1,505 matches
-
fuge și de femeia pură ivită pe parcursul aventurii. El evită orice altă întâlnire între patru ochi cu Velma/Helen (în afara celei din urmă, când, sosită în apartamentul lui, aceasta nu bănuiește prezența ascunsă a lui Moose Malloy), dar nu se sfiește s-o întâlnească pe Anne. Motivul e simplu: în raport cu aceasta se simte în siguranță, pentru că se știe în stare să domine jocul. Natura problematică a relațiilor cu femeile nu-l orbește, însă, nici o clipă. Tot ce poate face pentru Velma
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
romanului, de la Vintage Books, cuvântul jew, „evreu”, a fost înlocuit cu man, „bărbat”...) Într-o scrisoare din 11 ianuarie 1946, adresată unei anume doamne Aron, Chandler încearcă să explice confuzia stârnită în mintea cititorilor, dintre care unii nu s-au sfiit să-i adreseze misive „patologic-vituperante”: Cartea aceasta a fost publicată în 1942. Se găsește în librării și în biblioteci de destul de multă vreme. ș...ț Am mulți prieteni evrei. Am chiar și rude evrei. Editorul meu este evreu. Vă numărați
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
procese scandaloase”. Scriitorul nu-și poate reprima tentația de a-l transforma pe Lagardie într-un asasin, iar în privința lui Farrell, cele câteva linii de portret ți-l fac instantaneu antipatic. Agresiv, cu sânge rece de reptilă, el nu se sfiește să-l pună în dificultate pe procurorul Endicott, căruia îi dezvăluie - pentru a-și arăta forța - strategia pe care intenționează s-o adopte: Domnișoara Weld n-o să vă ajute în această privință. Tot ce știe despre fotografie e ceea ce reiese
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și nici de subiectivitate capricioasă. Ea creează familia ca entitate spirituală. Pe ea nu o preocupă situația ei în familie, nici interesul ei personal, ci interesul obiectiv al comunității familiale. De aceea, întâlnim printre adevăratele intelectuale femei ce nu se sfiesc să-și încarce programul zilnic cu lucru casnic suplimentar. Pentru femeia simplă, necultivată, familia e centrul universului - e realitatea pe care o apără cu înverșunare de tot ce ar putea-o atinge. În jurul ei se încheagă un egoism strâmt de
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
după planurile de perspectivă cu privire la valorificarea moștenirii noastre, am impresia că atât Editura de Stat pentru Literatură și Artă cât și Editura Tineretului continuă să meargă pe aceeași linie pe care au mers până azi, linie pe care nu mă sfiesc s-o numesc îngustă și greșită. Nu am văzut în planurile de perspectivă ale acelor edituri preocuparea serioasă de a dezgropa și valorifica tot ceea ce s-a scris și a rămas încă valid în literatura noastră. E adevărat că l-
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
reguli. Să luăm ca exemplu una dintre ele. Spuneam că este contraindicat să intercalăm în descriere elemente bogate de comentariu (gânduri, amintiri sau valorizări), câtă vreme, procedând astfel, textul devine monoton, stufos, previzibil. Geo Bogza (1968, p. 85) nu se sfiește să ignore această interdicție: Cel mai trist moment la Văcărești e acela în care bate clopotul pentru masă. De prin camere, de prin ateliere, pușcăriașii ies în curte și, așezându-se pe două rânduri, așteaptă cu strachina în mână să
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
DIN BACĂU FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE MIȘCĂRII, SPORTULUI ȘI SĂNĂTĂȚII Conf. univ. dr. Ababei Cătălina Editura PIM IAȘI, 2007 Abordarea „Tehnologiei informației în atletism” este o provocare prin ea însăși, pe care autoarea conf. univ.dr. Cătălina Ababei nu s-a sfiit numai să o accepte ci să o și depășească cu succes, cu atât mai mult cu cât aceste note de curs se adresează masteranzilor de la informatizare și modelare în educație fizică și sport. Prezentată unitar, pe structura unei autentici cercetări
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
gâtlejul animalelor care simt pericolul iminent. Nu cred că tirul s-ar fi oprit numai la noi, cei din curtea interioară. Presupun că ar fi trecut și la cei de pe culoarele ce duceau în fața liceului, și nu s-ar fi sfiit să facă câteva victime nici pe trotuarul bulevardului. Guvernul ar fi adus trupe adiționale din teritoriu, ar fi înconjurat orașul, impunând starea de asediu, i-ar fi căutat pe cei care au fost martori și care știau cât de cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
prima dată aerul proaspăt al lumii de afară. Rezultatul muncii colegilor mei a fost o gaură, îndeajuns de mare încât să treacă nestingherit chiar și cel mai bine făcut dintre noi. Ne-am așezat în semicerc în jurul intrării proaspăt făcute, sfiindu-ne parcă să intrăm în acea încăpere, fiindu-ne teamă de ceea ce se putea întâmpla dacă noi pătrundeam în întunericul care de aproape cincisprezece ani nu a fost tulburat decât de prezența păianjenilor și a rozătoarelor subterane. Lanterna! spusei eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Își recapătă stăpânirea de sine într-o clipă. — Dă-l naibii de Fulcinius, rostește în scârbă. Se reazămă de spătarul curb al catedrei. — Vorbeam despre cavalerii care servesc în finanțe... Cată mânios spre el: — Mi se pare ciudat că te sfiești să le bagi pumnul în gură. Libertul murmură cu timiditate în glas: — Dar poziția mea, cezare, este pseudo-oficială... Se oprește brusc, străfulgerat de gândul că exact acesta este și scopul împăratului, un fals dualism care să împiedice urmărirea mișcării fondurilor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
alegătorii sub paza primarilor și notarilor până la ora votării, iar la Hărșova, subprefectul plășii i-a închis (...) în localul subprefecturii și, numai la reclamația câtorva cetățeni, i-a lăsat să vină la vot"2888. Ulterior, același subprefect, "nu s-a sfiit să vină chiar în sala de votare și să amenințe și să terorizeze pe alegătorii bănuiți că n-ar voi să voteze candidații administrației"2889. Totodată, se arăta că "alegătorii pentru consiliile generale, conform legii organice a Dobrogei, fiind delegați
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Sunteți prea amabil. Și vă mulțumesc că mi-ați răspuns la Întrebările despre domnișoara Bibi. Apreciez răspunsurile dumneavoastră sincere În legătură cu acest subiect delicat. Și acum nu o să vă mai rețin. —Nici o problemă. Dacă mai ai și alte Întrebări, nu te sfii. Bennie se lăsă din nou pe spate și Închise ochii. Walter privea Îngândurat pe geam. Se gândea: În ultimele cinci generații din familia lui, engleza fusese parte din munca fiecărui membru al familiei. Și cel puțin câte o persoană din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și făceau plecăciuni foarte adânci. Poate că era un obicei doar pentru bărbați. Dar apoi văzu că Dwight și Moff se aleseseră cu aceleași plecăciuni scurte ca și ea, iar cei din trib Îi priveau În ochi fără să se sfiască. Cine știe ce obiceiuri și tabuuri or avea. Câteva fetițe ochiră cățelușa pe care Esmé o ținea strâns la piept. Arătară spre ea și strigară: —Uuu-uuu! Uuu-uuu! Toată lumea râse, mai puțin Esmé. Câțiva dintre copii se Întinseră să mângâie cățelul, cerând permisiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
untdelemn, îți înmulțești miresmele, îți trimiți solii departe, și te pleci pînă la locuința morților. 10. Obosești mergînd, și nu zici: "Încetez!" Tot mai găsești putere în mîna ta: De aceea nu te doboară întristarea. 11. Și de cine te sfiai, de cine te temeai, de nu Mi-ai fost credincioasă, de nu ți-ai adus aminte, și nu ți-a păsat de Mine? Și Eu tac, și încă de multă vreme: de aceea nu te temi tu de Mine. 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
N-aș fi avut curajul - și mi-ar fi părut prea umil - să provoc o explicație sinceră. Ca să fiu drept, mă obișnuisem cu viața mea nouă și-mi era frică să nu rămân iar singur. Acum, Irina nu se mai sfia să rămână tot timpul cu mine, inventând amândoi minciunile cu care trebuia să-și explice întîrzierile acasă. Dar mereu nimic între noi. Rude, cunoștințe, profesori, examene... Câteodată, într-o aglomerație o strângeam puțin de mână, acesta îmi era tot curajul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
putea fi explicat simplu, numai prin dragostea prea mare. Îl aplica și alteori, când dintr-o dată o părere de a ei trebuia să fie luată în seamă. În general însă nu avea prea multe neînțelegeri cu familia (de străini se sfia), căci cu toții renunțau să o contrazică chiar de la început, iar Ioana uita curând ceea ce pretinsese vehement. Cu mine, însă, își susținea dorința până la sfârșit, iar eu întrebuințam toate șireteniile ca să mă ascund de dânsa. Și dacă îi arătam la urmă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
știință specială. Ne-am așezat pe pridvorul casei, eu și Ioana, în voia melancoliei orei, și Hacik, venit să ia informații despre Viky, a acceptat invitația și s-a instalat lângă noi. Îl simțim așa de apropiat, că nu mă sfiesc să-i spun: - Tare suntem necăjiți, Hacik! Această vorbă cuprinde multe dureri fără legături între ele și totuși împletite așa de bine, înlocuindu-se una pe alta, suprapunîndu-se. - Și eu sunt atât de supărat! Are curajul, umilul Hacik, să se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nevoilor politice. În loc să se reorganizeze ținând seama de realitățile politice ale țării, partidele de guvernământ se mențineau confortabil pe vechile poziții; cultivarea clientelei electorale, acapararea consiliilor de administrație, opoziție guvernului. În același timp, pentru a nu părea retrograde, nu se sfiau să facă profesiune de credință masonică, anticatolică și, mai ales, când le convenea, să amenințe monarhia. Partidul regenerator era prin excelență partidul de guver-nămînt. Corespundea conservatorilor din Spania, întocmai cum progresiștii - celălalt partid - corespundeau liberalilor de pretutindeni. În 1892, ajunge
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să prefacă structura economică și morală a țării. Salazar, însă, nu putea uita că dictatura are o singura rațiune de a fi: să promoveze revoluția naționala. Și, având poate dezlegarea Președintelui Republicii, generalul Carmona, și a șefului Guvernului, nu se sfiiește să amintească militarilor sensul politic al mișcării pe care o începuseră la 28 mai 1926. "Dictatura trebuie să rezolve problema politică portugheza. De ce? Pentru că experiența ne-a demonstrat că formulele politice pe care le-am folosit până acum, plante exotice
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
familia) și sociale (breslele), ci și valorificarea vieții în spirit creștin. De nenumărate ori revine Salazar în cuvântările sale asupra acestei teme fundamentale: numai o viață spirituală autentică și fertilă garantează ordinea politică, echilibrul social și progresul economic. Nu se sfiește să afirme că chiar corporațiile nu au un scop exclusiv economic ci o finalitate spirituală (26 mai 1934). Nimic nu poate dura, pe nici un nivel al realității sociale, dacă spiritul nu e prezent și activ. Vorbind la 27 aprilie 1935
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și de una și alta, morala" (ibid.). Setea aceasta de spiritualitate nu are, în concepția lui Salazar, nimic excepțional. Ea corespunde unei nevoi fundamentale a omului, nevoia de credință - "fîntînă nesecată a vieții spirituale" - nevoia de absolut. Salazar nu se sfiește să vorbească într-un discurs politic despre Dumnezeu și despre credință, pentru că, înainte de toate, vrea să fie sincer față de sine însuși - și el e un filosof care crede în Dumnezeu - iar cuvântarea lui e adresată portughezilor ca atare, nu omenirii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
îndrăznise să vorbească despre rostul credinței creștine, într-o țară ai cărei conducători făgăduiseră să "stîrpească" creștinismul în două generații; de când îndrăznise să afirme că lucrurile mici și bine făcute sunt singurele care pot schimba fața lumii; de când nu se sfiise să apară cu manuscrisul conferinței sale în fața auditorului, începînd să vorbească o portugheză simplă, robustă, pe alocuri aspră, dar întotdeauna precisă, ducând până la exces respectul pentru nuanța exactă. Această limbă a lui Salazar este ea însăși un act de "reintegrare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Biserica romano-catolică o dovedește nu numai articolul 46 din Constituție, care confirmă separația Bisericii de Stat, dar și atitudinea lui față de Centrul Catolic. Într-un celebru discurs, din 23 noiembrie 1932, în care analizase "diferitele forțe politice față de ", nu se sfiește să afirme că "organizarea independentă a catolicilor, în vederea activității pe teren politic, se va dovedi inconvenientă pentru mersul dictaturii". Centrul Catolic avusese o rațiune de-a fi sub vechiul regim democratic, când trebuiau încercate toate compromisurile pentru a asigura un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
prețioasă din cauza haloului halucinatoriu în care Adela este cuprinsă. De aceea, iubirea nu este concepută în toată globalitatea ei. Impresia de succedaneu a iubirii rezultă și din absența socializării ei. Înțeleg prin socializare o relație de comunicare care nu se sfiește a deveni publică. După cum știm, nimeni din afară nu conferă legăturii celor doi un caracter erotic. Și, ceea ce este mai important, nici un cuvânt de dragoste nu se pronunță în acest roman de dragoste! Somat, în final, de Adela să-și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de șaptezeci... „Vă caută moartea pe acasă și gândul vă este numai la prostii!“, le mustrase Mașa... În sfârșit, babulea Tatiana era atât de pornită pe această nouă pacoste trimisă În lume de cel proclet, Încât nu s-ar fi sfiit să tragă o fugă pe la sora sa Fedosia pripășită la oraș, spărgând cutia În bucăți; un gând Însă nu-i dădea pace. Printre circarii ce se agitau acolo, Îl văzu În treacăt și pe blajinul mitropolit Amvrosie, care se stinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]