1,177 matches
-
mereu altul, potrivit oamenilor" (Alt poem al darurilor). Lectura, inefabil act de existențiere și de creație, este comună oamenilor și divinității, iar complicitatea cititorului se dovedește a fi indispensabilă: „Cel care doarme este toți oamenii./ În pustiu am văzut apărând Sfinxul, pe care chiar atunci îl terminaseră./ Nimic nu e atât de vechi sub soare./ Totul se întâmplă pentru prima oară, dar într-un chip veșnic./ Cine citește cuvintele mele le inventează" (Fericirea); „Isaac Luria declară că veșnica Scriptură/ Atâtea înțelesuri
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
însoțită o soră pe care n-o mai văzuse. Se opriră la patul domnului McDade. Acesta dormea cu ochelarii de oxigen, cu gura care înghițea flămîndă aerul și scotea un sunet ca de cimpoi. Sub boneta tare, albă, ca de sfinx, fața ei părea severă, arătînd a cincizeci și ceva de ani. — Sărmanul McDade! Să-l ajute Dumnezeu! spuse ea cu o voce joasă și cu o milă atît de sumbră, că din pieptul lui Thaw începu să țîșnească multă căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
amicii reformei electorale. D. Ion Brătianu, care nu opune niciodată o părere proprie tendențelor democratice ale amicilor săi, dar care cu toate acestea știe a le înlătura de minune și a face ceea ce voiește, stă cu brațele încrucișate, un adevărat sfinx, înaintea partidului în discordie; nici țara, nici amicii săi nu au mijlocul de-a afla în care parte înclină cancelarul, daca el voiește reforma legii electorale și convocarea unei Adunări de revizuire sau daca nu le voiește. Din esperiență știe
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să turbure țara și să accentueze deosebirile de interese și de partid între oameni. Cu părere de rău cată să constatăm că, cu toată bătrânețea prematură a năravurilor, inteligența politică a acestei țări arată uneori semne de copilărie. Ca un sfinx mut încă și cu ochii închiși stă anul viitor înaintea noastră, dar știm bine că multe are de zis, că cumplite sunt enigmele ce le va rosti, că în prăpastie va cădea cel ce nu va fi în stare să
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
noastră, dar știm bine că multe are de zis, că cumplite sunt enigmele ce le va rosti, că în prăpastie va cădea cel ce nu va fi în stare să le dezlege. Iar Edipul destinelor noastre se uită în fața acestui sfinx și, în loc de a fi pătruns de seriozitatea adâncă, tragică poate, a fizionomiei lui, el s-apropie de monstru pentru a-i răspunde cu... jucăriile noastre constituționale... Fără îndoială ceea ce are să se 'ntîmple se va 'ntîmpla, dar e păcat și nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
seara aceea de mai, cărăbușii zbîrnî-ind greoi prin trandafiriul întunecat al parcului Ghica Tei, mireasma amețitoare de liliac. Coborârea, prin postamentul statuii lui Pușkin, în imperiile verzi ale fricii... Levitația peste palatele și halele unui iad transparent... Și chipul de sfinx al prințesei din fereastra ovală, al feei în malacov de satin albastru, așezată în fața spinetei cu capacul decorat cu intarsii de sidef... Langoarea din ochi și oribila, jupuita tumoare de pe ceafă... Ea era, deși acum într-un fulgarin jerpelit, deși
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe șasiul îngust și-i prinse încheieturile mâinilor și gleznelor în cătușe. Răstignită așa, pe o cruce a sfântului Andrei de aluminiu, Cecilia își revelă ochilor noștri sexul ca o floare neagră cu petalele încrețite, sex de felină, vulvă de sfinx, nefăcută pentru copulări ca oricare. Încet, la o manevră iute a degetelor Melaniei, cilindrii hidraulici se puseră în mișcare, și cadrul metalic se ridică până la verticală. Tulburător de frumoasă, Cecilia zâmbea cu zîmberul sălbatic al africanelor, dar și cu ceva
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
diferența-ntre viață Și poveste. De-astă mizerie tristă, solitară, De acel pumn de sânge închegat, Unde-împăratul este cerșitor, De acea carne sfâșiată care Etern dorește și nemărginit, De-aceea nimeni, nimeni nu vorbește. Ei nici văd fața, ei văd sfinxul rece, Ei văd icoana - înțelesul nu. 11 2259 [ÎMPĂRATUL] De v-ați întinde [umbra] moartă, albă, Din ale voastre-urieșești sicrie Ce am vedea că a rămas în ea, În ea ce se-ntindea după pămînt? Nimic. Titani, sărmani titani de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
toate bune. ― Așa gândeam și eu, ce li se poate întâmpla lor? Dar, ia spune-mi, dealurile...Dealurile, puiule, sunt tot așa de domoale și de verzi? PAGINĂ NOUĂ VALENTIN SILVESTRU Te privea cu asprime ascunsă după un zâmbet de Sfinx misterios și ironic. ― A venit Silvestru, spunea câte unul care privea în sală prin găurica din cortină și ne trecea pe toți un fior pe șira spinării. Așadar, era adevărat, a venit Silvestru, înseamnă că mâine vom avea o cronică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Saba și Svevo sunt un bun exemplu. În locul bustului lui Svevo, mereu furat din parc, rămâne vizibil doar soclul de marmură. Așa se și cuvine, crede Magris, unui scriitor care orbitează „În jurul golurilor, absențelor vertiginoase, ascunse sub un zâmbet de sfinx”. Vandalul nu poate fi, de fapt, decât „un critic literar”... La rândul său, un clasic În viață al orașului, Claudio Magris i-a marcat existența prin plurivalența darurilor și dăruirii sale. Laureat a zeci de premii literare și culturale de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
oțărăște el. E adevărul gol-goluț - și în clipa următoare se pornește să tropăie furios prin casă, răcnind în gura mare. Pălăria, că întârzii, unde mi-e pălăria? Între timp, maică-mea intră în bucătărie și-mi servește privirea ei de sfinx, răbdătoare, eternă, atotștiutoare... și așteaptă... în curând el revine în antreu, gemând, cu o mutră chinuită, de-a dreptul apoplectică: — Unde mi-e pălăria? Unde-i pălăria aia? Într-un târziu, blajină, din străfundurile sufletului ei omniscient, ea îi răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în fața clădirii. De ce se temuse, de aia nu scăpase. "Ăștia au un glob de cristal? Cum mă-sa au aflat așa repede?" Într-o elegantă uniformă gri-bleu, din mașină debarcă un Hauptmann 82 cu fața de piatră, rigidă ca a Sfinxului egiptean. Fără să piardă nici un moment, în clipa când ușa de la intrare se închide în urma lui, cere pe un ton imperativ și rece să-i fie predați prizonierii. Piloții sunt în custodia oficialităților române, sarcina anchetării lor revenind eminamente acestora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-și ascundă gândurile sale și, totodată, să ghicească gândirile stăpânului... 2. O femeie de lux, în sensul de femelă umană plină de seducție, nu poate să spună adevărul, ci numai ceea ce-i convine. Numai astfel își poate păstra caracterul de sfinx și deveni, cum se zice, irezistibilă, incomparabilă, unică etc. ... 3. Toate femeile știu să tacă ori să ascundă. Și o femeie, cu cât e mai femeie, cu atâta posedă mai mult acest caracter și deci cu atât e mai enigmatică
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu o răcoare binevenită și o muzică plăcută, care mi-au dat pentru o clipă senzația că totul era oK. Am zărit-o imediat pe Nicoleta în lounge, alături de un roșcovan cu fața rotundă, placidă și impenetrabilă, ca a unui sfinx transpirat. Nicoleta a făcut imediat prezentările în engleză. — Deci ți-a explicat Nicoleta despre ce e vorba ? începu olandezul după ce îi făcu semn chelnerului să vină. Nu tocmai... am spus eu, ezitând. — Cum așa ? se răsuci olandezul spre Nicoleta, pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
relevându-mi părți din mine complet necunoscute până atunci, dar în ultima vreme aveam din ce în ce mai des clipe în care aș fi apreciat la justa ei valoare o păruială din partea lui Jacqueline, cu înjurături tradiționale québecoise. Dar Jacqueline, mai misterioasă decât Sfinxul, aștepta plină de tact și înțelepciune ca eu să mă scufund. Între timp făcea dragoste cu noi și își creștea copiii. Era amanta și mama perfectă. La urma urmei, ea nu avea nimic de pierdut. Simțeam că dacă aș fi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pe altul - spuse..., spuse lu’ tovarășa... - atunci când tovarășa lipsește, să nu se audă nici musca, să facă curat lună, să construiască viitorul, să aplaude cincinalul, să știe pe dinafară planșele ilustrative cu frumusețile patriei (muntele, lacul, marea, blocul, macaraua, Dâmbovița, sfinxul), să spună pe unde au fost și ce au văzut (macarele, munți, lacuri, mări, grădina zoologică), să se poarte cuviincios acasă și pe stradă (săru’mâna și buna ziua), să cedeze locul din autobuz, troleu, tramvai la bătrâni, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în gărduțul din fața casei, căsuța albă și bătrânii copaci din spatele ei... totul, sub zăpușeala zilei, parcă încremenise păstrându-și umbra neștirbită. Un motan cenușiu, vargat, cu crăpături la ochii galbeni, se chiora la soare. Stătea pe prispă nemișcat ca un sfinx, privind departe peste sat. Întreaga bătătură a casei bătrânei Zotoaia, zăcea într-o tăcere blajină, păstrând o mărturie, parcă, dintr-o poveste de la începutul lumii. Iorgu împinse ușor ușa de stejar, mâncată de vreme, și păși în tindă, cu simțământul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Își susținea convingerile de excelent român cu aplomb, cu hotărâre și, uneori, cu umor specific moldovenilor. Debordanta-i energie intelectuală și uimitoarea-i volubilitate te Îndemnau să te Întrebi cum ai putut crede despre dânsul că-i tăcut ca un sfinx. Însă, cel mai adesea, profesorul se strecura discret pe ulițele satului, evitând orice comunicare, cu excepția salutului. Tot În tăcere, dar și cu bărbăție și-a purtat crucea suferinței pricinuite de ciroza hepatică, boală care-l va doborî, paremi-se, la Codăești
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Mitologii subiective Ediția a IIIa, cu o prefață de Daniel Cristea-Enache. Una din cele mai cunoscute cărți ale lui Octavian Paler, volumul de eseuri Mitologii subiective propune o întoarcere la unele mituri ale Greciei antice. Miturile antice, cum ar fi Sfinxul, Oedip, labirintul, Tezeu, Ariadna, Sisif, lotofagii, Ulise, Prometeu, Narcis, Icar, dau autorului posibilitatea să ofere o perspectivă modernă acestor mituri, reinterpretându-le într-un stil propriu ce-l individualizează în literatura română. O lectură plăcută prin care Octavian Paler demonstrează perenitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
cu baza pătrat din carton; Fiecare față laterală să fie colorată cu altă culoare, iar baza să fie roșie. Istorie Civilizația egipteană veche a existat aproape 3000 de ani și a lăsat moștenire capodopere arhitecturale monumentale și comori fabuloase. Piramidele, Sfinxul și mormântul lui Tutankamon sunt admirate și astăzi de întreaga lume. Cea mai mare piramidă este cea a faraonului KHEOPS (KUFU) din Ghiza. Deși erau orientate exact după punctele cardinale, au fost construite cu mijloacele cele mai primitive. Tutankamon este
Abordarea con?inuturilor din punct de vedere al transdisciplinarit??ii by Ana Staicu,Daniela Sima () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84360_a_85685]
-
atât de tineri, supli și depravați încărunțeau, se îndobitoceau, se autocompătimeau..., povestea ea. Bărbați fără neveste, tați fără copii, negustori fără prăvălii, meseriași fără meserii... Gândindu-se la starea în care fuseseră aduși SS-iștii, Helga și-a pus ghicitoarea Sfinxului: „Ce ființă umblă dimineața în patru picioare, la amiază în două și seara în trei?“. Omul, rosti Helga răgușit. A mai povestit cum a fost repatriată - într-un fel, repatriată. N-a fost trimisă înapoi la Berlin, ci la Dresda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
bizar că ceea ce revine în noi este deja un „fapt“ trecut, pierdut. Ne izbește constatarea că ceea ce apare în noi ca ceva revenit este prezența unui lucru pierdut. Pierderea devine solidă, în timp ce trecerea este fluidă, evanescentă. Este enigma devenirii, adevărul sfinxului în care privim, fără ca el să ne privească, transformarea speciilor vieții strânse într-o singură înfățișare, schimbarea vieții care rămâne, imperturbabil, static, neschimbată. Aici, în conceptul devenirii, simțim realitatea gândului care poate surprinde într-o singură priză, ca pe un
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
aparențe stau față în față, fiecare punând în cumpănă rezistența de a fi a celeilalte; pe de o parte, cineva se întreabă pe cine are în față, ce apariție adică o face să și apară ei înseși altfel decât este: Sfinxul îl întreabă pe om ce este el, iar omul îi dă Sfinxului un răspuns care îl scoate pe acesta din „sfinxitatea“ lui izolată, așa încât să devină nu doar o ființă amestecată cu alte feluri de ființă, ci o ființă care
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
fi a celeilalte; pe de o parte, cineva se întreabă pe cine are în față, ce apariție adică o face să și apară ei înseși altfel decât este: Sfinxul îl întreabă pe om ce este el, iar omul îi dă Sfinxului un răspuns care îl scoate pe acesta din „sfinxitatea“ lui izolată, așa încât să devină nu doar o ființă amestecată cu alte feluri de ființă, ci o ființă care începe să-și dea o înfățișare proprie, neamestecată, adică o ființă care
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
speranțele c-au să ne apere. Să ne apere ? De cine să ne apere ? Cum mai pot pune unii oameni asemenea întrebări, nu se știe ? Nu se știe nimic, pentru că Brătianu vorbește mai în doi peri ca oricând ! Tăcerea de sfinx a lui Brătianu a apărat până acum România ! Brătianu este mai mut ca oricând și cum prinde o clipă liberă, cum fuge la moșie, la Florica... Da, ca să se tolănească de pe o canapea pe alta și să-și țeasă proiectele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]