1,780 matches
-
amărui, răcoritoare... Oriunde te-ai duce, te-ntorci iar acasă, Că viața la țară-i nespus de frumoasă! IARNA Afară ninge-ntruna pe geamuri, flori de gheață, în noapte-apar castele pe munți ascunși în ceață. În albe blănuri Iarna s-a-nveșmântat sfioasă, în juru-i roiesc fulgii, facând-o mai frumoasă. Îi suflă vântu-n plete și fața îi dezmiardă, Crăiasă a zăpezii tronând în noaptea albă. Ce peisaj feeric, iată-l pe Moș Crăciun, cu sacul plin de daruri se-ndreaptă spre cătun. Copii
ROADELE NATURII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341815_a_343144]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > SENSUL IUBIRII Autor: Mirela Borchin Publicat în: Ediția nr. 1139 din 12 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Clipocind mă prelingeam pe-o stâncă, tot mai jos, apă dulce, ne-ncepută, agățându-se sfios de vreo creangă de vreo frunză pân' să-nceapă chiar să curgă cu puterile-nzecite însutite înmiite cântând în timp ce se freca de pietre sfărâmate am văzut de departe focul ridicându-se deasupră-mi miraj pentru trupul meu de ape în joc
SENSUL IUBIRII de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341982_a_343311]
-
puțin în prag Și cu vocea mai domoala l-a-ntrebat pe vânzător: Care-i costul, cum sunt câinii, dac-a fost vreun doritor. La auzul celor doi, cinci căței au dat navală, Făcând tumbe, alergând, foarte-atenți la cleveteala. Unul singur, măi sfios, necăjit, blănita sura, Rezemând codită mică pe sandala gri de zgură L-a privit cu îndoială pe băiatul curios, Cu ochi triști, năsuc rozat, vrând să pară bucuros, Dar și-a coborât privirea și lătrând aproape stins, Niciun gest n-
POVESTE DE LA FEREASTRA SUFLETULUI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342280_a_343609]
-
bucura de cele realizate. Cine nu se oprește să admire frumusețea unui trandafir, sä-i mîngâie petalele catifelate, acela nu știe sä träiascä. Cine nu urmărește cu privirea un fluture cu aripile sale dantelate, cum se oprește pe florile minunate "särutându-le" sfios, acela nu știe ce-i Viața! Observ oameni, care nu văd decît...ceasul de la mînä și care aleargä spre birouri, servicii, spre termine, fiind mereu in grabă, mereu in urma Timpului, încercând parcă să-l ajungă din urmă. Așa fäceam
DRUMUL SPRE...FERICIRE de DOINA THEISS în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342259_a_343588]
-
cînd deschid ochii, privesc cerul și mulțumesc în gând.. pentru faptul cä îl pot vedea din nou... Ascult ciripitul păsărilor, zburând( in gând) alături de ele, mulțumindu-le că există.. Privesc copacii, care deși goi și infrigurați , luptă cu frigul arätându-si sfioșii muguri pe ramuri... Mă trezesc mereu cu un zâmbet pe buze și caut să văd Binele, în tot ce mă înconjoară... ! Simt Viața, îi simt pulsul și o iubesc ! nu o voi mai scăpa din vedere, alergînd mereu cu "ochii
DRUMUL SPRE...FERICIRE de DOINA THEISS în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342259_a_343588]
-
cea dulce-a anilor de-acum Și picături de veșnicie în preajmă tainic îmi răsar. Mă-ntâmpină aceeași urmă din clipele de-altădat' Aceeași casă călduroasă scăldată-n frumuseți divine Chipul măicuței ce-l lumină cu străluciri diamantine Când mă strecor sfios pe ușă cu gândul fără de păcat. O inimă mereu flămândă, cu jar de catifea-ntr-o floare Cu al credinței viu izvor născut din focul fără lemne Chemare blândă-n curcubeie, ale seninătății semne Călătoresc cu dorul iar, prin amintiri
FLORILEGIU HIBERNAL (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342309_a_343638]
-
viața... o viață uitată... Am continuat să urc scările șterse de vreme și pline de amintiri. Ne aștepta gazda noastră în spatele unei uși din lemn masiv, vopsită în alb. Până și ușa îmi părea cunoscută. Am mângâiat-o cu degete sfioase imaginându-mi culoarea pe care o ascundea vopseaua în multe straturi. Un studio, așternuturi proaspăt spălate și apretate, mileul pus marginea patului și eternele perdeluțe brodate acoperind fereastra înaltă, cu gemulețe multe. Din nou, am privit afară, și zgomotul ploii
DE UNDE AM PLECAT? de MIRELA STANCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342356_a_343685]
-
locul!”, se spune. -Dar ție ce ți-ar sugera acest tablou intitulat “Nud”? -Ce să-mi..? În primul rând, că-i acolo... EA: - Ce vrei să spui, cum adică e doar acolo..? -Vreau să spun că acolo e o doamna sfioasă, însoțită de o aură...tot a purității, dar și a misterului, contopite amândouă, întocmai aceast lucru conferindu-i tabloului unda atractivă. Precum nuferii mereu menținuți puri, cumva și ea este silită să fie într-un mediu ostil, deși sensibilă fiind
ION PANDURU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342569_a_343898]
-
s-a născut Hristos,/ Mesia chip luminos,/ Lăudați și cântați și vă bucurați!” Stelele au alergat spre el.Mai ales că șugubeața lună le-a făcut cu ochiul: -Haideți,fetelor, să-l ducem pe flăcău acasă! Apoi, roșie toată râse sfios : Hai Tudorele, ia-mă la braț și fă-mă mireasă! Lui Tudorel i se păru că a intrat în sala palatului...Deși niciodată nu văzuse cum arată un palat împărătesc. Dar, în acest decor ireal, este ușor să vezi cum
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
s-a născut Hristos,/ Mesia chip luminos,/ Lăudați și cântați și vă bucurați!” Stelele au alergat spre el.Mai ales că șugubeața lună le-a făcut cu ochiul: -Haideți,fetelor, să-l ducem pe flăcău acasă! Apoi, roșie toată râse sfios : Hai Tudorele, ia-mă la braț și fă-mă mireasă! -va urma- Referință Bibliografică: NUIAUA FERMECATĂ-2 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1803, Anul V, 08 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
jos de strada aceea începea un bulevard sub umbre și parfumuri de tei și salcâmi, străjeri cu mierle privighetori și guguștiuci de o parte și cealaltă, sub care erau înșiruite bănci ocupate în taina înserării de juni cuprinși în îmbrățișări sfioase, spre deosebire de acum când ziua stau pe ele, să le tihnească sărăcia, bătrâni, iar noaptea întreagă tineri pe care-i caracterizează orice, numai sfiala nu! Fiecare dimineață din urma lor dezvelește în răsăritul soarelui urmele unor întâmplări nocturne peste măsură de
EMIL VAMANU. NOI, GENERAŢIA ACEEA... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342707_a_344036]
-
la umbra lui căci nu voia sa-mi fie prea cald. Dulce și divin sorbim un moment, respirăm un aer mai limpede ca orice gând și ne cufundăm într-o visare nepământeană. Ne aflam într-o altă lume, mirifică. Înaintam sfioși cu o curiozitate ce ne cuprindea treptat. Eram în lumea stelelor, o lume pură, în care imaginația nu întâlnește hotar. Fecioara Luna argintie stătea în palatul de cărbune alături de împăratul universului infinit, Soarele. Am făcut o plecăciune în semn de
UN PRIETEN... de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 31 din 31 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341549_a_342878]
-
de sabat ori în alte cazuri în care nu avea alt mijloc de transport. Cu timpul și-a format convingerea că nu putea fi decât o vrăjitoare bună. La ea veneau femei frumoase, îmbrăcate și mai frumos, însoțite de copii sfioși pentru care fustele mamei erau metereze de netrecut; ceva ce Albert nu putea pricepe pe de-a întregul, se petrecea. Mama Leana îl alunga întodeauna din preajmă. Albert se îndepărta încercând să pară cât mai nepăsător. Constatase că ori de câte ori se
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
este înnorat, Caut mereu în vastul infinit, Steaua de care am trebuință, Ea apare și dispare la Zenit, Îmi dă încă o doză de suferință! Strălucitoare stea, cobori în jos, Trimite-mi o rază de lumină, Spre chipul ce apare sfios, O clipă cât de cât senină! Arată-ți fața din marama de nori, Privirea îți îndreaptă spre mine, Vei răscoli în suflet adânci fiori, Vei aprinde gândirile senine. De ce să fii tristă când totul îți surâde? Să te ascunzi în
CHEMARE IREALĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340695_a_342024]
-
poeta este o poartă fără zăvor, nu are taine alese, nici eliberări sofisticate ale gândului. Din poemul „un fapt nu tocmai întâmplător”, cităm versurile: „de când ai visat că Dumnezeu/ te aprindea ca pe un fitil/ ai un fel de nerăbdare sfioasă/ și îți păzești cu tăișul privirii/ carnea/ de flacăra promisiunilor” (p.68) - versuri, pe care oricine le-ar citi și apoi gândi, cu un anumit gând criptic. Lectorul acestui volum de poezie, spune concis: poeta nu are teama înfiptă „ ca
CARTEA CU PRIETENI XXXIV-TUDOR CICU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340736_a_342065]
-
-i mai senin precum e în locul în care te simți iubit! De la etajul IX, lumea se vede altfel! Toate “micile mizerii” sunt cu adevărat reduse, la o scară...insignifiantă. Lumina se strecoară firavă peste coline...Ochiul somnoros al zilei clipește sfios, acompaniat de un dulce sforărit ...ca de copil răcit...al lui L. Nu mă întorc...privesc în continuare pe geam și surâd. Dacă m-aș apropia de patul în care-și țese visele, n-aș răbda tentației și l-aș
ROSTUL CUVINTELOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341218_a_342547]
-
cord ori de panică ale celor care lucrează în turism ori în PR, ne-am obișnuit cu scrisul la fel de grăsuț și rotunjor și cu deja familiara frunză. Am mers pe principiul: „Pe asta o avem, cu asta defilăm”. Am participat sfios la târguri de turism unde continuam să ne afișăm ca în anii ’60 tradiționala pită cu sare și la fel de tradiționalele domnișoare în straie de la străbunici, și ele de prin anii '60, dar cu farduri contemporane, una peste alta ne-am
Ziua și prostia. Ca să nu ne mai gândim la guvernare, PSD ne trimite să numărăm oi () [Corola-blog/BlogPost/338079_a_339408]
-
la marea ta ardoare. Iubito, încet ai murmurat, ești marea provocare... Un câmp magnetic ne unea în al iubirii vals și-n clipa care a urmat m-ai invitat la dans; treceam în urmatorul an, mai era doar un pas. Sfioasă, lent m-am ridicat, cu-n zambet m-ai îmbrățișat. O vrajă veche de când lumea ne cuprindea feeric și ochii tăi mă adorau sclipind în întuneric. Frumoși și fericiți eram, cu patimă ne sărutam. O aventură amoroasă ce ne-a
MAREA PROVOCARE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344246_a_345575]
-
a te prinde dintre stele rătăcinde ce căzând în zări se-ncleie dându-și ultima scânteie dinainte de-a te scoate dintre câte frunze-s toate în septembrie cu fluturi care lăcrimează-n ciuturi dinainte ca-nainte să îți vin sfios, cuminte cu emoții și candoare ca un zvon de dor ce doare îmi frâng inima în inimi și mi le înfig în spinii-mi ca oțelul din coroană scurgând sângele-n icoană Măcar eu te am pe tine, Până-n echinocțiu
GRUPAJ LIRIC AUTUMNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344425_a_345754]
-
nici nu ești femeie clonă de vis ce-și caută sosia sălbatecă și pură orhidee rotundă-n unghiuri, vârfuri și laturi curbată-n colțuri albe și în muchii nu mă mai poți opri, nu mă mai saturi când îți îndepărtez sfios genuchii iubita mea din pulberi de milenii de nu te am, nici altul nu te aibă, cum nici în așternut nici în vedenii, sfioasă zgâtie de dulce zgaibă... adolescenta mea cea interzisă și interzisa mea pubertă și adultă, mi-ai
GRUPAJ LIRIC AUTUMNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344425_a_345754]
-
albe și în muchii nu mă mai poți opri, nu mă mai saturi când îți îndepărtez sfios genuchii iubita mea din pulberi de milenii de nu te am, nici altul nu te aibă, cum nici în așternut nici în vedenii, sfioasă zgâtie de dulce zgaibă... adolescenta mea cea interzisă și interzisa mea pubertă și adultă, mi-ai fost de evuri vechi precis prezisă și-acum distanța-n timp este prea multă poți fi umbroasă lacrimă senină cu trupul din rugină de
GRUPAJ LIRIC AUTUMNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344425_a_345754]
-
642 din 03 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Atâta farmec mă cuprinde La tine când privesc tăcut, Privirea ta blândă, cuminte Am adorat când am văzut. Când mâna ta și-a întins dulce Acele degete de-artist Le-am prins sfioasă: und’ mă duce? Nici n-am gândit, erai un vis! Un vis în care viața-mi curge Cu val duios, cu râs, cu dor Cu-a ta iubire ce m-atinge Și pentru care pot să mor. Toată durerea împăturită
IUBITUL MEU CU OCHI DE CRIST de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343874_a_345203]
-
bătrân peste viață-ți geme când o disecă. Cerul plumburiu s-a golit de stele și de-abia mai mergi prin vârsta fragilă când simți dureros că-n crengile grele nu-i clorofilă. Fiu risipitor te-ai întors acasă așteptând sfios prima întâlnire, însă ești respins. Nimănui nu-i pasă că ceri iubire. Este prea târziu să mai iști urcușuri. Peste pasiuni, zloată se depune. Sufletu-i speriat și rupe arcușuri pe mute strune. Anatol Covali Referință Bibliografică: Prea târziu / Anatol
PREA TÂRZIU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343930_a_345259]
-
de flori și miros, Trec iubiți sărutându-se tandru, Prea frumoși, prea senini, Prea aprinși, prea-ndrazneti, Conversând sau râzând Se avânta. Pe poteci obosite de toamne târzii, Trec bătrâni ce povestea și-o plimba, Prea pătrunși , prea smeriți, Prea sfioși, prea bolnavi, Singuratici și triști Se perinda. Pe urcușuri de ieri, si de azi, prea grăbita, Trec și eu, privind melancolic, Prea demult mă jucam, Prea puțin am iubit, Prea aproape de varsta tăcută... Referință Bibliografica: Prin ani / Eleonora Stoicescu : Confluente
PRIN ANI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344017_a_345346]
-
Domnul ce e rău, ce-i bine, Să stăm la sfat, noi trei, pe-un prag de cer. Și să plecăm mai înțelepți, de mână Eu și cu dumneata... Iar Cel Divin Să ne îndrume pașii spre lumină... Copilaria mea, sfios mă-nchin. Pictură Octav Băncilă - "Bunica cu nepotul" Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România) ( vol. " Cabana de foc ") Referință Bibliografică: BUNICA / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1668, Anul V, 26 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
BUNICA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344028_a_345357]