888 matches
-
izomorfă”, astfel de combinații fiind numite silicați de aluminiu. Aluminiu are valența Al pe când siliciul Si, astfel va apare o încărcare electrică cu cationi. Familia silicaților au o serie de deosebiri ce privește: O formulă simplificată a mineralelor din grupa silicaților este: Locul complexului oxigen-siliciu poate fi înlocuit de grupări de hidroxid, apă sau de fluoruri. Poziția lul „M” finnd ocupat de un ion sau mai mulți ioni metalici până la un echilibru electric. Când un mineral anumit are în complexul structural
Silicați () [Corola-website/Science/308478_a_309807]
-
elecrică cu cationi, luând naștere plagiclazii din grupa feldspatului ca (Albit - Anorthit): (<nowiki>NaAlSi</nowiki>O - CaAlSiO). Prin integrarea la temperaturi mai joase a apei în structură ia naștere grupa zeolitului ca de exemplu Natrolith (Na[AlSiO]*nHO). Exemplu de silicat cu o structură amorfă este opalul cu moleculă integrată de apă (SiO * nHO). Cochiliile diatomeelor sau radiolarilor au de asemenea silicați cu o structură amorfă.
Silicați () [Corola-website/Science/308478_a_309807]
-
mai joase a apei în structură ia naștere grupa zeolitului ca de exemplu Natrolith (Na[AlSiO]*nHO). Exemplu de silicat cu o structură amorfă este opalul cu moleculă integrată de apă (SiO * nHO). Cochiliile diatomeelor sau radiolarilor au de asemenea silicați cu o structură amorfă.
Silicați () [Corola-website/Science/308478_a_309807]
-
ul este un mineral destul de rar, un silicat de calciu și aluminiu denumit după comerciantul austriac „Siegmund Freiherr von Zois” (1747-1819). Mineralul cristalizează în sistemul ortorombic, având formulă chimică CaAl(SiO)OH. Se prezintă sub formă de agregate masive, granulate, sau radiare, uneori prismatice. Mineralul are culori variate
Zoisit () [Corola-website/Science/308593_a_309922]
-
la căldură: "carbonat de calciu --> oxid de calciu + dioxid de carbon" formula 3 Această reacție arată producerea varului nestins. "Ciclul: silicați-carbonați:" 1.Ciclul începe prin formarea acidului carbonic: formula 4 2.Apa de ploaie care conține acid carbonic erodează rocile care conțin silicați de calciu astfel va rezulta ioni de calciu și ioni de bicarbonat. formula 5 Acești ioni rezultați vor fi transportați de apele curgătoare în mări, unde microorganismele (planctonul) folosesc ionii de calciu la construirea cochiliilor, care după moartea lor vor alcătui
Carbonat () [Corola-website/Science/308622_a_309951]
-
următoarele perioade geologice prin mișcări tectonice vor ajunge în interiorul straturile pământului. Prin procesele de vulcanism sub acțiunea unei presiuni și temperaturi ridicate reacționează carbonatul de calciu cu cuarțul (metamorfismul carbonaților). Astfel iau naștere din nou prin eliminarea bioxidului de carbon silicații. Determinarea carbonaților se face prin reacția efervescentă a carbonatului de calciu cu acidul clorhidric. ul de calciu este prezent în calcare, ciment, beton, sau îngrășăminte chimice (amendamente). De asemenea, se mai află:
Carbonat () [Corola-website/Science/308622_a_309951]
-
sunt denumite hidroxid-silicații de aluminiu, asociați cu apă, care conțin cantități mici de magneziu, fier, sodiu, potasiu și calciu. Sunt minerale cu granulație fină (sub 2 µm). Cea mai mare parte din mineralele argiloase aparțin la silicați, mai precis la filosilicați, la care grupările tetraedrice de sunt așezate în straturi. Ele iau naștere prin procese de degradare suferite de silicați la suprafața scoarței pământului sau prin procese de diageneză (sedimente supuse la presiuni și temperaturi ridicate). Bogate
Minerale argiloase () [Corola-website/Science/308677_a_310006]
-
Sunt minerale cu granulație fină (sub 2 µm). Cea mai mare parte din mineralele argiloase aparțin la silicați, mai precis la filosilicați, la care grupările tetraedrice de sunt așezate în straturi. Ele iau naștere prin procese de degradare suferite de silicați la suprafața scoarței pământului sau prin procese de diageneză (sedimente supuse la presiuni și temperaturi ridicate). Bogate în minerale argiloase sunt argila, bentonitul, lutul (folosit în olărit), nisipul, argile ce conțin calcar, din mlaștini, smârcuri. Argila este folosită în mod
Minerale argiloase () [Corola-website/Science/308677_a_310006]
-
de Meißen din Germania de est (Saxonia). ul este constituit din cristale microscopice, cu un habitus foios, mineralul este de cele mai multe ori partea componentă a sedimentului mineralelor argiloase, cu mărimea particulelor sub 2 microni. Mineralul este format în general din silicați de aluminiu care se află în regiunile umede, fiind un produs tipic al silicaților de aluminiu supus proceselor chimice cauzate de intemperii, prin acțiunea acizilor sau proceselor de hidroliză, a mineralelor, ca cele din grupa feldspatului, care umplu prin diageneză
Caolinit () [Corola-website/Science/308025_a_309354]
-
un habitus foios, mineralul este de cele mai multe ori partea componentă a sedimentului mineralelor argiloase, cu mărimea particulelor sub 2 microni. Mineralul este format în general din silicați de aluminiu care se află în regiunile umede, fiind un produs tipic al silicaților de aluminiu supus proceselor chimice cauzate de intemperii, prin acțiunea acizilor sau proceselor de hidroliză, a mineralelor, ca cele din grupa feldspatului, care umplu prin diageneză porii sedimentelor. Caolinitul ia naștere în prezența concentrațiilor mici de potasiu, la presiuni și
Caolinit () [Corola-website/Science/308025_a_309354]
-
aluminiului este galiul.Bauxita în recipienți sub presiune încălzită la temperaturi de 150 - 200 °C într-o baie alcalină de sodă va fi separat ulterior prin metoda Bayer aluminiul de aluminat. În geologie se face o deosebire între bauxitele cu silicați (bauxite laterit) de cele cu carbonați, bauxitele ce conțin carbonați (bauxite carstice) care au fost descoperite anterior fiind întâlnite în calcare și dolomite ele apar sub formă de argile fiind intens degradate de acțiunea intemperiilor. Bauxitele cu silicați (bauxitele laterit
Bauxită () [Corola-website/Science/306534_a_307863]
-
bauxitele cu silicați (bauxite laterit) de cele cu carbonați, bauxitele ce conțin carbonați (bauxite carstice) care au fost descoperite anterior fiind întâlnite în calcare și dolomite ele apar sub formă de argile fiind intens degradate de acțiunea intemperiilor. Bauxitele cu silicați (bauxitele laterit) fiind în prezent importante din punct de vedere economic, sunt întâlnite frecvent asociate cu roci ca granit, gnais, bazalt, sienit, argilă și șisturi argiloase.
Bauxită () [Corola-website/Science/306534_a_307863]
-
Argila (deseori Lut) este o rocă sedimentară cu granulație fină (< 2 µm), alcătuită dintr-un amestec de silicați și din fragmente de cuarț, mică etc. Este întrebuințată în olărie, la lucrări de construcție, în sculptură etc. Mineralele din argilă se formează prin acțiunea chimică îndelungată a acidului carbonic și a altor solvenți naturali. Argilele primare, denumite și caoline
Argilă () [Corola-website/Science/307808_a_309137]
-
apă. Straturile argiloase fiind impermeabile, joacă un rol în reținerea apei de înfiltrație și în formarea pânzei de apă freatică. Minerale argiloase sunt de obicei formate pe perioade lungi de timp prin dezagregarea chimică treptată a rocilor, de obicei, de silicat de aluminiu, prin concentrații mici de acid carbonic și alți solvenți diluați. În urma intemperiilor acești solvenți, de obicei acizi, migrează prin stâncă după scurgerea prin straturile superioare erodate. În plus față de procesul de dezagregare chimica cauzat de intemperii, unele minerale
Argilă () [Corola-website/Science/307808_a_309137]
-
răcire rapidă se formează o rocă vulcanică poroasă numită piatră ponce. La o răcire mai lentă se formează o variantă de rocă neagră sticloasă cu luciu de smoală (germană: Pechstein). Formarea rocilor amorfe sticloase, este posibilă prin concentrația ridicată de silicați, ca și în cazul vâscozității mari a lavei. Datorită răcirii rapide, lava nu are timp să se cristalizeze, rezultând structura amorfă sticloasă. În cazul unei grosimi mai mari a stratului de lavă, se pot forma și texturi porfirice, după caz
Obsidian () [Corola-website/Science/307962_a_309291]
-
se pot forma și texturi porfirice, după caz, cristale în masa rocii cu structură sticloasă. Roca poate, în anumite condiții, să se transforme, în perioadele geologice, din forma amorfă într-o formă porfirică cristalină. Mineralul are un conținut ridicat de silicați, care ating o concentrație de până la 70%. Peste acest procent, roca va aparține familiei riolitului, care sunt echivalente granitului. Mai rar, obsidianul are procent mai scăzut de silicați, în care se prezintă sub forme de trecere la trahite, andezite. Obsidianul
Obsidian () [Corola-website/Science/307962_a_309291]
-
amorfă într-o formă porfirică cristalină. Mineralul are un conținut ridicat de silicați, care ating o concentrație de până la 70%. Peste acest procent, roca va aparține familiei riolitului, care sunt echivalente granitului. Mai rar, obsidianul are procent mai scăzut de silicați, în care se prezintă sub forme de trecere la trahite, andezite. Obsidianul era deja cunoscut chiar și de romani, aceștia aducându-l din Etiopia. Variante rare de obsidian sunt: Culoarea rocii depinde de natura impurităților, și de gradul lor de
Obsidian () [Corola-website/Science/307962_a_309291]
-
trahite, andezite. Obsidianul era deja cunoscut chiar și de romani, aceștia aducându-l din Etiopia. Variante rare de obsidian sunt: Culoarea rocii depinde de natura impurităților, și de gradul lor de oxidare. Cu toate că rocile care au un conținut ridicat în silicați au o culoare deschisă ca de exemplu granitul, obsidianul este frecvent de o culoare închisă, de un verde-închis până la negru, mai rar roșcat. Această culoare închisă a rocii se datorează impurităților fine de hematit, magnetit. Prin eroziunea rocilor de la suprfață
Obsidian () [Corola-website/Science/307962_a_309291]
-
vulcanice ajunse printr-o erupție vulcanică la suprafață, denumirea rocilor formate prin răcirea lavei sunt numite vulcanite, sau cele care conțin substanțe volatile gaze ca bioxid de carbon, bioxid de sulf, amoniac, gaze rare, sau piroclaste. Lavele sunt topituri de silicați, a căror pondere variază între 45 - 70 % SiO. După reacția chimică, lavele se pot împărți în: La urcarea magmei spre suprafața pământului, au loc o serie de procese dinamice, prin contactul și topirea rocilor înconjurătoare, care influențează compoziția lavei ajunse
Lavă () [Corola-website/Science/307964_a_309293]
-
Dioxidul de siliciu este denumirea grupei reprezentate prin formula chimică SiO fiind confundat de unii cu acidul silicic HSiO sau denumit incorect oxid de siliciu. Dioxidul de siliciu este partea componentă cea mai importantă a sticlei, sau silicaților cu forma cea mai reprezentativă cuarțul. Formele amorfe de SiO sunt răspândite frecvent în stare de amestec ca în lava vulcanică sticloasă și tectite (topituri sticloase provenind din meteoriti), exemple de varietăți neomogene de dioxid de siliciu: Formele cristaline de
Dioxid de siliciu () [Corola-website/Science/307981_a_309310]
-
sticloase provenind din meteoriti), exemple de varietăți neomogene de dioxid de siliciu: Formele cristaline de SiO spre deosebire de formele amorfe, formele cristaline au toleranță mult mai mică față de impurități, deosebindu-se astfel numai prin structură: Dioxidul de siliciu face parte din silicați în grupa cărora cuarțul este într-o stare aproape pură, sau legată de alte elemente ca în cazul: feldspatului mineralelor argiloase, siliciul fiind o parte componentă importantă a scoarței pământului. Dioxidul de siliciu este practic insolubil în apă sau acizi
Dioxid de siliciu () [Corola-website/Science/307981_a_309310]
-
ul este un mineral cu formula chimică Ca[SiO], format din calciu și acid silicic. Face parte din clasa silicaților (inosilicați), având o structură chimică alcătuită din lanțuri de (SiO) legate între ele prin cationi de calciu. Cu toate că și piroxenii sunt inosilicați, aceștia au lanțurile de (SiO) aranjate într-o combinație diferită de wolastonit. Mineralul are mai multe variante cu
Wolastonit () [Corola-website/Science/308410_a_309739]
-
IMA) în anul 1958, denumirea de wolastonit este acceptată pe plan internațional. Mineralul apare frecvent în roci metamorfice, compuse mai ales din carbonați (scarn). Tipic provenienței wolastonitului sunt rocile metamorfice de contact a rocilor calcaroase cu magma acidă bogată în silicați, mineralul formându-se la temperaturi relativ reduse de peste 600 °C reacția fiind numită „reacția Wolastonit”: Datorită faptului că în procesul de reacție se formează CO care este un gaz care se pierde după „principiul lui "Le Chatelier" această reacție în
Wolastonit () [Corola-website/Science/308410_a_309739]
-
electrozilor pentru sudura electrică, sau ca material termoizolant (frigidere, echipament de protecție contra căldurii mari). O altă utilizare este în industria maselor plastice, folosirea mineralului determină creșterea rezistenței și elasticității maselor plastice (poliesteri, poliamide, sau polipropilen). Tipuri de structură a silicaților:
Wolastonit () [Corola-website/Science/308410_a_309739]
-
ul este un mineral răspândit din clasa silicaților și germanaților, cristalizează frecvent în sistemul monoclinic. Poate conține cantități mici de fier, magneziu sau aluminiu, care de fapt apar prin substituția altor elemente, raportul acestor metale influențează nuanțele de culoare a mineralului. ul datorită clivajului bun este mai puțin
Epidot () [Corola-website/Science/308423_a_309752]