1,233 matches
-
A fost arestat în august 1948, reușind să se ascundă de autorități în momentul valului din 14/15 mai, și implicat în două procese, în urma cărora a fost condamnat la 8 ani de închisoare, respectiv 25 de ani de muncă silnică. Condamnat inițial în 1949 pentru că adăpostise mai mulți membri ai FDC București (Constantin Oprișan, Florică Dumitrescu și alții), anchetatorii au aflat ulterior că Gheorghiu activase și în grupul de la Politehnică, astfel că a primit, în 1950, o pedeapsă mult mai
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
liderului legionar Horia Sima. Arestat pe 5 mai 1948, a fost anchetat la Rahova, la Ministerul de Interne și la Malmaison. Condamnat, în total, la 112 ani de detenție, pedeapsa i-a fost comasată în 20 de ani de muncă silnică. După procesul din toamna lui 1948, a fost dus la Pitești, tranzitând Jilava până în februarie 1949. Prin vara lui 1950 a fost dus la camera 1-subsol, unde a întâlnit diverși cunoscuți: Constantin Oprișan, Florică Dumitrescu, Alexandru Mărtinuș. Agresiunea a început
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cu anul III, a fost preparator la Catedra de Anatomie și extern și intern la clinicile facultății, dar a fost arestat în mai 1948 și închis la Suceava. Judecat în decembrie 1948, a fost condamnat la 5 ani de muncă silnică și transferat în februarie 1950 la Jilava, de unde a plecat două luni mai târziu la Pitești. A stat un an de zile, din iunie 1950 până în iunie 1951, la camera 1-subsol, fiind torturat timp de șase luni, începând din decembrie
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Jilava. După perioada de carantină, a stat la etajul I, iar în vara lui 1950 a fost dus la camera 4-spital, unde a fost bătut de Țurcanu și obligat să bată. A condus acțiunea la camera 2 de la secția muncă silnică. Era cunoscut drept unul dintre agresorii sadici, fiind alintat 'Matache' de către Țurcanu, poreclă de pus în legătură, probabil, cu Piața Matache Măcelaru. La Gherla a ajuns odată cu desființarea închisorii de la Pitești, în august 1951, dar nu a luat parte la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a urmat Colegiile militare 'N. Filipescu' și 'Ștefan cel Mare' din Cernăuți. Era student la Matematică și Fizică-Chimie în Iași când a fost arestat, pe 24 aprilie 1948. A fost condamnat de Tribunalul Militar Iași la 15 ani de muncă silnică, fiind închis la Siguranța Târgu Neamț, dar și în închisorile din Iași, Suceava, Jilava, Pitești, Gherla și Aiud. A ajuns în închisoarea de la Suceava pe 21 mai 1948, transferat de la Galata împreună cu alți 70 de deținuți. Realizând că ar putea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
la Pitești. Muntean a stat în Pitești prima dată în toamna lui 1948, pe când lotul său era nejudecat încă. Pe 23 aprilie 1949, a fost condamnat la 15 ani de închisoare, fiind retrimis la Pitești, în carantină, la secția muncă silnică, unde a stat cu Virgil Lungeanu, Gheorghe Parizianu și Gheorghe Costea. A cunoscut acțiunea violentă la camera 3-parter începând cu luna martie 1950. Mihai Iosub l-a avertizat să aibă grijă ce spune, întrucât în cameră sunt 'reeducați' de la Suceava
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
la Securitate, Muntean a observat că și unii dintre agresori făceau același lucru: Mătărângă, Soare, Laitin, Ionică Struțeanu, Mreneș, Petru Cojocaru, Ștefănescu; prin urmare, aceștia erau doar unelte. În jurul Paștelui din 1950, a fost dus la etajul I, la muncă silnică, unde a stat iarăși cu Mihai Iosub, Dumitru Bordeianu și Petru Cojocaru. În Săptămâna Mare au fost mutați la camera 2-subsol, unde li s-a cerut să obțină informații de la alte victime. A stat în această cameră până pe 6 decembrie
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
octombrie 1915, era tinichigiu și lăcătuș. A fost arestat ca legionar după rebeliunea din 1941 și rearestat de comuniști pe 26 iulie 1948. A trecut prin torturi la Gherla începând cu luna octombrie 1950. Condamnat la 15 ani de muncă silnică, a fost trimis la Gherla pe 4 martie 1949 și scos la muncă în fabrica închisorii ca maistru. După venirea studenților, prin octombrie 1950, a fost dus la camera 103 împreună cu Vasile Dâmbu, unde i-au așteptat cam douăzeci de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Pătrășcanu pentru procesul deținuților, întrucât el a dat doar declarații detaliate despre acțiunile sale, fără a fi interogat (cel puțin conform documentelor publicate, incomplete însă). A fost condamnat la moarte în urma procesului, dar i s-a comutat pedeapsa în muncă silnică pe viață, pentru a putea fi folosit ca martor în cel de-al doilea proces. Închis apoi în Casimca Jilavei și supus unui regim de exterminare, alterna momentele de luciditate cu cele de decădere. A murit la Jilava din cauza condițiilor
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
4-spital. Din iunie până în decembrie 1950 a fost trimis de Țurcanu în camera 2-subsol, de unde aduna informații, iar după 5 decembrie 1950, când au început bătăile în celulă, a fost ajutorul lui Titus Leonida, ulterior trecând și pe la camera 3-muncă silnică. Pe tot parcursul anului 1951 a fost folosit ca informator, la diverse camere, inclusiv după transferul la Gherla din luna august. Interesant este faptul că prin iulie 1950, când a primit ordin de la Țurcanu să strângă informații de la deținuții din
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
dacă nu are alte mijloace de a se sinucide, să nu mănânce nimic, dar fără a comunica cuiva că face greva foamei. A fost condamnat la moarte în procesul deținuților, în 1954, dar i s-a comutat pedeapsa în muncă silnică pe viață după ce a depus mărturie în cel de-al doilea proces. Marcel Petrișor, care a fost vecin de celulă cu Popa în Casimca Jilavei, povestește că acesta a cedat în anchete fiind șantajat că nu va primi sângele necesar
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
aproape doi litri de sânge. A fost transferat la Pitești în toamna lui 1949, fiind dus în carantină la camera 4-spital, unde mai erau Țurcanu, Negură și Constantin Onișor, după care a fost repartizat într-o celulă din secția muncă silnică. Iarna dintre 1949 și 1950 a petrecut-o în celulă cu Romică Entușianu, Eugen Otparlic, Ion Popșa (toți trimiși apoi la Târgu Ocna), Constantin Văleanu și M. Stratulat. Spre sfârșitul lui august 1950 a fost mutat la camera 3-subsol, unde
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Născut în București pe 27 august 1923, Traian Popescu a absolvit Facultatea de Construcții din București și Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale, ultima fără licență. A fost arestat în 1948 și condamnat la 20 de ani de muncă silnică, trecând prin închisorile Jilava, Pitești, Gherla, Aiud și Văcărești și eliberat pe 18 aprilie 1964. Ajuns la Pitești la începutul lui februarie 1949, a stat o perioadă în condiții normale de detenție, însă odată cu înăsprirea regimului și demararea tatonărilor pentru
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Drăgănești, Prahova, Rodas s-a născut pe 14 noiembrie 1924 și a fost arestat prima dată pentru apartenență la Frățiile de Cruce în 1942, când era elev la Liceul Comercial 'Spiru Haret' din Ploiești. Condamnat la 15 ani de muncă silnică, a fost eliberat în aprilie 1944 prin decret, dar rearestat după doar patru luni. Purtat prin mai multe închisori, Rodas a reușit să evadeze din lagărul de la Slobozia în septembrie 1945 și a fost reîncarcerat abia pe 14/15 mai
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
declarații pe cei bătuți, să îi predea lista cu cei care pot fi folosiți mai departe în acțiune ca agresori, pentru a fi mutați în camere cu regim mai blând, să îi facă o listă cu cei din secțiile muncă silnică și temniță grea care trebuie torturați, dar și să tortureze. Ordinul de a bate l-ar fi primit în a doua jumătate a lui noiembrie 1949 și a 'rămas valabil până la plecarea mea din penitenciarul Pitești, adică până în august 1951
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
zisă reeducare, la care am participat și eu. Octavian Voinea Student la Politehnică în București, Octavian Voinea s-a născut la 23 aprilie 1922, în comuna Panciu, fiind fiu de legionar. A fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică, iar Mihai Timaru spune că Voinea și fratele său, Jean, pot fi considerați inițiatorii grupului de rezistență armată Paragină din Vrancea. Arestat în mai 1948, a fost anchetat timp de două luni și trimis după proces la închisoarea din Pitești
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a ieșit exact cum noi am dorit. Ca la comandă și fără retușuri. Am avut noi grijă să ne asigurăm cu mult înainte de conspirativitatea descoperirii acestei acțiuni. Condamnat la moarte în procesul Țurcanu, a beneficiat de comutarea pedepsei în muncă silnică pe viață, fiind folosit ca martor al acuzării în cel de-al doilea proces al deținuților. A trecut și pe la Aiud, fiind eliberat în 1964. După 1989 a publicat un volum de memorialistică. Nicolae Călin Zaharia Arestat și condamnat pentru
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
doină, un plai / Ne ține aceeași credință / sădită în datini, în grai”... Paginile de demografie, cu tabele și statistici care explică „de ce s-au împuținat românii” prin moarte, măcel, arestare și împușcare, deportare și neîntorși la baștină, puși la munci silnice, desconsiderați fizic și moral, cu sute și mii de nume, de la copii la bătrâni, fete și femei, fără deosebire de pregătire intelectuală, nu demobilizează ci încrâncenează și îndeamnă la neuitare și continuă documentare... Ridicați în miez de noapte de la căminele
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
concurenței încetează și cumpărarea și vînzarea, profetiza sociologul și, implicit, nu mai poate exista preschimbarea voluntară a atîta lucru cu atîta marfă, ci lucrurile unuia și marfa altuia trebuie măsurate de funcționarii orînduiți, iar măsura "va avea neapărat caracter obligatoriu, silnic". Cum afirmă Spencer, regimul socialist cere "un aparat dirigent pentru controlarea tuturor felurilor de producție și de distribuție a bunurilor pretutindeni și pentru fixarea proporțională a părților de producție de tot felul cerute pentru orice regiune, pentru orice stabiliment de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fi inferioară pentru că în .R.P.R. n-ar exista libertatea creației". Cineva este condamnat (documentul 72) pentru conceperea, împreună cu alți doi, a unor manifeste la care a contribuit și cu hîrtie, fără ca el să le fi împrăștiat, la 15 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică etc. Era suficientă, pentru vigilenta Securitate, numai declararea intenției sau un gînd cît de vag exprimat pentru a te priva de libertate. Și în 1951 (documentul 75), și în 1981 (documentul 185) pentru scrierea unor scrisori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de închisoare. Întrebarea este cum reușeau organele de represiune să afle autorii acestor anonime? Este clar că numărul informatorilor și colaboratorilor Securității era extrem de mare. Pentru confecționarea unei banderole tricolore (document 122) s-au pronunțat sentințe de 15 ani muncă silnică și 8 ani degradare civică etc. Un artist liric ieșean (document 144) va fi condamnat la 20 de ani muncă silnică pentru că, într-o discuție, l-a elogiat și apărat pe Boris Pasternak, înjurînd URSS-ul, și aceasta se întîmpla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Securității era extrem de mare. Pentru confecționarea unei banderole tricolore (document 122) s-au pronunțat sentințe de 15 ani muncă silnică și 8 ani degradare civică etc. Un artist liric ieșean (document 144) va fi condamnat la 20 de ani muncă silnică pentru că, într-o discuție, l-a elogiat și apărat pe Boris Pasternak, înjurînd URSS-ul, și aceasta se întîmpla în 1959. Un preot este condamnat la 10 ani închisoare (document 160) pentru că, între altele, ține slujbele prea lungi, "cu intenția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a reluat ancheta cu noi și nu ne-a mai dat voie să scriem despre el. Acest Feller, din cîte am auzit, locuiește acum în Suceava!". La Iași, în 14 septembrie are loc procesul. Va primi 15 ani de muncă silnică. Va lucra la Baia Sprie, în mină, pînă în 1956. În ultimii ani din acest interval va fi comandant al închisorii "Szabo Zoltan, care a făcut legea exterminării. Era un șovin ordinar". Din cauza regimului de teroare, în acest interval au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Facultatea de Drept în ultimul an cînd a fost arestat. Membru și el al Grupării Albastre din 1948, după plecarea regelui. Va fi anchetat cu bătăi la tălpi, cu curent electric, cu izolare în beciuri. Va primi 15 ani muncă silnică. Se considera un condamnat politic dar fără culoare politică. Povestește despre situații ciudate: "La Securitate, la Iași, am cunoscut pe unul Vasile Ciofu, din Vaslui. L-am întrebat: "Vasile, tu de ce ești aici?" Pentru că l-am bătut pe secretarul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Deși nu făcuseră nimic concret, în temeiul celor declarate de informator, vor fi arestați, anchetați bestial și judecați în 22 august 1958. Toți cei zece din grup vor fi condamnați la ani grei. Capverde va primi 25 de ani muncă silnică, confiscarea totală a averii, 10 ani degradare civilă, pentru "crimă de uneltire contra ordinii sociale". La anchetă, supuși torturilor, au recunoscut tot ce-au vrut securiștii. Ar fi semnat orice, după cum recunoaște, chiar și că l-au omorît pe tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]