1,227 matches
-
ei în tipologie, fie cea a unei femme fragile sau a unei femme fatale. Spre deosebire de tabloul lui Pallady, calele nu devin eufemismele devoalate ale unei sexualități febricitate senzual, privirea este cea care indică florile, și nu invers. Există aici o simbioză între reflecție și visare, între spirit și expresia subtilă a unei dorințe, reveria. Floarea pare să exercite un fascin asupra tinerei femei, lujerul pe care se înalță urmează aceeași grație sinuoasă, insinuantă a brațului. În locul florilor, două frunze mari frunza
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
freudian al unei estetice întoarceri a refulatului în poezie. Depășind nivelul speculativ al exercițiului psihanlitic întreprins de Călinescu, rămâne provocatoare ideea unei sinteze a celor două limbaje artistice, pe care poetul ar întreprinde-o la nivelul liricii sale devenită plastică, simbioză teoretizată în spațiul poeziei simboliste. Surprinzătoare devine bulversarea acestei ordini iconice prin omologarea lui Adrian Maniu printre suprarealiști criticul nu-l trece totuși în această categorie în taxonomia sa -, ca utilizator al dicteului automat. Aparenta contradicție a criticului provine din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
suferință. Corporalizează ea întrucâtva enigma morții, reprezintă ea o altă figură, decadentă, a deșertăciunii, cu a cărei filozofie ne familiarizează toate acele amare memento mori din Ecleziastul? Regăsim acest topos al melancoliei în "nocturnele" lui Georges de La Tour, ca o simbioză dintre tema "vanității", specifică secolului XVII, și a reflecției düreriene, pe care Victor Ieronim Stoichiță o înregistrează în seria Magdalenelor pictate de acesta. Melancolia întruchipată adesea de Magdalena apare mai mult decât ca o expresie a prototipului curtezanei penitente (meretrix
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se împletește cu fantezia în America. Târgul a fost construit pe un teren vopsit în alb care să contrasteze cu culoarea neagră a orașului Chicago, culoare rămasă după incendiul devastator din 1871. Astfel, zona carnavalescă albă a fost legată prin simbioză de orașul real, înnegrit de fum, alcătuind un tărâm vizual imaginar, care urma să înlocuiască, sau măcar să reprezinte un oraș adevărat. În timpul târgului și chiar și după încheierea lui, Chicago a fost numit Orașul Alb, înlocuindu-se astfel numele și
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
este un eveniment anual, parcurile de distracție sunt spații permanente destinate amuzamentului, "axate în special pe ceea ce este caraghios și neobișnuit, adică pe tratarea vieții ca formă continuă de carnaval 231". Un astfel de spațiu, care nu reprezintă doar o "simbioză între lumile recunoscute ca fiind carnavalești și așa-numita realitate 232", dar și "o utopie simbolică americană 233", este Disneyland. Când s-a deschis, în 1971, Disneyland a devenit nu numai simbolul culturii populare americane, dar și un adevărat loc
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Căiuților se Întrevede supraviețuirea unor aspecte de ritual dintr-un străvechi cult solar autohton cu funcționalitate magico medicală, care a suferit aculturații lente, Însă repetate În istoria lui mitică de la celți, romani și de la slavii sudici. S-a realizat o simbioză Între diferitele culturi cu influențe reciproce, adaptări de la o civilizație la alta. Ceremoniile cu măști de lup sau alte animale din perioada sărbătorilor de iarnă sunt niște reminiscențe ale unor ritualuri magico războinice de inițiere a tinerilor. „Sursa primară a
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
Marinescu în Gherghina și Mișcoiu, 2010). Cheia succesului și a popularității acestor două personaje este potențialul lor de a fi one-man show (și Trickster 22 în cazul lui Becali pentru detalii vezi Marinescu 2009, 90-104). Astfel se creează o anumită simbioză tradusă într-o proporționalitate directă între rating-ul emisiunilor sau știrilor și popularitatea, sau cel puțin vizibilitatea partidelor prin liderii lor. Singurul lucru care i-ar diferenția pe aceștia ar fi tipul electoratului care le acordă încrederea. La fel, sondajele
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
București; să mă bucur în isihie de rodul îndelungatei mele trude..."; mai mult, întreaga nuvelă dezvăluie un Caragiale "zglobiu ca un palicar, sarcastic, mistificator" așa cum îl percepe exegeza călinesciană. În legătură cu altă categorie de personaje, Șt. Cazimir descoperă o relație de simbioză pe care o dezvăluie fără ezitare: "Caragiale poartă miticismul în sine și îl exorcizează prin personaje"; consumul cu amicii la un local ("Nu-i mult! Mezeluri și măsline, 3,15; băuturi -17,05; total 20,20") îl practică atît Nenea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
unei abordări holistice, menite să scoată în evidență nu numai diseminarea de detalii, ci și logica globală a organizării textuale. Componentele acestui model poetic, a cărui coerentă internă voi incerca s-o demonstrez în continuare, sunt intercondiționate până la punctul de simbioza și, chiar dacă ele înseamnă ceva în sine, funcția lor generală nu poate fi identificată decât în integralitatea operei. Toată controversa legată de lizibilitatea poeziei lui Blake de dincolo de scrierile timpurii, Poetical Sketches și Songs of Innocence and Experience, a început
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
o categorie transtemporală, numită Eternitate. În forma sa degenerata, "spațiul" reprezintă lumea materială, ca manifestare a erorii. În forma sa necorupta, el este Golgonooza, o reprezentare metaforica a sumei operelor de artă. Din moment ce Blake își concepe artă că pe o simbioza dintre pictură și poezie 145, sub forma manuscrisului anluminat, timpul (ca element definitoriu al poeziei, implicând succesiune, ritm și discurs) și spațiul (ca element definitoriu al picturii, implicând simultaneitate perceptiva, suprafața și perspectiva) devin fenomene fundamentale. Precum am evidențiat deja
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
locurile cunoscute, aspectele familiare. Ar trebui, probabil, să legăm răspunsurile mamelor de viața dintr-un oraș mic, aflat într-o situație economică precară, în care salariile sînt suficiente, de cele mai multe ori, doar pentru strictul necesar și de existența unei anumite simbioze cu ruralul, în sensul că foarte mulți dintre aiudeni au rude la țară sau pămînt pe care îl lucrează. Zilele libere sau concediile sînt frecvent dedicate muncii în agricultură, ale cărei rezultate permit asigurarea celor necesare traiului de zi cu
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
de afinități psihologice și diplomatice, un paralelism, prin suprapunere. Tipologia unui patriarh, un pater al bisericii, este sugestivă, prin joncțiunea: îngerul și demonul care macină ființa. Impunătorul portret al protagonistului se completează armonios în partea de început (cap. 1), prin simbioză, cu elementele de final (capitolul 27), un trup „înveșmântat în haine de gală, cu toate odăjdiile strălucitoare” „mesager de lumină învăluit în miresme sfinte”; un trup „ofilit”, dar „înflorit întru iubire” al aceluia care se dorește a rămâne un „venerabil
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
e locul purității: „îi simt tinerețea din jocul lebedelor...”, „jocul veverițelor / și chiotul copiilor...”, la care, firește-ar trebui s-adăugăm spectralul vegetativ, fremătător. O altă secvență care impresionează este garda regală. Ritualicul devine vis erotic, ipostază a lăcomiei carnale, simbioză fantasmagonică: „ia, în copitele cailor, istoria. / tunicile răvășind a sânge proaspăt tulburarea...” în răcoarea ceții, imaginarul poetic devine revărsare fulgurantă: „scârțâie în nechezatul cailor răcoare ceții / apa Tamisei foamea unei haite de lupi / agonia din bucuria armăsarului / răpândește strălucirea lacrimei
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
curmă viața Irinei care, involuntar, va frânge evoluția în plan artistic (cooptarea în trupa de dans a renumitului Michael Flatley) al fiicei sale, Anca, dar care va dezlega misterul vieții mamei sale adoptive, Vitoria, în postumitate. Interesantă este abordarea naratologicului, simbioză de prezenttrecut-prezent. O metodă compozițională care amintește de goseph Conrad (1857-1924) sau de tilliam Faulkner (1897-1962), prin transpunerea unui adevărat anacronism. Nu vom afla niciodată dacă aripile de dansator ale Ancăi vor fi fost frânte sau dimpotrivă, însă investigațiile întreprinse
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
etern” (Emmanuel Levinas). Interesant ar fi să analizăm succint și stilul acestui expozeu (făcând trimitere doar spre câte un singur exemplu), presărat cu: termeni jurnalistici (p. 9), expresii/ziceri populare (p. 96), expresii ideomatice (p. 63) sau calamburul (p. 39), simbioza între verbal și nonverbal (p. 46), monologul interior (p. 25) sau stilul indirect liber (p. 43), crestări ale topicii (p. 123), experimentarea unei frazări implantate în viziune douămiistă (p. 8), plăcerea de-a vorbi în pilde (p. 129) sau de
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
aventuri ale increării mele)! Toate treptele evoluției se cer adunate, conservate, ca-ntr-un puzzle, neuitând de „primul aer al lumii acesteia...” (împărtășanie), primul „legănat de mersul mamii” (La zece luni), „amintirea lumii dintâi” (armonie dintre făt și mamă/ingenua simbioză) și-apoi, liniștea interioară - „somnul amniotic”. și dacă nașterea și-ar urma cursul firesc întru îmbrățLșare a realității concrete, ce-ar urma? Gânguritul, cântecul de leagăn, prima dragoste (triumf al vieții), maturizarea. Faze întru „cuminecare”, întru „iscusință”, întru „adevăruri lucrătoare
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
universitară ar trebui privit cu mai multă ateție în condițiile în care deja sunt numeroase cazurile în care oferta acestor instituții în conținut și calitate depinde de parteneriatele cu industria (Rui Yang, 2003 277). De altfel, necesitatea de a regândi simbioza dintre învățământul academic și imperativele pieței muncii este constat ignorată pe fondul unor filosofii potrivit cărora parteneriatul universităților cu industria este cheia succesului economic în secolul XXI. Așa încât pragmatismul economic a devenit un principiu al managementului universitar care pare foarte
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
în transportul lor. Reticulul endoplasmatic agranular sintetizează lipide și stochează glicogen. Mitocondriile sunt organite în interiorul cărora au loc reacțiile oxidative. Atunci cănd necesitățile energetice cresc, mitocondriile se înmulțesc prin diviziune, ele fiind la origine microorganisme distincte ce au trăit în simbioză cu celulele animale. Lizozomii conțin enzime hidrolitice, intervenind în distrugerea particulelor străine pătrunse în celulă și probabil și în unele procese de involuție. Centriolii au rol în mitoza celulară. Nucleul, delimitat de o membrană dublă, conține genomul, prin care sunt
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
dinamică, luminată de principii perene. Poetul declară paradigmatic: "sumque argumenti conditor ipse mei" (Tristia V, 1, 10) sau, cu iluminare modernă: "Nec mea sunt fati verba, sed ista mei" (Tristia I, V, 38). Interferența dintre realitate și artă reprezintă o simbioză care domină toată creația sa, punte între două lumi și între două vârste artistice. Poezia de exil a lui Ovidiu, contrar unor opinii academice, este totuși și o formă de rezistență contra tiraniei. Poetul simte teroarea istoriei, dar neagă vinovăția
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
conotații monstruoase, transgresive, negative, stigmatizante, asociate cu conduitele homosexuale sau cu hermafrodiții. La modul mai general, studierea acestei figuri dă naștere unor linii de opoziție specifice, precum cea dintre abstract (angelism) / concret (hermafroditism) sau între individualitate (autonomie, minoritate) / fuziune/nediferențiere (simbioză a afectelor). Anumite ficțiuni romanești o negativizează (Artus Thomas, L'Ile aux hermaphrodites, 1605) sau o idealizează (Gabriel de Foigny, La terre australe connue, 1676). Acest gen de tensiune "concret/abstract" se regăsește și în alte scrieri (Séraphîtüs-Séraphîta a lui
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
respectiv face parte din evoluția mai amplă a limbii în general, prin expansiune regenerativă realizată, în parte, prin "condensare lexico-semantică" (v., spre exemplu, Suciu, 1983). (Corolar 2) Acest fenomen este, de facto, posibil, prin faptul că perpetratorii semio-semantici fluizi marchează simbioza dintre semn și semnificație și, la limită, consubstanțialitatea semnelor și/sau semnificanților cu semnificațiile denotative și conotative purtate de acestea. (T7) Rostirea este absorbită de tiparnița virtuală. Conform teoriei lingvistice structuraliste de sorginte saussuriană, dacă am putea cuprinde suma imaginilor
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
precedent pentru orice acțiune (sacră sau profană) a omului. Avem deci intenția ca pe parcursul acestei lucrări să arătăm felul în care analiza fenomenelor sacrului și creației primordiale tinde spre particularizare, oferind domeniului artistic prototipurile esențiale. Mai mult decât atât, valabilitatea simbiozei dintre arhetipuri, mituri și simboluri, ca și cea dintre sacru și creație, ne ghidează către premiza conform căreia sacrul constituie o condiție a desăvârșirii creației, un model exemplar, care prin asociere cu opera de artă, deschide posibilitatea dialogului cu lumea
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
opere fiind unul dintre numitorii comuni ai acestei interacțiuni divino-umane. În aceeași direcție de interpretare, asocierea creației artistice cu ideea de rugăciune, amintind de celebrul principiu "ora et labora", contribuie o dată în plus la conturarea similitudinilor amintite, configurând o deosebită simbioză creatoare între experiența artistică și cea religioasă. Nu putem epuiza în aceste câteva pagini întreaga teorie legată de subiectul creației artistice. Am încercat să prezentăm deosebita complexitate a acestui concept, care a suscitat dintotdeauna un interes aparte pentru toate domeniile
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
De unde știa Hristos acest lucru?) i) Inteligența cosmică a trimis pe Pământ asteroizi care au distrus animalele ce periclitau viața oamenilor. j) Sufletul este format din atomi inaccesibili omului și se găsesc în fiecare celulă. k) Inteligența Universului este o simbioză fericită între energie și substanță. 1) O biomicroparticulă conține tot ce trebuie unei ființe, iar această biomicroparticulă este gena care ascunde misterul vieții. Ipotezele (multe probate științific) se înlănțuie de-a lungul întregii cărți. Dar să sintetizăm: - Omul primordial era
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93030]
-
cel mai aspru dintre toți deși cel mai puțin vinovat a fost pedepsit Adam; probabil pentru că încă de atunci el purta, printre altele, și responsabilitatea faptelor Evei. Pentru Adam, consecințele blestemului vizează relația sa cu pămîntul, obiect al unei simbolice simbioze, căci: în locul minimului efort de a supraveghea grădina Edenului, lucrul pămîntului se va constitui pentru omul căzut într-o permanentă trudă, în urma căreia roadele vor fi adesea doar spini și pălămidă; simbolic, pămîntul va înșela așteptările omului, tot așa cum el
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]