3,065 matches
-
serie de documente, publicistică și versuri, culegerea fiind dominată de o perspectivă politică deformantă, pe care traducătorul, vrând-nevrând, și-o asumă. A mai semnat cu pseudonimele Lafcadio, Lafcadio et co. Lirica lui T. ezită între o rostire încă apropiată de simbolism și faconda avangardistă, fiind definită fie ca ,,o poezie extremistă” (E. Lovinescu), fie ca rezultat al unui ,,amestec de tragism cotidian și umor sentimental” (G. Călinescu). În Duh de seară sau în Paludes versul este fracturat, iar sintaxa, aparent neglijată
TUDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
și inteligența artistică sunt confirmate pe deplin în Parodii originale. Poetul își amendează propriul sentimentalism (ca în Un începător de talent: Apostrofe la lună), dar nu îl iartă nici pe cel al confraților. Satirizează idilismul rural și romanțios, retorismul patriotard, simbolismul excentric și clișeele de toate nuanțele, parodiile fiind - așa cum le-a definit autorul - „adevărate pagini de critică literară în pilde”. Cele mai multe s-au ivit în timpul polemicilor purtate cu adversarii literari ai „Vieții românești”, dar și ca percepție plină de duh
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
T. vede de la început (în eseul Un criteriu al selecțiunii valorilor naționale) mișcarea literară „îndreptându-se pe dibuite spre obârșia sufletului național, spre viața țărănească”. Relativ pauperele „generalități estetice” și raportări istorico-literare la curente (clasicism, romantism, realism „artistic” sau „brut”, simbolism) ori la scriitori (Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, I. Al. Brătescu-Voinești ș.a.) sunt suficiente totuși în operația pe care și-o asumă cronicarul, de a cântări valoarea cărților la care se oprește, operație pe care o face obiectiv, neinfluențat
TRIVALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290274_a_291603]
-
Rădulescu sunt „două amfibii” etc. Drastic este cronicarul și cu „maestrul simbolist” Ovid Densusianu, care e numit „poet al poeziei”, după ce i se pune la îndoială vocația lirică („dacă ar fi poet”) și după ce sunt detectate insuficiențele ideilor sale despre simbolism. La fel, într-o măsură mai redusă, procedează cu Ion Minulescu, acesta păcătuind în De vorbă cu mine însumi prin autopastișare, prin cădere în manierism. Aprecierile sunt în mare parte juste și, ca atare, unele vor fi validate de posteritate
TRIVALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290274_a_291603]
-
în jurul unei imagini generice (Miragii exotice, Hohotele licuriciului, Pagodele nopții etc.), relevă un poet cu vocație de peisagist și cu o înclinație evidentă către detaliul pitoresc. A doua carte de versuri, Stampe (1927), marchează trecerea la „o cale nouă”, între „simbolismul abstract” și „materialismul poetic” (G. Călinescu). Deși sunt sesizabile ecouri din lirica lui Al. A. Philippide, Camil Petrescu, Tudor Arghezi, Ion Minulescu, G. Bacovia, această poezie eclectică are, după cum scrie tot Călinescu, „un mic aer personal, și unele tablouri, chiar
VALERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290416_a_291745]
-
e sugerată o anume consubstanțialitate. Cu toată simpatia manifestată pentru Serafim ca exponent al naivității, V. îi prezintă și limitele, după cum cu toată repulsia față de Anghel, exponent al pragmatismului, nu îi ignoră mândria, spiritul de autoapărare. Textul e de un simbolism puternic nu numai prin analogia între destinul animalului și cel al lui Serafim Ponoară, dar și prin sugestia involuției de la zimbrul măreț, mit și simbol în stema țării, până la dobitocul târât de funie de ultimul prost nimerit pe pământul străbunilor
VASILACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
ale începutului de secol ca spațiu de receptare și gestație a celor mai noi idei ivite în cultura europeană. Astfel, într-un articol din 1913 atrage atenția asupra multiplelor fațete ale avangardei pe cale de a se naște, proclamând despărțirea de simbolism (Literatura rusă. Poeții. Futurism. Acmeism. Adamism. Curente noi), iar altundeva („Facla”, 1914) semnalează necesitatea ca literatura noastră să se ralieze noilor orientări, „simultaneism, unanimism, futurism, paroxism, dinamism, withmanism”, a căror trăsătură comună este identificată ca fiind „Individualitatea - singurul element împreună cu
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
și nu rareori dificilă, marchează efortul de asumare a tensiunilor erei postromantice și de înscriere a liricii noastre pe orbita „modernismului înalt”, însumând, ca într-o reluare cadru cu cadru, „miracolul arghezian”, bacovian ori barbian. Într-o literatură în care simbolismul, parazitat de elemente tradiționale, poartă epigonic pecetea romantismului eminescian și macedonskian, V. este reprezentantul emblematic al canonului modernist românesc. I. Vinea este dintre artiștii care au efectuat una dintre cele mai remarcabile experiențe de sublimare a fenomenului liric. Drama acestui
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
târziu la Al. A. Philippide, Mateiu I. Caragiale, G. Călinescu, Panait Istrati, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Emanoil Bucuța, Ionel Teodoreanu, G. M. Zamfirescu, I. Peltz, Emil Botta, Radu Stanca. Deși consideră romantismul o permanență, Z. nu atribuie caracter romantic inerent simbolismului, expresionismului și suprarealismului. În general, studiul frizează superficialitatea, pe de altă parte irită prin prețiozitate. Neajunsuri de felul acesta, cărora li se adaugă formulări confuze, improprietăți terminologice etc., afectează și analiza consacrată naturalismului, intitulată Sub semnul realului (1974). Debutând cu
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
condiția profesională, Strălucirea cristalului e departe de a fi construit impecabil. Include, ca mai toate narațiunile ample ale lui Z., digresiuni, ramificații nefuncționale, situații arbitrare. SCRIERI: Nicolae Filimon, București, 1958; Romantismul în literatura română (Contribuții bibliografice), pref. Mircea Tomescu, 1965; Simbolismul în literatura română (Contribuții bibliografice), București, 1967 (în colaborare cu D. Copilu și Constantin Pompilian); Tudor Vianu (Biobibliografie) (în colaborare cu Ion Stoica), pref. Mircea Tomescu, București, 1967; Modernismul în literatura română (Contribuții bibliografice) (în colaborare cu Ion Stoica), București
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
universale (1973), un fel de compendiu prelungit până în actualitate, accentul cade asupra literaturii dramatice, în impactul ei cu realitatea culturii sociale. Înăuntrul epocilor clasică și modernă se respectă cu strictețe succesiunea stilurilor și a mișcărilor literare: clasicismul Luminilor, romantismul, realismul, simbolismul și modernismul, teatrul contemporan fiind văzut mai mult ca o posibilitate de lucru. Drama istorică universală și națională (1976) punctează perioadele de avânt și stagnare înregistrate de drama istorică. Z. reface aici drumul subspeciei din Antichitate până azi, ultimele capitole
ZAMFIRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
continuare încercat de mari voluptăți și trece prin extazuri împinse la limita suportabilului, însă în câmpul lui de observație încep să pătrundă în chip amenințător făcliile de ceară, văile plângătoare, amanții palizi, corbii, cimitirele, nevrozele - cu alte vorbe, toate figurile simbolismului astenic. Bacovia este tradus aici în codul unei retorici ceremonioase. Sunt și sugestii ce trimit la Lucian Blaga (între ele o definiție a dragostei ca „blânda stare de orbire”) sau la Nichita Stănescu („os hiperboreean”, îngeri care trec cu aortele
ZILIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
care il sugerează. Astfel stând lucrurile, putem spune că scopul pentru care fosilele de Congeria sp. aff. Congeria (Mytilopsis) subcarinata subcarinata (Deshayes, 1838) au fost introduse de membrii comunității în așezarea de la Poiana Cireșului are o puternică conotație în sensul simbolismului sexual. Forma lor, atât de caracteristică, sugerează fără nicio îndoială pe cea a vulvelor reprezentate în peșterile vest-europene, cu toate implicațiile lor de natură simbolică. Faptul că ele au această formă atât de sugestiva, mergând adesea până la identitate cu cele
BIVALVE FOSILE DIN SPECIA CONGERIA (MYTILOPSIS) SUBCARINATA SUBCARINATA DIN STRATUL EPIGRAVETIAN DE LA POIANA CIREŞULUI (PIATRA NEAMŢ) ŞI SEMNIFICAŢIA LOR SIMBOLICĂ. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Marin Cârciumaru, Iuliana Lazăr, Elena-Cristina-Niţu, Minodora Ţuţuianu-Cârciumaru () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_646]
-
cu incontestabile efecte literare, exoticul, un exotic atenuat (grecesc în Levante și Calavryta, oriental în Câinele nizamului, boreal în Alina-Linda), bizarul și fabulosul (Bjali, Nebuna din Herăști), macabrul (La bal mascat). În Harpista romantismul mizerabilist îl anunță pe cel din simbolismul decadent și din literatura impulsionată de școala de la „Contemporanul”. Versurile rezistă la lectură și azi în virtutea substanței epice, a plasticității expresiei unor stări de tensiune provocate fie de pasiuni umane, fie de năprasnice dezlănțuiri ale stihiilor: „Se-ntuneca. Prin aer
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Monica Mărgărit (Târgoviște) Originile Simbolismul (≈arta) este, mai ales la nivelul Paleoliticului, asociat cu sistemul credințelor și ritualurilor religioase. Aspecte ale acestui comportament simbolic au fost recunoscute, de unii specialiști, chiar la primate (G. Ch. Westergaard, J. Suomi, 1997). Problema esențială este în ce punct
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
o formă simbolică. La Ferrassie, Abri Cellier sau Belcayre (Franța) (fig. 2), majoritatea blocurilor gravate poartă reprezentări de vulve (M. Otte, 1987). Pentru aurignacieni, sexualitatea pare să se fi aflat la originea expresivității lor grafice (D. Vialou, 1991). În plus, simbolismul feminin s-a dezvoltat excluzând o complementaritate masculină ; nu există nici un caz de juxtapunere a organelor celor două sexe. Gravettianul Cu totul altele sunt datele în ceea ce privește Gravettianul. Elementul caracteristic al acestei culturi îl reprezintă apariția pe o arie geografică impresionantă
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
a „prezentului etnografic”. Toate aceste critici au fost foarte bine rezumate de M. Conkey (1984): rezultatul tuturor acestor teorii a fost de a crea o imagine utopică omogenă a Paleoliticului superior, considerat ca o perioadă de înflorire a artei și simbolismului. Noi ne regăsim practic în acest trecut, prin descrierea grupelor Paleoliticului superior printr-o analogie decontextualizată cu vânătorii-culegători actuali, considerați ca structuri ecologice, amorfe social și bine adaptate mediului. Concluzia ar fi aceea că demersul științific trebuie să încerce să
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
fețe ale lui Oneiros, Ioana Bot, Aspecte ale instituirii mitului eminescian -, și numărul 1/1997, consacrat lui Jean Starobinski. Scrieri și manuscrise mai puțin cunoscute sunt valorificate în numărul 2/1995, cu un „dosar” despre literatura română veche - Doina Curticăpeanu, Simbolismul tetragonului în cosmografia lui Honterus, Gheorghe Perian, Dosoftei ș.a. Din 2000 revista include cu precădere studii interdisciplinare. Alți colaboratori: Leon Baconsky, Silvia Tomuș, Georgeta Antonescu, Elena Dragoș, Sever Trifu, Liviu Cotrău, V. Fanache, Ilie Rad, Virgil Stanciu, Vistian Goia, Sara
STUDIA UNIVERSITATIS „BABES–BOLYAI”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289990_a_291319]
-
literare și pedagogice, Craiova, 1897; Cestiuni literare, pref. R. Hardouin, Craiova, 1897; Ioan Eliade Rădulescu, Craiova, 1902; Din viața lui Inocențiu Micul, Blaj, 1903; Legătura între filosofie și științele experimentale, București, 1907; Biblioteca populară Fundațiunea „I. V. Socec”, București, 1907; Simbolismul. Ch. Baudelaire. Pesimismul d-nei Ackerman sau Influența materialismului asupra literaturii, Craiova, 1912; Din cugetările lui Goethe ca filosof și ca om de știință, Cluj, 1912; Istoria vieții lui Arthur Schopenhauer, cu o scurtă privire asupra filosofiei lui, Craiova, f.a. Traduceri
STRAJANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289967_a_291296]
-
Levițchi, Angela Ion, Simina Noica, Anca Giurescu, Mihail Spăriosu (care debutează aici în 1969), Virgil Tempeanu (Vechi traducători ai poeziei românești), Al. Dimitriu-Păușești (Personalitatea poetica a lui René Char), Rodica Mihăilă, Sorina Bercescu, Ileana Cantuniari, Ovidiu Papadima (Al. Macedonski și simbolismul francez), Zamfira Popescu (Tragedia absenței - García Lorca și Lucian Blaga), Smaranda Bratu, Mihail Nasta (Mimesis că tensiune spirituală la Dionis din Halicarnas), Mihai Pop, Livius Ciocârlie (Contradicția ca principiu al structurării textului la Paul Valéry). E. M.
STUDII DE LITERATURA UNIVERSALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289996_a_291325]
-
lui George Barițiu, D. Popovici, Ienăchiță Văcărescu și cronica mondenă a timpului, Din începuturile literare ale lui Duiliu Zamfirescu, cât și la aprofundarea studierii unor opere literare: D. Popovici, Doctrina literară a „Țiganiadei” lui I. Budai Deleanu, Umberto Cianciòlo, Il simbolismo grottesco di Tudor Arghezi, I. Verbină (Iosif Pervain), Vasile Fabian Bob: „Suplement la geografie”. Alte studii semnalează preocupări diverse de teorie și istorie literară: D. Popovici, Primele manifestări de teorie literară în cultura română, Ion Breazu, Temeiurile populare ale literaturii
STUDII LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289997_a_291326]
-
în genere, nesupunerea la canoane. Nu lipsesc, totuși, indicii ale preocupării de artă. Cea mai evidentă e majuscularea cuvintelor-obsesie, ca în versurile lui Emil Botta. Luceafărul căzut conviețuiește cu „buna Tristețe”, modelul său uman e „Prințul Noroc”. Neoromantic trecut prin simbolism (varianta „decadentă”), S. se exprimă de cele mai multe ori direct, dar și prin autoproiecție în alte făpturi, nu numai umane, identificându-se cu toate ființele refractare existenței canonice: bufoni, acrobați, nomazi, animale. Componenții unei ;atre, „trista balerină”, „despletită, nebună”, din Shanghai
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
legătura dintre aceste teorii și arta narațiunii sau tipologia personajelor, spiritul textului eseistic păstrându-și farmecul, dezinvoltura, atractivitatea. În Curs de cinematograf (1930) S. pune bazele teoretice ale abordării esteticii filmului: definește natura proprie a cinematografiei, discută despre sugestie și simbolism în film, despre relația lui cu alte arte. Conceptul pe care îl introduce este cel al unităților de frumusețe: simboluri concrete, materializate în mișcări, priveliști, expresii fizionomice, peisaje, obiecte anume aranjate, care au proprietatea de a sugera o idee, de
SUCHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290006_a_291335]
-
conținutul său. El are un mare polimorfism, în raport cu tipul de tulburare psihică a bolnavilor. În egală măsură, mai ales în cazul delirului halucinator, limbajul are caracterul unei relatări care amintește de stranietatea situațiilor sau a scenelor onirice, încărcate de un simbolism fantastic, adesea incomprehensibil și bizar. Cele mai importante forme de limbaj delirant le întâlnim în cazul paranoicilor, la schizofrenici și parafrenici. Limbajul paranoicilor este un limbaj extrem de elaborat și el exprimă, într-o manieră amplă și cu accente voit convingătoare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
din punct de vedere clinic într-o manieră mascată, traducând situații conflictuale asupra cărora vom reveni. Caracterul simbolic al simptomelor psihosomatice i-a făcut pe J. Bastiaans și L. Van der Horst să distingă în acest context clinic două aspecte: - simbolismul existențial, în care fiecare simptom are valoarea unui simbol general, ca urmare a unei tulburări de adaptare a individului, - simbolismul comunicativ, în care simptomele sau sindroamele clinice sunt indicatorii unor tulburări ale pulsiunilor sexuale și agresive ale individului. Ce importanță
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]