1,724 matches
-
răspunderea sărbătoririi zilei de 1 decembrie, în cadrul despărțămintelor, în Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș"219, declarând-o apoi zi specială a asociației 220. Astfel s-a instituit o adevărată tradiție a devoțiunii publice ardelene dincolo de mizele politice ale momentului pentru simbolistica respectivei aniversări. În 1928, s-a exprimat în mod repetat intenția aniversării celor 10 ani de la unire. Până la urmă, nu s-au mai întreprins acțiuni comemorative de amploare, dar s-a revenit la prima formulă omagială, cea din 1919. După cum
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în profunzime devotamentul opiniei publice pentru această zi istorică. Faptul are mai multe explicații, care țin de resorturile identitare colective și, în bună parte, de mecanismele formării sale școlare. Vom reveni deci asupra manualelor de istorie, care au alimentat constant simbolistica anului 1918, propulsând-o încet dar sigur spre statutul său actual. Timp de șapte decenii, manualele i-au rezervat o pondere inegală în repertoriul datelor emblematice ale istoriei naționale, în funcție de puseele comemorative ale momentului. Limitele acestor variații au fost extreme
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cel Mare era numit "Vulturul Moldovei", Mihai Viteazul "Arhanghelul dreptății românești", iar Mircea cel Bătrân devenea cu mult înainte de epoca Ceaușescu "cel Mare"277. Aici găsim și o elocventă prezentare a zilei monarhiei drept chintesență a românismului, depășind cu mult simbolistica momentului decembrist: "ziua de 10 Mai va rămâne zi sfântă și mare sărbătoare națională, căci: Ea ne-a dat / Domn puternic țării noastre / Libertate și Regat"278. În capitolul despre "Întregirea neamului (1916-1919)", personajul central era încă regele Ferdinand. Dar
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
gregoriană, a celor trei date, aplicată post-factum (indiciu al unei rememorări fabricate ulterior, foarte probabil de sorginte livrescă), cât și retrăirea intensă a incredibilei știri că o republică, revoluționară în percepția celor din țară, se unea totuși cu Regatul Românei. Simbolistica unirii acoperea aici întreaga domnie a regelui Ferdinand. Continuarea războiului în Ungaria, marile reforme și politica externă asiguratorie a țării apăreau firesc în marea poveste a unității naționale, ca și alte "evenimente în familia regală". Cele din urmă erau notate
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Austro-Ungare), preoți, țărani, sau doar pe sătenii din Galțiu 330. După caz, la această lecție se adăugau versuri despre tricolor și portretul unuia dintre conducătorii mișcării unioniste, de preferat Vasile Goldiș, cel care citise proclamația de unire la Alba Iulia. Simbolistica zilei de 1 decembrie a fost ridicată la superlativ întrupând, finalmente, un personaj istoric generic, "statul național unitar român": construct persistent al istoriografiei recente, continuând cumva personificările interbelice ale "neamului", "regatului" sau "României mari". Așa cum altă dată se prevedeau fragmente
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și lecțiile de sinteză insistau asupra "înfăptuirii unității naționale rezultat al luptei de veacuri a poporului român" și a datelor-cheie de memorat, 24 ianuarie 1859, respectiv 1 decembrie 1918. Simpla invocare a orașului Alba-Iulia, "loc al memoriei" investit cu dubla simbolistică a lui Mihai Viteazul și a Marii Adunări Naționale 334 (ajunsă, în 1989, chiar "Populară și Națională"335), devenea o trimitere exclusivă la unitatea românilor. Istoria în gimnazii și licee Cărțile pentru restul elevilor au avut, după 1948, o concepție
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
este format din trei cruci uriașe din beton, lângă care se află o imensă statuie feminină și o hartă a "României mari" (ambele din bronz), pe care sunt marcate teritoriile pierdute după cel de-al doilea război mondial. Pe lângă previzibila simbolistică ortodoxă și națională, se poate distinge un mesaj revendicativ foarte explicit: pe hartă inscripționată cu anul 1994 se poate identifica figura lui Ion Antonescu, orientându-și ostașii spre Prut. În martie 2012, monumentul respectiv părea încă netulburat de legislația care
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
pentru epistemologia fizicii, dar validat și de celelalte domenii ale cunoașterii), ne propunem să discutăm "noua alianță" imagine/ limbaj, conținut/relație de comunicare și semiotică/științele comunicării. Într-adevăr, cunoașterea multiplelor limbaje (de la cel al sunetelor la codul tipografic, de la simbolistica culorii la limbajele de programare) devine astăzi o problemă culturală. Fie că ne situăm în perspectiva euforică a profetului canadian Marshall McLuhan privind fascinația și dominația galaxiei Marconi și nu a galaxiei Gutenberg sau pe linia lui Umberto Eco din
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
infernal este folosită și ea parodic, re-contextualizată în modelul centralei termice a clădirii unde familia Isaacson locuiește (a se citi, printre rânduri, imaginea cuptoarelor naziste). De altfel, îngrijitorul (care nu putea fi decât o persoană de culoare, pentru a accentua simbolistica "neguroasă" a episodului) centralei termice este cel dintâi care-i anunță pe copiii Isaacson de acuzațiile aduse părinților lor. Revenind la procedeele parodice amintite mai sus, o importanță deosebită o au, credem noi, dublarea și/ sau multiplicarea începuturilor, finalurilor sau
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ele sunt cele care explică natura realității educative, ca ansamblu de fapte, acțiuni (ontologie), arată cum are loc cunoașterea competentă a acestei realități (epistemologie), sugerează cum este receptată, explicată, înțeleasă cunoașterea acesteia (metodologie) și prezintă cum este descrisă această cunoaștere (simbolistica, limbajul, discursul). Fiind dificil de îndeplinit concomitent cele patru caracteristici, iar cercetarea pedagogică neacordându-le încă o atenție explicită suficientă, macroparadigmele educative nu întrunesc încă o sistematizare. De unde se manifestă și prezența unor variate criterii de raportare, aprofundare a studiului
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
decide asupra recursurilor persoanelor fizice. Nicio coexistență nu este posibilă fără precepte comune, fără valori împărtășite. Chiar în cazul rupturii totale, ca în cazul războiului civil, există o anumită comunicare și se utilizează un limbaj comun: există, astfel, o întreagă simbolistică și un întreg ritual pentru recunoașterea victoriei și înfrângerii (de exemplu, drapelul alb sau mâinile ridicate) sau pentru trecerea de la conflict deschis la negocieri. Încă din preistorie, una din primele reguli deprinse enunță că nu există negocieri fără pro-tecția negociatorilor
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Jean-Claude ([1990] 1998), Rațiunea gesturilor în Occidentul medieval, trad. de Doina Marian, București, Editura "Meridiane" Sever, Coifan Octavian (2003), 1000 de parfumuri Universul parfumeriei discurs asupra istoriei și teoriei parfumurilor, vol. I & ÎI., București, "Curtea Veche" Sfez, Lucien ([1988] 2000), Simbolistică politică, trad. de Diana Sălceanu, Iași, "Institutul European" Stewart, John (1988), Together Communicating Interpersonally, New York, Random House Tchakotine, Serge (1952), Le viol des foules par la propagande politique, Paris, Gallimard Van Dijk, Teun A. (1990), "Social Cognition and Discourse", în
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
Christos 1 147 0,68 2,34 Încercând să integreze studiul astronomiei și convingerile religioase profunde care îl animau, Kepler considera Soarele un simbol al lui Dumnezeu ca determinant al mișcării tuturor planetelor și al vieții. Printr-o extindere a simbolisticii modelului keplerian, dacă eforturile de cunoaștere ale umanității pot fi reprezentate de gravitarea Pământului în jurul astrului său pe o orbită eliptică, atunci se poate vorbi de cele două focare ale acestui travaliu. Și dacă primul focar este ocupat de divinitate
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
a "exista" dinaintea lui"259. Scriitorul nu se poate desprinde de propria personalitate și de realitatea social istorică, de formarea intelectuală, de demersul culturii în general; de aceea opera sa conține elemente definitorii pentru istoria literaturii, pentru limbajul folosit, pentru simbolistica vremii. Nici criticul nu este ferit de influențele orizontului său, dar dacă autorul își poate permite să-și polueze scriitura cu elemente din mediul înconjurător, cu prejudecăți sau cu izbucniri temperamentale, criticul se obligă să-și folosească abilitatea de a
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
teoriile noi, se informează permanent. Romanul plin de umor negru, de inspirație suprarealistă, urmuziană, fără intrigă sau acțiune programată, fără figuri individuale și cu subtext politic, se încadrează în tiparul experimentelor stilistice ale romanului cultivat în anii cincizeci. Titlul sugerează simbolistica puternică, plurivalența de sensuri a cuvintelor. Forma de plural nu permite traducerea expresiei "mots à mot" în "cuvânt cu cuvânt", fiind oportună echivalarea aleasă de Emanoil Marcu: "cuvântul din cuvinte" susține motivul literar al scrisului. Scribul, personajul cu care debutează
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
scrierii, penița lor, instrumentul lor de scris iar pereții și etajerele casei părintești, carnetul de elev care era decorat pe file albe de var cu note mascate, sub formă de cioburi și oase, de insecte și flori presate. în termeni simbolistici, această colecție de muzeu reprezintă diploma de studii a acestor copii. Așa a luat ființă acest muzeu, această colecție cu inestimabile valori ale soților Costache și Eugenia Buraga în Dăneștii Vasluiului, prin muncă cu sacrificii și cu durere de copil
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
diverse ale lumii (percepute sinestezic), în care izvorăște cântecul înalt al ciocârliei: Și privirean sus țâșni, / curcubeu tăiat în două, / și auzul o ntâlni / tocmai lângă ciocârlii. Iubirea devine astfel cântec înalt, odă a bucuriei, celebrând soarele, lumina, căldura, viața (simbolistica ciocârliei). Secvența a treia surprinde transformarea făpturii celui ce iubește. Aceasta pare a se naște și ea din nou dintrun deșert în strălucire. Noua fizionomie poartă semnele, urmele leoaicei arămii care trecealene. În evidentă opoziție cu sintagma în încordare, mișcarea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
primplan tensiunea ideatică a textului. Este sugerată trecerea timpului, parcursul existențial de la tinerețe la senectute, dar și metamorfozele basmului, adică drumul spre noi tărâmuri ale narațiunii, spre noi reliefuri ale poeziei. Incipitul asociază eului liric ipostaza poetului confruntat cu trecerea. Simbolistica drumului duce cu gândul la ideea de schimbare, de metamorfoză, de evoluție către o altă stare a lucrurilor. Metafora drumului invită cititorul la meditație asupra caracterului nestatornic al existenței umane. 7. Poezia Drum își construiește semnificațiile pe mai multe paliere
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
o anumită despovărare, de unde planarea, levitația pe o linie transorizontică, privirea oarecum calmă, dicțiunea patetic-mărturisitoare; finalmente un ceremonial verbal insinuant, raportabil la personajele îndurerate ale lui Eschyl dialogând pe tema destinului. Din filozofia celor vechi se păstrează doar unda vibratorie, simbolistica, modurile alegorice; frecvent, în textele stănesciene se adună, în apariții meteorice, figuri istorice și figuri mitice cu precădere helenice: Ptolemeu, Euclid, Amfion, Nemesis, Artemis, Galateea, Hypnos, Euridice, Orfeu, Dedal, Ulisse et alii. Din partituri în genul anticului encomion se constituie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Persoana întâia plural, Ana Blandiana avea douăzeci și doi de ani. Dintre partenerii de generație, câțiva, reprezentativi Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Cezar Baltag -, au părăsit între timp această lume. Remarcată imediat, diferențiată stilistic și nu doar, instaurând o simbolistică revelatoare, debutanta de atunci, sigură de sine, sfidând convențiile și solidară cu temerarii, punea în pagină un energetism juvenil, o gestică atașantă, pe un fond naturistic embrionar. Iat-o, așadar, printre Învingători, grațioasă Diană într-o lume albă stimulând aventura
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Blaga, muntele, arhetip al grandorii și treaptă spre celest, e învestit cu atribute sacre. La Ileana Mălăncioiu, Urcarea muntelui (1985), act de transcendere, presupune analogii de subtext cu ascensiunea pe Golgota: Și-acum când ninge cât de trist îmi pare". Simbolistica din Dormeam lângă-acel munte deschide porți spre cosmic: Dormeam lângă-acel munte ca lângă-un paradis Pierdut, în care lumea aceasta vinovată Nu mai putea s-ajungă pe jos ca altădată Și încerca să urce pe sforile de vis. O schiță
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
stratificate pe șapte nivele), teribilă viermuială de ființe, navigare în haos. Aparent flegmatic, simulând nonșalanța, poetul percepe în chip coșmaresc iar în subtext filozofează. Pe scurt, legendarul turn, colos "cu lucarne și etaje", e pretext de panoramare, dar și de simbolistică planetară; fenomen omnitemporal, inclusiv de spațializare ilimitată, "babelismul" împresoară fără pauze subminând, relevând constant antinomiile dintre idealitate și pragmatism. În subtext, poemul e o parabolă: pe ecrane străvezii se succed "Appii sepulcrale", Burgundii și Iberii, vechi așezări grecești toate sub
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
își aliază sistematic cervideele ca antidot imaginar la teroarea existențială, refugiindu-se într-un timp al originilor. Munții "veșnici" și "codrii merei" configurează o rezervație naturală eternă; cântări în lumină antică, Rapsodia pădurii și Odă soarelui, se înscriu într-o simbolistică dionisiacă, supratemporală, forțând limitele concretului. Un poem cu titlu sadovenian, Locuri și întâmplări, introduce într-un "frunziș de-aramă"amintitor de Eminescu: "Eu m-am desprins din munții vineții, / Cascade vuitoare port în mine (...) / Pădurea care mi-i a doua
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
inițiind în aventuri imaginare. Textul de realitate se întregește prin textul de ficțiune, ajungându-se la viziuni captivante. Intră în joc o semiologie complexuală (sub imperiul luminii); se configurează un vitalism naturant cu suprapuneri de zâmbet și candoare; prezidează o simbolistică a speranței și bucuriei. "Casă coroană de cireș" capul poartă peste zi "mărunte fructe, visele din zori..." Iubirea e benedicțiune, mântuire, eshaton primăvară perenă; plenitudinea se înfăptuiește la "lumina erotică a stânjeneilor". Trăiești în bucurie atâta timp cât repeți cuvinte consacrate: "Cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ajungerii în centru (focar al gnozei), individul din labirint trece prin încercări totdeauna terorizante; întocmai ca în mitologia elină, iată "Caverna"; Dansul sacru" evocă simbolic pășirea zigzagată prin labirint; "Securea cu două tăișuri" amintește de tărâmul Minotaurului. Antropologii văd în simbolistica labirintului un stimul spre purificare: "mersul și întoarcerea din labirint ar fi simbolul morții și al învierii spirituale"; pe scurt, labirintul duce spre "profunzimile inconștientului", spre "unitatea pierdută a ființei care se risipește în mulțimea dorințelor", ori îndrumă spre o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]