4,326 matches
-
bine partitura, timpul fiecărei schimbări de armonie, nu mai vorbesc de cuvinte. - Ce părere aveți despre școala românească actuală de compoziție? - Cred că este datoria noastră să promovăm lucrările compozitorilor români. Am prezentat stiluri și perioade, am făcut și o simfonie de Ștefan Niculescu, piese de Ne-mescu, Dediu, Ulpiu Vlad, Doina Rotaru și alții. Mă interesează și pe mine, vreau să dau posibilitatea compozitorilor să se audă în condiții bune. - Ați avut vreun regret că ați plecat din țară? - Cred că
Christian Badea: „Spectacolul trebuie să fie legat de ceea ce se întâmplă în societate“ by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6231_a_7556]
-
bande de frecvență cromatică, cu exploziile de lumină ale Tokio-ului noaptea, un oraș-vitraliu. Filmul pare un vis prelungit în care moartea și viața se regăsesc pe un registru extrem de variat de la extaz la oroare, un uriaș sintetizator programând o simfonie colorată până la insuportabil a senzațiilor. Imaginea te ține captiv în acest film, iar încercarea de a da sens turbionului de culori și sunete este sortită eșecului. În mod straniu, aceeași entropie controlată guvernează și filmul lui Jean Luc Godard, Film
Festivalul de la Wroclaw by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6142_a_7467]
-
a preferinței comuniștilor cehi pentru Dvorak și a cenzurării lui Smetana. Doar primul putea fi instrumentalizat ideologic. Realismul-socialist pretindea muzicii să exprime clar și sonor sentimente pozitive și înălțătoare moral. Recviemurile nu erau permise. Un compozitor sovietic a schimbat titlul simfoniei sale dedicate morților în războiul mondial pentru ca cenzura s-o interpreteze, nu ca pe un recviem, ci ca pe o glorificare a eroilor leningrădeni. Și poeziei i se cerea o atitudine asemănătoare. Modernismul poetic, bazat pe muzică, pe individualism și
Muzica înainte de toate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6301_a_7626]
-
ou fleurit l’oranger, într-adevăr mirosea a portocală uvetura!”12 Al doilea concert Peters cuprindea piese muzicale a căror succesiune corespundea unei ierarhii valorice în gusturile dramaturgului și sentimentele acestuia, cu un crescendo care culminează cu entuziasmul la auzirea Simfoniei a II-a a geniului de la Salzburg. „Dar s-au stins aurorile nordice ale lui Smetana și lampioanele veneziene ale lui Paganini, si fântânile luminoase ale lui Dvorak și valurile vulcanice ale lui Wagner - s-a stins toată iluminația feerică
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
cânta la nici un instrument, descifra cu greutate partiturile, dar avea o foarte bună ureche muzicală, o memorie uimitoare, calitați probate și în schițe și comedii, prin ușurința cu care înregistra inflexiunile graiului viu. Își fluiera mereu, ariile, de la marșuri până la simfonii. Academicianul G. Tițeica, bun cunoscător al muzicii, a rămas impresionat de priceperea cu care Caragiale vorbea despre tehnica și conținutul simfoniilor lui Beethoven. Corespondența cu Zarifopol menționează și momente neplăcute trăite de Caragiale, când acesta, fredonând câte o melodie, constată
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
în schițe și comedii, prin ușurința cu care înregistra inflexiunile graiului viu. Își fluiera mereu, ariile, de la marșuri până la simfonii. Academicianul G. Tițeica, bun cunoscător al muzicii, a rămas impresionat de priceperea cu care Caragiale vorbea despre tehnica și conținutul simfoniilor lui Beethoven. Corespondența cu Zarifopol menționează și momente neplăcute trăite de Caragiale, când acesta, fredonând câte o melodie, constată cu stupoare că nu-și mai amintește autorul și cere cu disperare prietenului din Leipzig să-i identifice lucrarea. Într-o
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
până la a abandona spectacolul, așa cum s-a întâmplat la Scala din Milano, cât la scena din Rheingold, cu piticii fierari, și-a luat fiul, pe Matei, de mână și a părăsit sala nervos, făcând zgomot, spre indignarea publicului.20 Însă Simfonia a 9-a de Beethoven, audiată la Gewandhaus și dirijată de Nikisch, îi smulge mărturisirea că „nu poți să faci alta decât să te închini auzind-o 21. Caragiale a părăsit această lume în acompaniamentul efluviilor muzicale ale pianului. Cella
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
mai ales în anii ’80, strălucirea evenimentelor a pălit. Nimeni, nici măcar marile figuri ale istoriei, ale culturii neamului, nu puteau face concurență cuplului dictatorilor. Ca și în septembrie 1958, și în aceste zile, concertul de debut a fost inaugurat de Simfonia I-a, în Mi bemol major, supranumită „Eroica enesciană”. Pe atunci momentul festiv al deschiderii Festivalului a fost încredințat Orchestrei Filarmonicii bucureștene, condusă de maestrul George Georgescu, marele amfitrion al întregului eveniment. Zilele acestea, momentul de deschidere a fost încredințat
A început o nouă ediție a Festivalului „George Enescu” by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5288_a_6613]
-
wagnerian Lohengrin; este spectacolul cu care - în urmă cu 90 de ani, sub conducerea lui George Enescu - a fost inaugurată prima stagiune a Operei bucureștene înființată drept organism instituționalizat. În același context amintesc prezentarea celor două mari opus-uri mahleriene, simfoniile a 6-a și a 9-a, etalate sub bagheta dirijorilor Horia Andreescu și, respectiv, Daniele Gatti, apoi prezentarea Concertului de Edward Grieg susținut de pianistul Dan Grigore, concertul-spectacol „In memoriam Marin Constantin” susținut de Corul de Cameră „Madrigal”, aflat
A început o nouă ediție a Festivalului „George Enescu” by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5288_a_6613]
-
o linie convențională de la intersecția șoselei București-Magurele cu strada Orșova, spre nord-vest pînă la drumul ce face legătura cu gară Virteju; se continuă pe acest drum cu direcția nord-est pînă la stradă Botorca, pe strada Botorca (inclusiv) pînă la stradă Simfoniei; de la stradă Simfoniei spre sud-vest pe drumul ce face legătura cu strada Piatră Șoimului, pe strada Draganul (exclusiv) intersectînd șoseaua Alexandriei în dreptul km 8, apoi stația de pompare a Întreprinderii canal-apa București, urmează stradă Ghidiceni spre sud-vest circa 800 m
LEGE Nr. 2 din 16 februarie 1968 *** Republicată privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106243_a_107572]
-
de la intersecția șoselei București-Magurele cu strada Orșova, spre nord-vest pînă la drumul ce face legătura cu gară Virteju; se continuă pe acest drum cu direcția nord-est pînă la stradă Botorca, pe strada Botorca (inclusiv) pînă la stradă Simfoniei; de la stradă Simfoniei spre sud-vest pe drumul ce face legătura cu strada Piatră Șoimului, pe strada Draganul (exclusiv) intersectînd șoseaua Alexandriei în dreptul km 8, apoi stația de pompare a Întreprinderii canal-apa București, urmează stradă Ghidiceni spre sud-vest circa 800 m, de unde continua cu
LEGE Nr. 2 din 16 februarie 1968 *** Republicată privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106243_a_107572]
-
care totul e trecător. „ Tout passe. -L’art robuste Seul a l’éternité.” (p. 141) Acest sever credo parnasian impune artistului o cunoaștere profundă a tuturor resurselor limbii. Pentru Théophile Gautier, acest lucru înseamnă senzații plastice, imagini pitorești, dar și simfonii de culori. Symphonie en blanc majeur anunță deja corespondențele baudelairiene, dar și sonetul Voyelles al poetului simbolist Arthur Rimbaud. Jocul subtil al sinesteziilor este revelator pentru asocierea culorii albe durității pietrelor, dar și subtilității muzicale a unei lumi ce depășește
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
unui conflict armat, care se poartă pe lamelă, între globule albe și roșii; țevăria interioară se zbate, atârnă, bolborosește, se stinge, putrezește, rătăcește, tușește, oftează, strigă (ce-i drept, un strigăt „făcut din aluat”), se forțează, scâncește și răgușește - o simfonie a uzării, acordarea unor instrumente ce nu mai pot cânta și care își duc veștejite existența în pansamente impregnate de resemnare. Uneori trăim într-un Circus optimus, în care ne punem la adăpost de viață, trăim exclusiv prin absență, acumulând
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
sic!). Pe lângă sumedenia de îndeletniciri nesuferite, românul are și una plăcută: pune rămășag pe amnezie. Cu mize mici. Astfel că, invers ca-n alte părți, marile interogații sunt înțelese ca fleacuri, iar bagatelele devin obeze semantic. Dacă vreți, cumva, o simfonie la solz de pește sau un oratoriu de taraf. O adunare de români, când se petrece, e întotdeauna mofturoasă. Când se întâlnesc doi români, e imposibil ca unul să nu pună condiții: „Vreau să pice lumina din stânga”. Sau: „Fă bine
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
Orchestrele și Corurile Radio se mută, în perioada 24 iunie - 2 iulie, în oaza de relaxare din Piața «George Enescu» din capitală”, se nota în comunicatul de presă. Așa a fost! O oază de relaxare, de așteptare, de muzică. O simfonie de Haydn, pagini romantice semnate de Liszt și de Grieg, au adus, de asemenea, bucurii unui public care arareori intră în Atheneul Român. Nu e puțin lucru! În aceste condiții calitatea amplificării sonore nici nu mai contează. Retrăgându-ne, totuși
La București, concertele finalului de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5386_a_6711]
-
În aceste condiții calitatea amplificării sonore nici nu mai contează. Retrăgându-ne, totuși, în Studioul de Concerte din str. Berthelot, în mijloc de iunie, sub aceeași baghetă dirijorală, O.N.R. a realizat una dintre cele mai coerente versiuni ale unei simfonii de mijloc de secol XX. Mă refer la Simfonia a X-a de Dmitri Șostakovici, lucrare pe care Tiberiu Soare a definit-o cu salutară rigoare, cu uimitoare logică; sunt aspecte care au asigurat așezarea firească a evenimentelor lucrării în jurul
La București, concertele finalului de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5386_a_6711]
-
contează. Retrăgându-ne, totuși, în Studioul de Concerte din str. Berthelot, în mijloc de iunie, sub aceeași baghetă dirijorală, O.N.R. a realizat una dintre cele mai coerente versiuni ale unei simfonii de mijloc de secol XX. Mă refer la Simfonia a X-a de Dmitri Șostakovici, lucrare pe care Tiberiu Soare a definit-o cu salutară rigoare, cu uimitoare logică; sunt aspecte care au asigurat așezarea firească a evenimentelor lucrării în jurul acelui teribil scherzo, imagine copleșitoare a dictaturii perioadei staliniste
La București, concertele finalului de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5386_a_6711]
-
muzică de secol XX, lucrări cu totul utile formării conștiinței de muzician de ansamblu în cazul tinerilor noștri instrumentiști. În afară de Serenada pentru corzi de Ceaikovski, au putut fi audiate pagini importante ale muzicii primei jumătăți a secolului trecut, printre acestea Simfonia simplă de Benjamin Britten, Metamorphosis de Richard Strauss. Entuziasmul publicului prezent, a unui numeros grup de tineri, a compensat absența melomanilor obișnuiți ai Atheneului, melomani pentru care - nu poți să nu observi! - personalitatea diijorului nu ar constitui o garanție pentru
La București, concertele finalului de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5386_a_6711]
-
roșu) pune astfel relevant în lumină aspectul „termodinamic ” al gândirii tragice. 6 februarie, duminică - A fost o modă ca orice muzică situată la o anumită distanță de muzica serială să fie socotită neoclasică. Ce ne facem însă cu piese ca Simfoniile 2, 3 și 4 de Prokofiev care sunt mult mai apropiate de constructivismul rus decât de neoclasicism? Ce ne facem cu anumite pagini din Erik Satie mai apropiate de spiritul Dada decât de cel neoclasic pe care doar îl simulează
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]
-
poți urmări, poți obține justețea ritmică, rigoarea structurării părților lucrării, poți dezvolta un anume tip de expresie. O expresie de consistență romantică, sobru condusă, a fost realizată pe parcursul uverturii la opera Tannhäuser de Richard Wagner. Cea de a 5-a Simfonie în Mi minor de Ceaikovski a fost inegal realizată; dirijorul - devenit pedagog - a conferit o firească expresie mișcărilor moderate, în secțiunile Andante și, pe de altă parte, a forțat - până peste limita rezistenței - momentele cu tempouri rapide ale finalului; a
Momente inedite în sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5136_a_6461]
-
noi doi repetam împreună, dansam amândoi pentru a ne antrena. M.-A. C.: Dragă Sergiu, tu ai venit acasă în 1960, mi-amintesc cu mare emoție de prima ta apariție scenică într-o superbă coregrafie a lui Oleg Danovski pentru „Simfonia fantastică” de Berlioz. Erai împreună cu Magdalena Popa și în altă distribuție cu Leni Dacian, interpretând pe cei doi păstori din partea pastorală. Ți-amintești? S. Ș.: Oleg Danovski ne-a ales pentru puritatea noastră, iar mișcările coregrafice create de maestru simbolizau
Sergiu Ștefanschi la 70 de ani by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5337_a_6662]
-
Romantistului în prima pare a secolului al XIX-lea. Observând în egală măsură planul vieții noastre muzicale poziționate în contextul european actual, evenimentul discografic major se dovedește a fi realizarea Casei „Electrecord”, și anume editarea ciclului integral al celor opt simfonii datorate maestrului Pascal Bentoiu. Evident, nu aspectul cantitativ este cel important, ciclului simfonic la care fac referință i se alătură Poemul concert „Eminesciana III”. Pascal Bentoiu este un simfonist care își argumentează orientarea inclusiv în plan muzicologic - cu ani în
Momente discografice semnificative by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5353_a_6678]
-
drept expresie a unei spiritualități autohtone, personalizate în extinse perioade ale timpului. Există în mod firesc o preocupare constantă privind raporturile național - universal, tonal - modal, echilibrul structurilor, raporturile dintre acestea în cadrul operei, esențializarea gândirii tematice. Aproape un deceniu desparte prima simfonie, scrisă în anul 1965, de grupul celorlalte șapte, ultima fiind terminată în anul 1987; este timpul meditației utile formulărilor de semnificație, definirii unui diapazon ideatic larg. În plus, nu poți să nu observi spectrul larg al mijloacelor, forme muzicale simetrice
Momente discografice semnificative by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5353_a_6678]
-
direct al maestrului, imprimările au fost făcute în diferite perioade istorice; mă refer la participarea diferitelor colective simfonice conduse de mai mulți șefi de orchestră, la implicarea diferiților ingineri de sunet. Priza de sonoritate este, în consecință, diferită de la o simfonie la alta și, uneori, variază chiar pe parcursul aceleiași lucrări. Prioritar rămâne aspectul artistic, semnificația acestuia. Regăsim aici Orchestra Națională Radio condusă de Horia Andreescu, Iosif Conta și Paul Popescu, Orchestra Filarmonicii bucureștene aflată sub conducerea lui Mircea Cristescu, Orchestra Filarmonicii
Momente discografice semnificative by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5353_a_6678]
-
caracter în anume măsură documentar. Cui să atragi atenția că unul dintre marii simfoniști europeni ai celei de a doua jumătăți a secolului trecut merită a dispune de o imprimare specială, riguros etalonată, într-o ediție unitară? Revenind la ciclul simfoniilor maestrului; este, oare, cazul să înțelegem că domnia sa preia un consemn - sau o superstiție - atunci când pregetă a scrie cea de a IX-a Simfonie, așa cum au făcut-o câțiva dintre iluștrii săi predecesori chiar în secolul al XIX-lea? Căci
Momente discografice semnificative by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5353_a_6678]