5,479 matches
-
dacă n-ar fi fost la mijloc trădarea asta! Și-l privi În ochi pe Digby, ca și cum ar fi vrut să-l cîntărească. Te-am văzut adesea pe-aici, dar nu ți-am vorbit pînă acum. Figura dumitale mi-e simpatică, nu te supăra că ți-o spun. Ai fost, desigur, bolnav ca noi toți. Mulțumesc lui Dumnezeu, o să plec curînd de-aici. O să pot fi din nou de folos. Dumneata ce-ai pățit? — Pierderea memoriei, răspunse Digby. — Ai fost acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
voi... ce păcat... ce păcat... jur, am vrut... am încercat... de-aia nu vă înțeleg... eu am încercat... Hohotind, Takamura trecu de controlul din pașapoarte și se pierdu undeva îndepărtare. Cei care îi ascultaseră cuvântarea dădură din umeri. - Un om simpatic, dar ce ciudat e! remarcă un tânăr bronzat, cu un tricou al naționalei pe corp. - Da, chiar ciudat, îi dădu dreptate o fată. Păcat că era așa emoționat, n-am înțeles nimic din ce a zis... - Nici eu, recunoscu tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de aceeași părere. Pe parcursul discuției, Andreas descoperi că privirile lui se intersectaseră suspect de des cu cele ale Christinei, o blondină dulce și deosebit de harnică. Lui Andreas îi făcea plăcere să lucreze cu ea; înțelegea repede, era o persoană plăcută, simpatică, cu o fire deschisă și îmbrăcată mereu cu fuste de culoarea untului, care îi stăteau perfect, având în vedere faptul că fata dispunea de niște picioare nici foarte lungi, nici foarte subțiri, totuși deosebit de frumoase. Iar la față semăna mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
înțelegi. Uite, să încercăm altceva: cum sunt percepuți urșii de societate? - Ăăă... ca niște animale fioroase, rele, criminale, care omoară oameni? răspunse ursul. - Exact. Și cum vă vedeți voi, urșii? - Suntem leneși, greoi și drăguți, iar uneori foarte jucăuși. Suntem simpatici. Dar oamenii... - Da, oamenii nu vă văd așa, din păcate. Cei care vor viziona filmul, ce părere vor avea despre voi? - Că suntem răi, nu? zise ursul trist. - Da. Și mai ce? - Ce? - Vor generaliza. - Oh! zise ursul. Ceva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
inventat pe loc, nu? Pe urs l-ai împușcat din cu totul alte motive, nici ție cunoscute. Greșesc? - Meh, piu, groh, am râs eu. - Adică am dreptate? - Hr, mh, pîc, da... - Foarte rău, zise Alin. Foarte, foarte rău. Ursul era simpatic. Dar ideea cu filmul e bună... - Da, aprobă Luca, merge... Chiar am niște idei: în primul cadru, căprioara e filmată de jos, un strop de sânge cade pe cameră... băgăm și muzici, Knockin’ on Heaven’s Door al lui Dylan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
vorbele mele înțelepte. Am sunat la ușa celui de-al treilea Popescu, o plăcuță aurie lipită pe ușă mă anunța că individul este profesor. Așa scria: „Prof. I. Popescu“. Mi-a deschis, spre mirarea mea, un domn îngrijit, în aparență simpatic și deschis la minte, deși cam blazat, după cum trăda inscripția de pe ușă. - Bună ziua, mi-a zis zâmbind. Cu ce te pot ajuta? - Bună ziua, domnule profesor Popescu. Mă scuzați că vă deranjez... - Nu face nimic... - Dar am venit aici pentru că azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nebunie, ce mai... Acolo, în dreapta, cam pe unde vine pinul ăla uscat, tragem o tipografie, iar acolo, mai la dreapta, un orfelinat. Pe partea cealaltă, piața cetății și magazine: o patiserie, un Panipat, un patinoar... - Alo, domnii, salut, îi salutai simpatic pe cei doi trecători. - Ah, bună ziua, zise tânărul scoțând la iveală un zâmbet cretin de sub fața bășită, plină de coșuri. Dumneavoastră trebuie să fiți regele, nu? Eram regele, într-adevăr, și nu puteam nega, având pe cap o coroană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în aceeași stare și situație. Problema era că trecuseră trei săptămâni de la apariția acelui afiș - și tot nu aveam apă. Formasem numărul administratorului și îmi răspunsese o gagică, după voce o blondină cu ochi albaștri și picioare scurte, grăsuță și simpatică. - Nu, aici nu este nici un domn Ciocan, îmi pare rău, spusese, ați apelat numărul Băncii Internaționale de Cooperare. - Mă scuzați, mă scuzasem eu, închizând telefonul. Iar în ultimele trei ediții ale cărții de telefon nu există nici un Pavel Ciocan. Administratorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Uneori am ideea, dar n-o pot realiza până ce nu găsesc cartea potrivită. Răvășește volumele dintr-o bibliotecă; cântărește una, se uită la ea pe față și pe dos, privește cotorul, o pune la loc. Există cărți care-mi sunt simpatice și cărți pe care nu le pot suferi, dar îmi cad mereu în mână. Iată că marele Zid al cărților, care sperai să-l țină departe de Ludmila pe acest barbar invadator, se dezvăluie a fi o jucărie, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
grația unui roman de dragoste? Ce nevoie ai să te încurci și cu sora ei (sau cu cineva pe care tu o identifici cu sora ei), cu această Lotaria-Corinna-Sheila care, dacă te gândești bine, nici nu ți-a fost vreodată simpatică...? E natural să vrei să-ți iei revanșa, după ce pagini la rând ai urmărit evenimentele cu resemnare pasivă, dar ți se pare că asta e modalitatea? Sau vrei să spui că te afli implicat în această situație fără voia ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
zăbrele, unde te târâi amețit, cu pupilele dilatate, numai în cămeșoi și cu picioarele goale, să nu te poți automutila sau să-i scoți ochii altuia, mi-a zis Nirjinski. Am mai avut unul cam ca tine, poate chiar mai simpatic, numai că ăla își lua în serios boala, ăla voia să fie bolnav, era bucuros de boala lui, era convins că nu se mai poate face sănătos. Ba nu, de fapt era convins că boala lui e stigmat mistic, dac-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
apariție, pasiuni mai Înflăcărate. Pentru toate acestea, după cum era de așteptat, la optsprezece ani, Carmen de Ibarra Îl alese pe unul dintre multiplii ei admiratori și se hotărî să se mărite cu Rodrigo de San Antonio, cel mai chipeș, arogant, simpatic, generos, nobil și inteligent dintre bogații moștenitori din regiune, al cărui tată avea vaste haciendas În Ambato, Loja și Zamora. Nunta, plină de fast, Îi atrase pe toți cei care erau „cineva” din Lima și pînă În Cartagena columbiană, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
părul în spate, uitat și încins sub tifon, unde să nu pot ajunge la el. Femeia invizibilă. Când sora Katherine a pomenit de celălalt pacient, m-am întrebat dacă nu l-am văzut cumva pe-acolo, avocatul ei, magicianul ăla simpatic și nostim. — N-am spus că e simpatic, zise ea. Sora Katherine zise: — E încă puțin timid. În carnețel, am scris: Încă? — De când cu ghinionu’ ăla mic, zise ea și zâmbi cu sprâncenele arcuite și bărbiile duble îndesate una într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
unde să nu pot ajunge la el. Femeia invizibilă. Când sora Katherine a pomenit de celălalt pacient, m-am întrebat dacă nu l-am văzut cumva pe-acolo, avocatul ei, magicianul ăla simpatic și nostim. — N-am spus că e simpatic, zise ea. Sora Katherine zise: — E încă puțin timid. În carnețel, am scris: Încă? — De când cu ghinionu’ ăla mic, zise ea și zâmbi cu sprâncenele arcuite și bărbiile duble îndesate una într-alta. Nu purta centura de siguranță. Ea zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o cameră în alta. Prosoapele ard. Infernul băii! Chanel No 5, arde. Picturi în ulei cu cai de cursă și fazani morți ard. Ard falsele covoarele orientale. Oribilele aranjamente florale ale lui Evie sunt deja mici infernuri în mijlocul meselor. Foarte simpatic! Păpușa Katty Kathy a lui Evie se topește, apoi arde. Colecția de animale mari de pluș de la bâlci - Cootie, Poochie, Pam-Pam, Mr. Bunnits, Choochie, Poo Poo și Ringer - e-un holocaust nostim de blănuri. Tare dulce. Tare adorabil. Mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
la chefuri, înconjurat de ciraci scoțînd în față cit mai mult armele, puști Peabody, rămase din războiul cu turcii, zîmbeau arătîndu-și dinții albi și lați, perfect aranjați în gură, avea o față sănătoasă, mereu proaspăt bărbierit, ceea ce ți-l făcea simpatic, un amănunt cu o uriașă greutate psihologică. Dacă te uitai atent la el nici nu-ți mai aminteai de cîți inși omorîse. O veselie ciudată și lipsită de orice responsabilitate se năștea în cercuri din ce în ce mai largi de cititori ai ziarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cinci pași împreună că te vinde, s-au dus deci în Cotroceni, unde ziaristul avea o garsonieră de serviciu într-o vilă și în care ținea sechestrată de cîteva zile o persoană care s-a dovedit pînă la urmă foarte simpatică și dispusă la tot felul de glume. Cu toate că în prima clipă, atunci, cînd ziaristul a deschis ușa și l-a poftit, ca pe orice musafir, doamna ori domnișoara i-a răsturnat în creștet o pungă cu gheață, deși era cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un geniu al aviației și un nebun fermecător pentru că în orice spunea și făcea pornea de la faptul că întîi există aviație, aviatorii, zborul în sine și apoi restul. Lumea poate părea ciudată așa, privită așa, dar Balbo era îndeajuns de simpatic în nebunia lui, încît să te convingă că este posibil și o astfel de ierarhizare a vieții. Tot ce-și pusese în cap, reușise. Și nu-și dorise decît lucruri legate de aviație. Întîi, să creeze o flotă de hidroavioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nostru!“ Atunci se auzi (el auzi) clinchetul cristalin al paharelor. Cin! Cin! Extazul morții, ca și autocontrolul Îl vor ține Încordat toată dimineața, Își va păstra sângele rece prin rugăciune, cu Îndârjire, cu dinții Încleștați, Înfrânându‑și viscerele și sistemul simpatic, În ciuda pornirii lor trădătoare, căci Își călise În timp bravura, instruindu‑se În spiritul legendelor de familie. De aceea, ca ultimă dorință care i se rezervase prin protocolul caritabil, nu va cere un pahar de apă, cu toate că‑l ardeau măruntaiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
iasă înevidență față de celelalte două prin frumusețe sau prin senzualitate, căci există riscul ca toți bărbații să-și manifeste preferințele pentru ea, copleșind-o cu „muncă“ și provocând tensiuni între ea și celelalte. Alte condiții indispensabile erau să fie curate, simpatice, bune bucătărese și dispuse să se dăruiască oricărui bărbat care le-ar cere-o, fără să respingă pe nimeni și fără să lase să li se ghicească preferințele. În fine, era un avantaj dacă știau să cânte cu vocea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să nu-mi spui că umbli după prostituate. Prin Întuneric, a ridicat din umeri cu aparentă indiferență. La Întoarcere, una a ieșit din Austin și și-a Îndreptat părul care-i căzuse pe față. Brățările de la mână au clinchenit o simpatică simfonie, mașina a demarat brusc și farurile au luminat aleea. Câțiva s-au grăbit să se ascundă și au traversat șuvoiul orbitor care a Împroșcat drumul doar cât să-l lase iarăși În beznă. Pe mă-sa, s-a auzit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
State. Superbi, nu-i așa? — Da, par să fie În formă. Ce mai face soția ta? — Fosta mea soție e bine. Comunicăm din când În când, cel mai adesea prin intermediul avocaților. — Rușine! Cred că mi-o amintesc de la Universitatea Cornell. Simpatică fată, din Vermont, nu? — Excelentă memorie, a aprobat el. A trecut atâta vreme... — Cam așa ceva... — Mă bucur că te ai hotărât să vii, Margaret. E grozav că te-ai Întors! — M-am Întors eu undeva? El a ridicat din umeri
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
totul baltă. — Poate că au fost semne de alarmă, dar nu le ai văzut tu. — N-ai Înțeles, Mick, e strălucit. și ambițios. Ce ambiții are nu prea știu, Însă n-ar părăsi totul chiar așa. Poate că nu era simpatic, dar nici prost nu era. și avea un viitor! Nu-i cu neputință să fi fost dat afară, dar nu s-ar fi Întâmplat chiar de la o zi la alta, iar eu cu siguranță aș fi știut ceva despre asta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Nu-i așa că-i groaznic? a exclamat ea aproape În șoaptă. Toți oamenii ăștia insuportabili! Eu sunt aici din pricina tatălui meu. M-a silit să vin. Mama e plecată și el avea nevoie să dea impresia că suntem o familie simpatică și fericită. Ce puteam să fac? A Întins palmele În sus cu degetele răsfirate și și-a dat ochii peste cap a neputință. La urma urmelor, până și revoluționarii trebuie să facă ce le cer părinții. Îmi place cămașa ta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mă simt mai bine, m-am gândit că poate n-aveam de ce să mă Îngrijorez, că eram nebun, că-mi făceam griji pentru nimic. Când au sosit mami și tati, m-am simțit din nou bine, pentru că erau cei mai simpatici oameni pe care-i văzusem vreodată. Era foarte devreme și fratele meu mai dormea Încă. Toți ceilalți dormeau. Mami a venit, m-a luat de mână și mi-a spus: Aș vrea să vorbesc cu tine, să schimbăm câteva vorbe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]