6,626 matches
-
șeful Administrativului avea asemenea probleme dramatice, însemna că și el se va izbi cât de curând de cine știe ce grozăvii. Trebuia ca băiatul ăsta să fie descusut cât mai degrabă și cât mai atent: "Dragul meu", începu mieros decanul, "știi ce simpatie, adică ce zic eu simpatie, prietenie, da, ăsta-i sentimentul ce-l am față de dumneata. În multe privințe îmi ești chiar ca un fiu... Spune-mi ce frământări te macină!" Din păcate, nu pot să vă spun nimic, domnu' decan
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dramatice, însemna că și el se va izbi cât de curând de cine știe ce grozăvii. Trebuia ca băiatul ăsta să fie descusut cât mai degrabă și cât mai atent: "Dragul meu", începu mieros decanul, "știi ce simpatie, adică ce zic eu simpatie, prietenie, da, ăsta-i sentimentul ce-l am față de dumneata. În multe privințe îmi ești chiar ca un fiu... Spune-mi ce frământări te macină!" Din păcate, nu pot să vă spun nimic, domnu' decan. Mai ales aici..." "Mai ales
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
iar un automobil de teren a amintit ironic de slabele performanțe ale decapotabilelor În domeniul siguranței rutiere, care se constituiau În adevărate „morți pe roți“. Până și această caracteristică a lor, care În mod normal ar fi trebuit să atragă simpatia vehiculelor setoase de sânge, a fost privită cu suspiciune. Alte automobile participante la miting au interpretat protestele cabrioletelor nu doar ca pe o fiță, ci chiar ca pe o critică subtilă adusă discursului lui El Té. Aceia puteau fi mugurii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
imaginat că, de-a lungul unui secol, am fi putut lua Premiul Nobel pentru literatură de șase-șapte ori, dar măcar o singură dată l-am fi meritat. Laurențiu Ulici nu-l propusese și pe Mircea Eliade, gândindu-se probabil că simpatiile de dreapta l-ar fi dezavantajat categoric. Toate aceste vise sunt spulberate de cartea menționată a lui Kjell Espmark, care nu găsește nimic demn de menționat despre vreun scriitor român care să fi ajuns pe lista eligibililor cu o minimă
Nobelabilitatea literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9163_a_10488]
-
sigură, corectă, la obiect, expresivă". Cercetând în Bucovina (ca funcționar) activitatea boierului Vasile Balș, Budai evocase în notațiile sale toate minoritățile zonei - "moldoveni, ruși, germani, evrei, armeni, greci, unguri, lipoveni și țigani". Asupra celor din urmă s-a oprit cu simpatie, milă, sau cu "iluministă înțelegere frățească". În acest context își trasează Anca Rădulescu excepționala hermeneutică la "}iganiada", una dintre interpretări fiind înțelegerea "țiganilor" ca alegorie, ca simbol pentru conjurați, pentru inițiați (prin misterul originii egiptene sau contrastul lumină-întuneric, înrudit cu
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
lipsa de speranță este un parti-pris estetic. Dar, recunosc, nu trebuie să mă forțez prea tare! Nu știu dacă v-a atras cineva atenția, dar cărțile Dvs. se pretează la o lectură de stânga. Singurele personaje care îngăduie o anumita simpatie sunt femei sau/și de condiție modestă(cu exceptia Amazoanei și încă depinde de felul în care îi înțelegem alegerea). Unicul personaj fără pată, Coup-de-Fouet fiind un aproape țăran! Da, mi s-a mai spus! Dar pentru mine, daca doriti putem
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
Mircea Mihăieș Cititorii eventuali ai articolelor mele știu că n-am o simpatie prea mare pentru dl Eugen Simion. Aș spune chiar: dimpotrivă. Sunt unul dintre cei dezamăgiți, contrariați, șocați de evoluția de după 1990 a intelectualului care în perioada comunistă constituia un veritabil reper profesional pentru noi, cei care ne încercam în dificila
Abuzul ca bumerang by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9223_a_10548]
-
-l ascunde undeva dedesubt, Într-un loc secret. Statisticile arată că În medie fac treaba asta cam trei-patru pasageri În fiecare stație. Alți trei-patru oferă biletul „consumat“ nu taxatoarei, ci direct celor care urcă - așa, ca o mică dovadă de simpatie. Psihologii au stabilit că persoanele respective, mai ales femei, au sentimentul că au făcut o faptă bună, iar după aceea se simt mult mai utile societății. Măsura angajării unui număr sporit de controlori de traseu nu a dat rezultatele scontate
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și cînta Îngrozitor de fals. Între timp, amintirea serii ratate de la Calea Luminoasă se estompase cu destulă ușurință și, ce e mai curios, Daisy se purtase după aceea fără nici un pic de ranchiună, ba chiar Îi arăta parcă un plus de simpatie maiorului. CÎnd se Întîlneau, Îi zîmbea extraordinar de amabil, deși cu un aer ușor echivoc. Firește, nu se punea problema să mai Încerce și o a doua aventură Împreună. Ce se Întîmplase atunci, acolo, rămînea o amintire cam penibilă și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
verde era totuși Vic, deși se așteptase să arate cu totul altfel. Poate că tocmai vopseaua de pe chipul lui Îl făcea să pară mai În vîrstă. Prin urmare, nu se mai temea de el; l-ar fi privit chiar cu simpatie, dacă ar fi avut ocazia. Deocamdată, celălalt continua să-l mîne de la spate, mormăind nemulțumit cîte ceva, cînd trebuia să-i arate În ce direcție să o ia, dar Pablo era aproape sigur că orice neînțelegere se va risipi În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
trebuit să fie. Apoi Îi povesti de ce Îl admira pe Ceaușescu. Foarte simplu. Din cauză că Ceaușescu Îl trimisese la studii În Statele Unite, după ce, aflînd că era un utecist sincer, Îl făcuse membru de partid și Îl Înaintase În grad. Așa Încît simpatia pentru comunism a lui Michel decurgea firesc din dubla calitate de agent al serviciilor secrete românești și om de știință american. Deoarece, Îndată după sosirea În America, fusese racolat de CIA. Ghinionul a făcut ca, Într-o bună zi, tipii
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
tîrg aflat la ora spargerii, merită oare să vezi totul cu groază, să-i ai pe toți viermii ăștia pe conștiință, după cum se mai exprimă cîteodată Cucoana? Cam astea sînt lucrurile care le ai de pus în balanță, admirația și simpatia care ulterior gestul tău le va stîrni, pe de o parte, și oprobriul întregii societăți postrevoluționare, dacă n-o vei face, pe de altă parte. Dar tu nu te lăsai încă convins, Potaie, începuseși să visezi draci noaptea, să ai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
plecat. Știa ce făcea - se ruga ca iubitul ei să se Întoarcă după ea cât mai curând și, din fereala cu care o făcea, Își dădu seama că nu era obișnuită să se roage. Era foarte speriată și, cu o simpatie rece Czinner Înțelese cât Îi era de frică. Experiența lui Îi spuse două lucruri - că rugăciunile rămâneau fără răspuns și că un iubit atât de Întâmplător nu se va obosi să se Întoarcă. Îi părea rău c-o implicase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu-i roadă iepurii, după doi ani îi altoia; rodeau după cum erau altoiți... Ce prostie să n-o las să dea unde se simțea în stare! Orgoliu! Să se facă artistă... La vară însă... Îți dai seama, am și eu simpatii bucuria lor! "Fata lui Săteanu n-a reușit. Ba a și angajat-o la Centrul de Calcul, perforatoare." Ei și?! Ce dacă se învață cu disciplina muncii?! Tace și-și plimbă paharul dintr-o mînă în cealaltă, lăsîndu-se adînc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și să plece din capitală, petrecându-și viața în peregrinări. Pribegia și sărăcia ce-l hărțuiau permanent l-au ajutat să cunoască și mai bine realitățile sociale. În această perioadă, scrie multe din valoroasele sale poeme în care exprimă profunda simpatie față de nevoiași și repulsia față de situația haotică din țară. Reprezentative dintre acestea sunt Cele trei consemnări despre slujbași: Slujbașul de la Shihao, Slujbașul de la Tongguan, Slujbașul de la Xin'an și cele trei despărțiri: Despărțirea de mireasă, Despărțirea de bătrânul tată și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dintre care o sută sunt descrise minuțios de scriitor. Cao Xueqin a fost un mare maestru în explorarea stării psihice a femeilor, mai cu seamă a tinerelor fete, a lumii lor sentimentale deosebit de complicate și sensibile. Animat de o profundă simpatie, el dezvăluie așteptările lor de la viață, cu deosebire năzuința lor la iubire. Valoarea artistică a romanului Visul din pavilionul roșu este o temă inepuizabilă. O vorbă lăsată de liderul chinez Mao Zedong este concludentă: "Cât despre Visul din pavilionul roșu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Când aveam musafiri (și cam aveam), ba înflorea, făcea glumițe și stătea la taclale până-n zori, ba era ciufut, vorbea monosilabic și se închidea în camera lui. Iar felul ăsta de-a fi nu ținea de împrejurări, de persoane, de simpatii sau antipatii, pur și simplu astăzi era numai miere, iar mâine, mai mult chinină. Se certa des cu tăică-su, se întâmpla să nu-și vorbească cu anii, fiindcă mereu ieșeau la suprafață moroii și vârcolacii trecutului, oricât de adânc i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prin praf, până când praful se va da la o parte și nu va rămâne decât asfaltul. Sunt aproape convins, fără vreun argument de bun-simț, ci mai mult pe baza unor intuiții difuze, că există o atracție bizară (sau măcar o simpatie îngăduitoare) între luminițele fistichii nenumite și troleibuzele Bucureștiului. Aș putea chiar, dacă s-ar afla vreun foc la îndemână, să-mi pârjolesc puțin degetele doar ca să vă demonstrez că, deși R.A.T.B.-ul nu a încheiat un contract cu partea nevăzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
neapărat fiindcă mă nedumerea programul de lucru al lui Winnetou, ci doar pentru că asfaltul prăfos nu mi-a inspirat niciodată încredere, și e la fel de adevărat că, pe undeva printr-un loc tainic, inaccesibil chiar și fraților de cruce, simțeam o simpatie caldă și vinovată pentru țâșt-bâștul ăla de Neghiniță și chiar pentru coșcogea papă-laptele de Harap Alb. Dacă am avut vreun motiv să nu-i mărturisesc toate astea, și să știți că am avut, el nu se explică prin atracția aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
morală precum cea a negrilor din Sud, despre care citisem În ziarul Globe, un miting pașnic de prostest În fața prăvăliei - Shine, Sweat, Vahradyan așezați În mijlocul străzii, fătuci cu fuste și jachete simple aducîndu-le sandvișuri, zeci de reporteri, o revărsare de simpatie publică, un primar cu fața congestionată. Greșeam, din nou. La cîteva zile după ce a zis că are de gînd să riposteze, Shine a pus În vitrina prăvăliei un anunț scris de mînă : Cărți gratis Oricîte puteți lua În 5 minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
sub o piatră are dreptul să se simtă la adăpost de gheata trufașă ce amenință s-o zdrobească. — Nu trebuie să-l iei În serios, auzi el glasul domnișoarei Hilfe. O clipă, i se păru că fata Îl privește cu simpatie. Dar nu, era cu neputință. — Desigur, exagerez, urmă Hilfe cu dezinvoltură. Dar În zilele noastre trebuie, totuși, să fii pregătit să Întîlnești criminali pe toate drumurile. Ei spun că au un ideal. Ba chiar pretind că o crimă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fiind, în condițiile actuale, singura formă superioară de organizare socială și politică. Aș dori să mai adaug că nu mi-am propus să fac propagandă nici unui partid politic. În definitiv, fiecare dintre noi are libertatea alegerii și desigur are anumite simpatii și antipatii. Dacă vreun partid ar fi posesorul unic al adevărului, situația ar fi simplă: l-aș recomanda cu toată căldura. În schimb subliniez ideea potrivit căreia dezinteresul față de politică și viața publică, adică până la urmă lipsa conștiinței civice (lipsind
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cercetăm acest fenomen mai de aproape, prin prisma obiectivității științifice. În ceea ce privește viața politică din România, fără a avea pretenția absolută, că aș avea viziunea cea mai clară asupra realității, în opinia mea dl. Ion Iliescu și-a atras multă vreme simpatia populației mai ales datorită imaginii sale publice construită de apropiați ai săi și de televiziunea de stat. Chiar și Virgil Măgureanu, fostul șef al SRI l-a ajutat cred în acest sens; el însuși își susținuse teza de doctorat pe
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
unei autoapărări a populației care a văzut cum instituțiile pentru care votase erau amenințate». În iunie 1990, fără să ofere dovezi, el avertizase că țara se afla în fața unei «rebeliuni legionare»referire la mișcarea de extremă dreaptă din anii ’30. Simpatia și solidaritatea manifestate față de România în Occident în decembrie 1989 au făcut loc stupefacției și unei profunde îngrijorări. Ca să folosim cuvintele unui comentator român, mineriada din iunie 1990 a fost momentul când «România a devenit o țară ciudată» în ochii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
că «nici măcar o persoană bine cunoscută precum Dinescu nu poate scăpa neatinsă de răzbunarea partidului». De asemenea „formidabila capacitate de exprimare a lui Vadim a fost bine transpusă pe ecranul televizorului. Accesul său la posturi de televiziune care-i arătau simpatie i-a dat posibilitatea să-l discrediteze pe Emil Constantinescu, poate ireparabil, susținând că președintele avusese o relație cu o actriță (Rona Hartner, care a negat ulterior în mod vehement și convingător această calomnie). Momentul în care s-a produs
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]