2,521 matches
-
semănat. Sufletul vostru: un înger, inima voastră: o liră, Ce la vântul cald ce-o mișcă, cântări molcome respiră; Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat. Noi? Privirea scrutătoare ce nimica nu visează, Ce tablourile minte, ce simțirea simulează, Privim reci la lumea asta - vă numim vizionari. {EminescuOpI 36} O convenție e totul; ce-i azi drept, mîne-i minciună; Ați luptat luptă deșartă, ați vânat țintă nebună, Ați visat zile de aur pe-astă lume de amar. " Moartea succede
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
sănătoase, fără urmă de grăsime, erau urâți de ceilalți, și așa le și trebuia. Sunteți gata? spuse femeia cu pălăria de safari. Noua provocare a zilei de azi... Și apoi le spuse că li se vor face găuri În canoe, simulând atacul unui hipopotam, iar ei vor trebui să astupe găurile cu ce găseau și să vâslească o sută de metri În susul râului unde urmau să găsească apă de băut și proviziile de care aveau nevoie pentru a supraviețui În următoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Filip nu se mișcă din loc, se apropie de el și-l privi cu atenție. Ochii îi erau deschiși și aveau un luciu nefiresc, de parcă n-ar fi fost privirea lui Filip nici când dormea, nici când era treaz. Carol simulă o aprigă criză de tuse. Din partea lui Filip nici o reacție. "O fi murit?", se gândi Carol. "Și ce-mi pasă mie! Un gardian mai puțin pe lume. Și încă propriul meu gardian. Cadavrul unui om peste cadavrul unui leu. O să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-ți este de folos, dar care îți produce și o accentuată stare de disconfort. De ce? Pentru că «nu se cade»! Pentru că în astfel de situații, după ce ai tăiat șnurul, ca pe un cordon ombilical și ai deschis cutia, se cuvine să simulezi surpriza fericită și să bâigui de complezență ceva de tipul: «Vai, ce cadou minunat! Îți sunt veșnic recunoscător!»? Chiar dacă în cutie sunt doar materii fecale!? Și atunci, un drept care ar trebui să ți se cuvină, ești obligat de fapt să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și altul călărind un porc înnebunit de spaimă, pe care-l înțepau, făcând animalul să grohăie și să guițe a moarte și pe gospodari să se înghesuie să vadă ce se întâmplă. Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște. Simulau căderea, umplând de groază vădanele, care-și trăgeau broboadele negre peste ochi și plecau în grabă afurisind, scuipând în sân și bătând cruci mărunte. O matahală de femeie, concubina starostelui, probabil, într-un costum de catifea vișinie ce-i lăsa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu mine și n-o mai pot opri, și când vreau ca starea de armonie să revie cât mai repede, utilizez un mijloc perfect întotdeauna: mă prefac că subit nu mi-e bine, exagerez nervii încordați cu ocazia discuției sau simulez o durere la inimă. Ioana are panică să nu fiu bolnav și, oricât ar fi de mânioasă, se transformă instantaneu și nu știe cum să mă îngrijească. N-am fost niciodată bolnav mult timp, de când o cunosc, ca să știu toate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că lucrurile ar fi putut decurge exact invers decât sunt povestite: cel care se ascunde își spune rege, însă nu este decât supusul acestuia, care îl jefuiește în pustiu și apoi îl atrage în construcția izolată ca săl ucidă. „A simulat că este Abenjacán, l-a ucis pe Abenjacán și, în cele din urmă, a fost Abenjacán.“<ref id="25">Ibidem, p. 305.</ref> Metamorfoza, de această dată, este reală. „A fost un vagabond care, înainte de a fi nimeni în fața morții
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Filip nu se mișcă din loc, se apropie de el și-l privi cu atenție. Ochii îi erau deschiși și aveau un luciu nefiresc, de parcă n-ar fi fost privirea lui Filip nici când dormea, nici când era treaz. Carol simulă o aprigă criză de tuse. Din partea lui Filip nici o reacție. "O fi murit?", se gândi Carol. "Și ce-mi pasă mie! Un gardian mai puțin pe lume. Și încă propriul meu gardian. Cadavrul unui om peste cadavrul unui leu. O să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-ți este de folos, dar care îți produce și o accentuată stare de disconfort. De ce? Pentru că «nu se cade»! Pentru că în astfel de situații, după ce ai tăiat șnurul, ca pe un cordon ombilical și ai deschis cutia, se cuvine să simulezi surpriza fericită și să bâigui de complezență ceva de tipul: «Vai, ce cadou minunat! Îți sunt veșnic recunoscător!»? Chiar dacă în cutie sunt doar materii fecale!? Și atunci, un drept care ar trebui să ți se cuvină, ești obligat de fapt să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și altul călărind un porc înnebunit de spaimă, pe care-l înțepau, făcând animalul să grohăie și să guițe a moarte și pe gospodari să se înghesuie să vadă ce se întâmplă. Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște. Simulau căderea, umplând de groază vădanele, care-și trăgeau broboadele negre peste ochi și plecau în grabă afurisind, scuipând în sân și bătând cruci mărunte. O matahală de femeie, concubina starostelui, probabil, într-un costum de catifea vișinie ce-i lăsa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sunt mișcările Adelei când umblă! O femeie pudică ar trebui să nu umble. Dacă ar fi logică în rezerva ei, ar trebui nici să respire! Ar trebui să se suprime. Mâine o să cocheteze ca și azi, ca și ieri, o să simuleze, o să "joace" înclinarea de a consimți la apelul tău pasionat și mut. Jocul ei este reprezentație de beneficiu în favoarea ta. Cochetăriile ei sunt o ofrandă grațioasă pe altarul nebuniei tale. Dar generozitatea ei se oprește aici, căci ea nu-ți
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Criticonul, prudența, delicatețea, socotită cea mai aleasă calitate, politețea securizantă, camuflarea psihică. "Plăcere divină: să te arăți mic și umilit, cu sentimentul distanței dintre tine și ceilalți" (p. 40). Și o atitudine față de viață, ne previne gânditorul psiholog, poate fi simulată tocmai pentru a nu ne trăda slăbiciunile. Ibrăileanu înțelege astfel original și modern pesimismul, care și lui i-a fost reproșat în mod eronat. "Pesimismul este iubirea arzătoare de viață și tânguirea că ea nu dă destule plăceri ori că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Poezie contemporană), tineri și tinere din colegii, câte unul sau câte doi, cu caiete sub braț, or să bată la ușa mea cam șubredă. (E regretabil că trebuie să aduc pe tapet această chestiune, dar e prea târziu ca să mai simulez o ingenuitate, ca să nu mai vorbesc de o clemență de care nu mă bucur, și trebuie să arăt că reputata mea proză-în-formă-de-inimă mi-a câștigat titlul de „unul dintre cei mai îndrăgiți diletanți de la Ferris L. Monahan încoace“ și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nu avea acest privilegiu să atingă acel cuțit, operațiunea de tăiere a pâinii În patru părți egale Îi revenea lui care o făcea cu un ceremonial deosebit. Pentru Început, tuna și fulgera lovind cu pumnii În cine se nimerea, apoi simula un atac aerian, obligând deținuții să se ascundă pe sub paturi, prin colțurile camerei lungiți pe burtă Într-o Învălmășeală de groază. Mai debita câteva Înjurături din cele Învățate recent În Închisoare după care ordona relaxare, nimeni nu avea voie să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
militară ci insultă, batjocoră fiind forțați aproape zilnic să ne tăvălim prin noroaie flămânzi și epuizați fizic, ca Înainte de culcare să suportăm toată sporovăiala instructorului politic cu privire la doctrina comunistă. Având ceva cunoștințe În ale medicinei Îmi trecea prin memorie să simulez o Înbolnăvire când, ca de fiecare dată norocul Îmi veni repede În ajutor, la timpul prezent benefic Însă cu ramificații ce-mi va marca tot restul vieții În viitorul apropiat. Am fost selectat Împreună cu alți recruți pentru a urma timp
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
că nu se va putea arăta în fața lui Richard fără să dea la iveală manifestări fizice ale păcatului comis. Se vedea dizolvându-se în lacrimi. Leșinând. Arzând spontan. Dar când a ajuns acasă, a fost surprinsă de cât de bine simula. Richard o așteptase. Stătea întins pe sofa, uitându-se la Arts Tonight. A ridicat mâna s-o salute când a intrat în living, dar a continuat să tragă cu ochiul la televizor. L-am văzut pe Richard uitându-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pare că s-ar potrivi În cazul nostru zicala: „Pasărea care zboară nu lasă urme” ? — Da, dar ce facem cu agrafele? Și apoi nu s-a atins deloc de carnetul de economii. .. — Agrafe, agrafe, agrafe... De unde știi că nu a simulat totul, chiar cu scopul de a te păcăli? Ei, ce zici? Și apoi, poate Încerca să-și ia rămas-bun... pentru ultima oară... — SÎnt sigură că nu i-a trecut prin cap așa ceva. CÎt i-am căutat eu agrafele, el și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de nas cu una, cu două. Partea de sus a corpului era imobilă, ca o platoșă. Ce-ar fi s-o trîntesc pe iarbă?... Va cădea ușor, fără să scoată nici un sunet... ca o statuie din piatră; cu siguranță va simula pierderea cunoștinței... Deoarece paltonul cel alb va sări În ochi oricui, voi presăra niște iarbă uscată peste ea, o fată nemișcată Îngropată sub iarbă uscată... Și sub iarbă Își va scoate imediat hainele de pe ea și va rămîne goală. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
numai clienta mea era de vină. Pentru mine, adevăratele motive ale clientei, și nu locul pe unde se afla cel dispărut, EL, constituiau elementul ofensiv și dubios. Și Încă tot nu sînt convins că scopul anchetei solicitate n-a fost simulat tocmai pentru a tăinui ascunzișul LUI. Dar cumnatul dispărutului a murit. El a fost cel care mi-a Încețoșat vederea, cel care a presărat sămînța Îndoielii precum polenul purtat de vînt. Norii de pe cer au fost Împrăștiați de un vînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lui cu mașini vechi. — Și ce s-a Întîmplat? Am reușit deci să-i stîrnesc interesul. Dar oare pentru că informația Îl privea pe soțul ei sau pentru că am menționat numele fratelui? Am dus amîndoi paharele la buze În același timp, simulînd nepăsarea. Paharul ei era Încă pe jumătate plin, În al meu nu mai era decît un deget de bere. Nu am nimic concret la mînă, dar mă Întreb ce vînt Îl adusese pe fratele dumitale ieri dimineață Într-un asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Ceea ce m-a intrigat Însă cel mai mult a fost faptul că mi-a Încredințat telefonul. Nu eram eu chiar atît de bănuitor pe cît voiam să par și bineînțeles că mi-era greu să cred că dispariția LUI era simulată și că ei luau legătura doar telefonic, În mare secret. În linii mari, situația mi se părea cu atît mai limpede cu cît ea nu aștepta nici un telefon secret. Aparent era chiar dispusă să-i apăr interesele În mod oficial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În noapte... neonul prinse să ofteze... o sărbătoare a Întunericului pentru fugari prefăcuți care, oricît și-ar calcula viteza, tot n-ar reuși să se Îndepărteze cu mai mult de trei metri de străinii pe care nu-i cunosc... exerciții simulate pentru festivalul etern ce se repetă În fiecare seară. Am pășit la marginea trotuarului ca să opresc un taxi. Tashiro Îmi tăie calea și-mi șopti, precipitat, stropindu-mi urechea: — Vă rog, ascultați-mă! E un secret teribil. L-am zărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
prostească), după care, revenindu-mi, mă trezii stânjenit de privirile ei piezișe, trucate cu greu; îmi pierise orice îndemn de a intra în vorbă cu ea: un efort de care nu mă mai simțeam capabil. Ea continua să mă privească simulând absențe și întoarceri de cap întâmplătoare, trecându-și tot ca din întâmplare - în nădușeala din compartiment - mâinile spre tâmple, făcându-și vânt cu palmele, inabile eforturi de disimulare, trădând o inteligență insuficient exersată. Este foarte greu de precizat de ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
această deschidere fusese poruncită sora ei, dar Ana se oferi în locu-i, prilej, neinterpretabil, de-a mai lipsi din mica adunare în mijlocul căreia se simțea - nu știa de ce - ca-n fața unei judecăți, mai ales când ne întâlneam privirile - eu simulând, neîndemânatec, o abia veselă detașare. Lung, rămas cu noi, îndeplinea rolul unui liant, în lipsa căruia, cel puțin în orele acelea de dimineață, totul ar fi fost, prin stinghereală, asemenea unor insule dintr-un arhipelag fără comunicare. Dar el, cu firea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și îndrăznise să înfrunte armata romană, reușind să-i scape lui Nero. Valerius ridică privirea. Câinele nu mai era la picioarele lui. Dispăruse. Inima începu să-i bată nebunește. Încercă să-și controleze respirația. Își zise că somnul - chiar și simulat - l-ar fi salvat de o lovitură de cuțit. Regretă că nu avea firea curajoasă a fratelui său, Antonius Primus, care fusese întotdeauna soldat, iar acum era tribun în Legiunea a șaptea Galbiana, în Pannonia; el nu fusese niciodată cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]