910 matches
-
prim plan aduc de cele mai multe ori prostia spectaculoasă. Intuind aceasta, marele actor Ion Caramitru mi a propus să facă, folosind citatele din cartea mea, un spectacol de poezie proastă. Va fi, sunt convins, un spectacol de un umor nebun. Gravitatea simulată a lui Ion Caramitru plus acompaniamentul de muzician „transportat“ al extraordinarului Johnny Răducanu vor compune un cocteil Molotov aruncat în spațiul falsei literaturi. * Citind ani la rând ceea ce am citit, am sesizat principalele „metode“ folosite în vremea noastră de autori
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cui este? Un răspuns la această întrebare nu găsim nici măcar în postfața semnată de Horia Zilieru, care, în loc să lămurească lucrurile, le încurcă și mai tare: „Sentimentalismele (estompate) se regăsesc într-un registru al seismelor abandonate înaintea pragului moralei din fabulă. «Simulate» complexități, dezavuate senzualisme epidermice ale verbului lamentuos“... etc. Versuri neclare comentate neclar... ProzA lacrimogenA Un muribund, aflat pe un pat de spital, o roagă pe asistenta care are grijă de el să cheme un preot. Preotul sosește însă prea târziu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ridică atunci când trebuie.“ Urmează paragraful care va stârni, fără îndoială, furia pedepsitoare a feministelor: „Duceți o femeie la muzeu: veți vedea că nu mai rezistați să ajungeți la hotel. Nimic nu este mai excitant decât acea gravitate prefăcută, acea înțelegere simulată pe care le afișează femeia.“ „O dată ajunși la hotel încercați să o aveți: se va opune, va rezista un timp până ce, dovedindu-vă îndeajuns de vulgari și tranșanți se va convinge că nu are de a face cu un geniu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
până ce a oprit-o cu mâna. În fluierăturile și aplauzele spectatorilor, și-a dat capul pe spate, a Închis ochii, și-a lipit obrazul de pielea netedă, rece, a șarpelui și-a Împins sânii Înainte cu un gest de transfigurare simulată. E grețos, a zis Farah. Eu plec imediat, Johan. Nu-mi pasă dacă vii sau nu. Femeia se lupta cu pitonul, care o Încolăcise strâns. Chipul ei exprima totodată durere și extaz. Johan nu se dumirea dacă era prefăcătorie ori
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
roman, a ajuns pe piața de carte. O simplă unealtă de scris, asta eram eu, o unealtăcare urma panta acțiunii și care nu avea voie să uite nimic, nici faptele turnate în beton, nici toate acele lucruri care erau doar simulate, devenind vizibile în contrejour: aparițiile lui Oskar. El hotăra cine trebuia să moară, cui îi era îngăduit să supraviețuiască în mod miraculos. Oskar a fost acela care m-a obligat să mai vizitez o dată cercurile de abur ale anilor mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
analiză incidentul. Ca orice eveniment ce survenea în spațiu-timp, aceasta implica o mulțime de factori inobservabili sau imperceptibili. O tânără femeie, diferită de toate celelalte tinere femei din univers, țâșnise înnebunită dintr-o stradă laterală. Groaza ei era adevărată sau simulată. Mintea lui Gosseyn elimină varianta inocenței și aprecie că respectiva aparență de groază era simulată. Își și imagină un grup de indivizi pândind după colțul străzii, avizi să-și împartă roadele jefuirii unui oraș fără poliție, dar nedispuși să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu trupul ei, manifestând fără rezerve o afecțiune ce venea din dragostea ei față de copilul pe care îl adusese pe lume. Rafira, când întâmplarea o găsea de față, privea scenele ce se derulau între Ina și Vișinel cu o indiferență simulată. Nu rareori inima i se strângea de teama că într-o zi își va putea pierde copilului ei drag. În același timp avea un ochi mereu pus pe chipul lui Mihăiță pe care îl îndrăgise și ar fi vrut atât
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
astea. Dă-mi și mie o țigară, îmi spune Cavanosa. Fuck, man. Era să-mi sară inima din piept. Stai să-mi revin. Cavanosa stă lângă mine pe marginea căzii și se privește pe el însuși, cu un dispreț nedi simulat. Se vede zăcând pe jos lângă closet și nu-și poate reprima un rictus de dezgust. Îi întind o țigară. Observ că mâna îmi tremură puțin. Cum se face că un om poate să ajungă în halul ăsta? spune Casanova
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
din gelozie față de Mișu. - Of, ce mi s-au umflat gleznele! începuse chiar să vorbească singură prin casă. Țin apă, asta e! În toate aceste supărări era însă și ceva bun: gândul sinuciderii nu o mai vizitase în ultima vreme. Simulatul, dar binefăcătorul instinct matern îi învie un instinct mult mai prețios, acela al autoconservării. În plus, printr-un ciudat mecanism al destinului și legii compensației, Contesa îi preluase cumva vocația sinuciderii. Deși cele două nu se cunoscuseră niciodată, erau legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ținut al melancoliei, pe acolo pe unde gâturi de macarale, aidoma unor monstruoase girafe mecanice, se salută cu o imensă politețe, ceremonioasă și comică, bălăbănindu-și lent încărcăturile uriașe, nepăsătoare la răcnetele zidarilor de jos, angrenați totdeauna în competiții stahanoviste simulate, maimuțărindu-l pe Taylor, americanul ăla caraghios, care nu știe că pe la chindii, proletari în salopete, rătăcindu-se unul de altul, trebuie să dispară discret, care-ncotro, pentru a se reîntâlni în jurul halbelor de votcă. Atracția cârciumilor mereu pline, devansând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
slujea un cult public? Oare când consacra în sfânta liturghie nu se comporta tot ca un culteran? Eu unul rămân cu fantezia și pasiunea lui Dante.] Există nefericiți care mă sfătuiesc să abandonez politica. Ceea ce, cu o mină de dispreț simulat, care nu-i altceva decât frică, frică de eunuci sau de impotenți sau de morți, numesc ei politică, și mă asigură că ar trebui să mă consacru catedrelor mele, studiilor, romanelor, poemelor, vieții mele. Nu vor să știe că acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
trebui numit bătrân cu atâta inconștientă ușurință, așa o fi fost obiceiul în vremurile când dinții începeau să cadă la treizeci de ani și primele riduri apăreau la douăzeci și cinci, acum însă bătrânețea, autentică, imbatabilă, din care nu exista întoarcere, nici măcar simulată, începea doar după optzeci de ani să-și merite, cu adevărat și fără scuze, numele pe care-l dăm timpului despărțirii. Ce se va întâmpla cu noi dacă Centrul n-o să mai cumpere, pentru cine vom fabrica noi vase dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fie entuziasmați când vor zări Parthenonul. Entuziasmul lor e, cumva, dinainte stabilit. Teama de a rămâne indiferent în fața unui templu considerat de toată lumea o capodoperă impune o "ținută obligatorie" a reacțiilor. Și e greu să desparți emoția reală de emoția simulată; simulată fiindcă "așa se cuvine"... cum să treci pe lângă Parthenon fără să te arăți capabil să-l admiri? ar însemna că n-ai gustul, priceperea, rafinamentul, cultura cerute de o asemenea fericită ocazie, și de ce să lași această impresie sau
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
entuziasmați când vor zări Parthenonul. Entuziasmul lor e, cumva, dinainte stabilit. Teama de a rămâne indiferent în fața unui templu considerat de toată lumea o capodoperă impune o "ținută obligatorie" a reacțiilor. Și e greu să desparți emoția reală de emoția simulată; simulată fiindcă "așa se cuvine"... cum să treci pe lângă Parthenon fără să te arăți capabil să-l admiri? ar însemna că n-ai gustul, priceperea, rafinamentul, cultura cerute de o asemenea fericită ocazie, și de ce să lași această impresie sau, și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
revezi? Văzând că Birmaq este încă în stare de șoc și nu are nici o reacție Kaan străbătu din câțiva pași distanța care-l separa de căpitan, îi luă pipa din gură și începu să o studieze cu o mirare perfect simulată: - Ciudat obiect... este un artefact pământean, nu? Chiar vorbeam despre asta cu secundul tău. La ce îți folosește? întrebă el. Lasă-mă să ghicesc dar nu acum. Să rezolv prima dată principala problemă pentru care sunt aici și apoi o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
multe lucruri încălzite la flacăra tinereții, dar prin comportament, ele arătau a fi asemenea unor ființe sălbatice, abia sosite din jungla tropicală. Văzând că aceste fete trăiesc pe alte paralele și meridiane, tinerii în cauză le tratau cu o discreție simulată, lăsându-le să-și urmeze nestingherite traseul. Trotuarele erau pline de fete, care de care mai apetisante. Și nu era deloc anevoios a face o alegere. * Cu fiecare zi care trecea, fetele se apropiau de finalul studiilor, urmând a susține
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mi-am dat seama mai târziu și ea trebuie că știa deja - Vaughan se folosea evident de soțul ei ca specimen experimental. O femeie frumușică, neastâmpărată, în jur de treizeci de ani, Vera își purta părul într-o pieptănătură afro simulată. Un copil mic ne privea pe toți dintre picioarele sale, degetele lui boante întinse spre cele două cicatrice lungi de pe coapsele mamei, expuse de fusta mini. După ce o ținu preț de câteva clipe pe Vera pe după mijloc în timp ce ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
simularea rănilor. Actrița, imobilă în scaunul șoferului, aștepta ca ultimele tușe de pensulă să completeze broderia complicată a sângelui care-i curgea de la frunte ca o mantilă roșie. Mâinile ei mici și antebrațele erau străbătute de umbrele albastre ale vânătăilor simulate. Aceasta deja adopta poziția unei victime de accident: degetele atingând ușor dârele de rășină roșu-carmin de pe genunchi, coapsele delicat ridicate de pe husa de plastic a scaunului ca într-o înfiorare născută din atingerea unei membrane mucilaginoase sângerânde. Când atinse volanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vehiculului de probă ca o zăpadă argintie, o mână de confeti mortale. Sistemul de amplificare se adresă din nou mulțimii. Am încercat să urmăresc vorbele comentatorului, însă creierul nu reuși să traducă sunetele. Urâtul și violentul impact al acelui accident simulat, frângerea metalului și-a sticlei securizate, și distrugerea intenționată a unor artefacte de fabricație costisitoare îmi lăsaseră o senzație de vertij. Helen Remington mă prinse de braț. Îmi zâmbi, clătinând încurajator din cap, ca pentru a îndemna un copil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
al treilea și de regina lui. — De ce ai spus că astrul serii e pentagonal? Celălalt Îi azvârli o privire ironică. — Doar nu vrei să mă faci să cred că nu știi, messer Durante, răspunse el pe un ton de stupoare simulată. Cu faima dumitale de cunoscător al mișcărilor cerești? Dante roși, rănit de această observație. — Nu, cu siguranță. Dar de ce Venus și iubirea ar trebui să aducă angoasă? — Mă mai Întrebi? Într-adevăr, nu știi? Sau nu crezi că Amor călăuzește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îngenunche între picioarele Lornei, introduse penisul în ea și simulă un act sexual. Lorna se zvârcoli și-și roti șoldurile. Imaginea deveni neclară, apoi, după o întrerupere scurtă, se văzu iar Lorna, în prim-plan, perpelindu-se într-un extaz simulat. Chiar și un copil de doi ani și-ar fi dat seama că de fapt se schimonosea de durere. Betty se ivi din nou în cadru, așezată între coapsele Lornei. Ea se uită spre aparatul de filmat, murmurând fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
caracterul „confesiv” al povestirii și lipsa de „informații” suficiente asupra personajului, scriitorul nu intenționează să le exploateze. „Recea trufie” a tânărului englez și misterul cu care se Împresoară trădează voința de dominare asupra celor din jurul său prin desprinderea - reală sau simulată - de contingențele vieții: „Să fi avut un scop stăruința Încăpățânată cu care Își perdeluia scurtul lui trecut și viața de toate zilele se putea prea bine, era Însă, o spun iarăși, atâta mândrie În privirea lui ce, pururi nepăsătoare de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
până când povestea nu se Încheie. E o condiție - singura pe care o pun, dar ea nu admite abateri și nu se pretează la negocieri. Vocea profesorului căpătase ciudate inflexiuni metalice. Suna străin, aproape ostil. Am ridicat din umeri cu nepăsare simulată: - Nu văd de ce n-aș fi de acord, deși, după modul În care ați formulat-o, condiția dumneavoastră seamănă mai mult cu o amenințare. - Deloc, e doar un banal avertisment cu care mă simt dator din motive de corectitudine. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ce-mi putea folosi, dar, În vidul de informație care mă Înconjura, orice detaliu mi se părea util și prețios. Nu se știe niciodată. M-am gândit la toate acestea În timp ce-mi aprindeam o țigară cu aceeași liniște simulată. - Sunteți istoric, domnule Zoran? l-am Întrebat. - Nu tocmai, mi-a răspuns ambiguu, surâzând În continuare. Dar nici dumneavoastră, mister Adam, nu sunteți, orice s-ar zice, istoric În sensul tradițional al cuvântului. Vreau să spun că mulți văd În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
din, de altfel, incitantul dumitale studiu -, n-ai impresia, zic, că ar putea face foarte bine obiect de dezbatere și la un congres de teozofie? Asta dacă am sesizat corect Încotro bați cu teoria dumitale... Am protestat zguduit de vehemența simulată pe care gluma profesorului o reclama. Mai Întâi că nu era vorba despre o teorie În Înțelesul academic al cuvântului; supoziție ar fi un termen mai potrivit. În al doilea și cel mai important rând, asocierea cu scrierile unui Rudolf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]