828 matches
-
de univers, și anume singularități big bang, unele având și singularități viitoare (big crunch). Aceste exemple sunt toate foarte simetrice—deci simplificate—și astfel este tentant să se concluzioneze că apariția singularităților este un rezultat al idealizărilor. Celebrele teoreme ale singularităților, demonstrate cu ajutorul metodelor geometriei globale, spun altfel: singularitățile sunt o caracteristică generică a relativității generale, inevitabilă odată ce colapsul unui obiect masiv—având proprietăți fizice reale ale materiei—a depășit o anumită fază și la începutul unei clase largi de universuri
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
având și singularități viitoare (big crunch). Aceste exemple sunt toate foarte simetrice—deci simplificate—și astfel este tentant să se concluzioneze că apariția singularităților este un rezultat al idealizărilor. Celebrele teoreme ale singularităților, demonstrate cu ajutorul metodelor geometriei globale, spun altfel: singularitățile sunt o caracteristică generică a relativității generale, inevitabilă odată ce colapsul unui obiect masiv—având proprietăți fizice reale ale materiei—a depășit o anumită fază și la începutul unei clase largi de universuri în expansiune. Totuși, aceste teoreme oferă puține informații
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
caracteristică generică a relativității generale, inevitabilă odată ce colapsul unui obiect masiv—având proprietăți fizice reale ale materiei—a depășit o anumită fază și la începutul unei clase largi de universuri în expansiune. Totuși, aceste teoreme oferă puține informații despre proprietățile singularităților; o mare parte din cercetările din domeniu sunt dedicate caracterizării structurii generice a acestor entități (de exemplu, conjectura BKL). Ipoteza cenzurii cosmice afirmă că toate singularitățile viitoare reale (fără simetrii perfecte, materie cu proprietăți reale) sunt ascunse în spatele unui orizont
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
clase largi de universuri în expansiune. Totuși, aceste teoreme oferă puține informații despre proprietățile singularităților; o mare parte din cercetările din domeniu sunt dedicate caracterizării structurii generice a acestor entități (de exemplu, conjectura BKL). Ipoteza cenzurii cosmice afirmă că toate singularitățile viitoare reale (fără simetrii perfecte, materie cu proprietăți reale) sunt ascunse în spatele unui orizont, și astfel sunt invizibile pentru observatorii de la distanță. Deși nu există nicio demonstrație pentru aceasta, simulările numerice aduc dovezi în sprijinul său. Fiecare soluție a ecuațiilor
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
ca ele să se „evapore” cu timpul. După cum se menționează mai sus, această radiație joacă un rol important în termodinamica găurilor negre. Nevoia de consistență între o descriere cuantică a materiei și o descriere geometrică a spațiu-timpului, ca și apariția singularităților (unde scara de lungime a curburii devine microscopică), induce necesitatea creării unei teorii complete a gravitației cuantice: pentru o descriere adecvată a interiorului găurilor negre, și a universului la începuturile existenței lui, adică este necesară o teorie în care gravitația
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
Relativitatea generală a devenit un model de mare succes al gravitației și cosmologiei, model care a fost validat de toate testele experimentale și observaționale. Chiar și așa, există indicii solide că teoria este incompletă. Problema gravitației cuantice și chestiunea existenței singularităților spațio-temporale rămân deschise. Datele empirice acceptate ca dovadă pentru existența energiei întunecate și materiei întunecate pot sugera nevoia elaborării unei noi fizici, în vreme ce așa-numita anomalie "Pioneer" ar putea totuși să admită o explicație convențională, și aceasta ar putea deveni
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
putea totuși să admită o explicație convențională, și aceasta ar putea deveni punctul de pornire pentru dezvoltarea unei construcții de nouă fizică. Chiar și luată ca atare, relativitatea generală abundă de posibilități de explorare. Matematicienii relativiști caută să înțeleagă natura singularităților și a proprietăților fundamentale ale ecuațiilor lui Einstein, și, pe calculatoare din ce în ce mai puternice, se rulează simulări, cum ar fi cele care descriu fuziunea găurilor negre. Cursa pentru prima detecție directă a undelor gravitaționale continuă, în speranța de a crea oportunități
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
proprietăților găurilor negre, care rezultă în urma colapsului materiei din stele mari sub limita razei gravitaționale Schwarzschild (orizontului de evenimente). Penrose și discipolul lui Stephen Hawking au demonstrat teorema, conform căreia sub orizontul evenimentelor în cadrul Relativității generale clasice, se formează o singularitate în care densitatea materiei atinge valori infinite. Penrose a sugerat, că astfel de singularități nu pot să fie "goale": ele trebuie să fie ascunse de observatorul extern printr-un orizont de evenimente. Aceasta constituie așa numită ipoteză a cenzurii cosmice
Roger Penrose () [Corola-website/Science/310471_a_311800]
-
gravitaționale Schwarzschild (orizontului de evenimente). Penrose și discipolul lui Stephen Hawking au demonstrat teorema, conform căreia sub orizontul evenimentelor în cadrul Relativității generale clasice, se formează o singularitate în care densitatea materiei atinge valori infinite. Penrose a sugerat, că astfel de singularități nu pot să fie "goale": ele trebuie să fie ascunse de observatorul extern printr-un orizont de evenimente. Aceasta constituie așa numită ipoteză a cenzurii cosmice a lui Penrose. Aceasta permite izolarea singularităților de tip gaură neagră în Univers, fără
Roger Penrose () [Corola-website/Science/310471_a_311800]
-
infinite. Penrose a sugerat, că astfel de singularități nu pot să fie "goale": ele trebuie să fie ascunse de observatorul extern printr-un orizont de evenimente. Aceasta constituie așa numită ipoteză a cenzurii cosmice a lui Penrose. Aceasta permite izolarea singularităților de tip gaură neagră în Univers, fără a recurge la teoria cuantică. Doar în interiorul găurii negre legile fizicii clasice nu sunt valabile. În anul 1962, în colaborare cu Paul Newman, a propus un procedeu de descriere a câmpurilor gravitaționale și
Roger Penrose () [Corola-website/Science/310471_a_311800]
-
s.a. Cea mai importantă lucrare a sa este teza de doctorat (Paris, 1905), rămasă celebră, "Sur la continuité des fonctions de variables complexes" („Asupra continuității funcțiilor de o variabilă complexă”), în care a demonstrat existența funcțiilor analitice continue pe mulțimea singularităților lor ("funcțiile Pompeiu"). Pompeiu este inițiatorul teoriei funcțiilor poligene, care constituie o extindere naturală a funcțiilor analitice. În acest domeniu a introdus noțiunea de derivată areolară și a extins celebra formulă a lui Cauchy, prin formula cunoscută ca formula lui
Dimitrie D. Pompeiu () [Corola-website/Science/305706_a_307035]
-
funcției Bessel-Clifford. În termenii polinoamelor Laguerre, pentru orice parametru t, funcția Bessel se poate exprima astfel: Funcțiile Bessel de speța a II-a, notate prin Y(z), sunt de asemenea soluții ale ecuației diferențiale a lui Bessel. Ele au o singularitate infinită în origine (z = 0). Funcția Y(z) este denumită și funcția Neumann, ocazional fiind notată și cu N(z). Pentru valori α diferite de întregi funcția Bessel de speța a II-a se scrise în funcție de J(z) sub forma
Funcție Bessel () [Corola-website/Science/305359_a_306688]
-
spațiu, care dacă ar conține o cantitate suficientă de masă (și ar ajunge la o anumită densitate), gravitația ar fi atât de mare încât nici o forță cunoscută nu ar putea opri masa de la prăbușirea într-un punct de densitate infinită: singularitatea gravitațională. Termenul este folosit în fizică și astronomie, în special în teoria gravitației și a relativității generale. În 1916, Karl Schwarzschild a obținut o soluție exactă pentru ecuațiile lui Einstein pentru câmpul gravitațional în afara unui corp sferic, simetric, nerotativ (a
Raza Schwarzschild () [Corola-website/Science/313069_a_314398]
-
o soluție exactă pentru ecuațiile lui Einstein pentru câmpul gravitațional în afara unui corp sferic, simetric, nerotativ (a se vedea metrica Schwarzschild). Folosind definiția formula 1, soluția conținea un termen de forma formula 2; unde "r" este "raza Schwarzschild". Semnificația fizică a acestei singularități, și dacă această singularitate ar putea exista în natură, a fost dezbătută de mai multe decenii, însă o acceptare generală ideii de gaură neagră s-a produs în a doua jumătate a secolului al 20-lea. Un obiect mai mic
Raza Schwarzschild () [Corola-website/Science/313069_a_314398]
-
ecuațiile lui Einstein pentru câmpul gravitațional în afara unui corp sferic, simetric, nerotativ (a se vedea metrica Schwarzschild). Folosind definiția formula 1, soluția conținea un termen de forma formula 2; unde "r" este "raza Schwarzschild". Semnificația fizică a acestei singularități, și dacă această singularitate ar putea exista în natură, a fost dezbătută de mai multe decenii, însă o acceptare generală ideii de gaură neagră s-a produs în a doua jumătate a secolului al 20-lea. Un obiect mai mic decât raza sa Schwarzschild
Raza Schwarzschild () [Corola-website/Science/313069_a_314398]
-
află în curs de dezvoltare și va contribui cu îmbunătățiri în domeniul medical, industrial sau militar, care implică manipularea materiei la scara atomica sau moleculara, care gravitează în jurul studiului particulelor de câteva nanometri dimensiune . Mulți specialiști în IT cred că singularitatea, punctul în care inteligența artificială depășește inteligența umană, nu este departe. Explorarea spațială rămâne încă o prioritate. În anul 1998, a fost lansată realizarea unei stații spațiale multinaționale. Deși din 1972 n-a mai avut loc o aselenizare pe Luna
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
pot fi folosite la modelarea și studiul magnetohidrodinamicii. De asemenea, aceste ecuații sunt studiate din punct de vedere pur matematic. Nu s-a reușit încă să se demonstreze pentru cazul tridimensional existența soluțiilor, sau dacă ele există, conțin sau nu singularități sau discontinuități. Aceasta este numită problema de existență și netezime Navier-Stokes. Ecuațiile Navier-Stokes dau viteza și nu poziția unei particule de fluid. O soluție a ecuațiilor Navier-Stokes este numită câmpul de viteze, care reprezintă viteza fluidului într-un punct din
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
sale analizează deseori ideile politice socialiste, comuniste și anarhice (MacLeod însuși a fost un activist de stânga în anii '70 și începutul anilor '80), precum și filozofia capitalismului anarhic sau a libert arianismului economic extrem. Temele tehnice se referă la teoria singularității, a evoluției culturale divergente și a trans- și post-humanismului (civilizația "fără" sau "după" oameni). MacLeod poate fi descris drept un socialist tehno-utopic deși, spre deosebire de majoritatea scriitorilor de tehno-utopii, el și-a exprimat un mare scepticism asupra posibilității și mai ales
Ken MacLeod () [Corola-website/Science/322911_a_324240]
-
în război. Mecaniștii folosesc o tehnologie computerizată mecanică; Shaper-ii se ocupă cu ingineria genetică pe scară masivă. Situația este complicată de contactul cu civilizații extraterestre; din specia umană se desprind mai multe subspecii, dintre care multe părăsesc galaxia, amintind de "Singularitatea" din lucrările lui Vernor Vinge. Povestirile Shaper/Mechanist pot fi găsite în antologiile "Crystal Express" și "Schismatrix Plus", aceasta din urmă conținând nuvela originală "Schismatrix" și toate povestirile din universul Shaper/Mechanist. Alastair Reynolds recunoștea că "Schismatrix" și povestirile Shaper
Bruce Sterling () [Corola-website/Science/322949_a_324278]
-
1925, pp. 1-3. TĂBĂCARU 1925: Grigore Tăbăcaru, "Ștefan Petică: note biografice, amintiri, scrieri, valoarea operei poetice, caracterele poezieipeticiane." Gr. Tabacaru, Ed. I., Tecuci, Editura Librăriei Dimitrie C. Patron, 1925. TOMESCU 2006: Ana-Marina Tomescu, "Barbu Fundoianu, Ștefan Petică - personalități cu orgoliul singularității / Barbu Fundoianu, Ștefan Petică - Personalities with the Pride of Loneliness", in „Annales Universitatis Apulensis Series Philologica”, 7, Tom 1, Alba Iulia, 2006. TRANDAFIR 1969: Constantin Trandafir, "Ștefan Petică - un destin tragic, "în „Dunărea. Supliment al ziarului "Viața nouă"”, Galați, decembrie
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
este remarcabil printr-o întreagă serie de concordate. Cel mai important eveniment a fost, desigur, Tratatul de la Lateran din 1929, care a adus atât de mult dorita și mulțumitoarea rezolvare a problemei romane. Pius al XI-lea a apreciat profund singularitatea firii omenești. A sprijinit din răsputeri activitatea misionară și a fost nerăbdător să vadă cler autohton, condus de episcopi autohtoni preluând cât mai multe domenii misionare. În ceea ce a fost numită Magna Carta a misiunilor, Pius a permis anumite obiceiuri
Papa Pius al XI-lea () [Corola-website/Science/298399_a_299728]
-
divergenți dacă |"z"| > 1, iar seria nu va converge dacă nu avem |"z"| = 1. Când |"z"| = 1, seria converge dacă: Seria hipergeometrică bilaterală poate fi prelungită analitic la o funcție meromorfă cu valori multiple de mai multe variabile, ale cărei singularități sunt punctele de ramificație "z" = 0 și "z"=1 și polii simpli din "a" = −1, −2... și "b" = 0, 1, 2, ... Acest lucru poate fi făcut în felul următor: Să presupunem că nici o variabilă "a" sau "b" nu are valoare
Serie hipergeometrică bilaterală () [Corola-website/Science/317638_a_318967]
-
1, 2, ... Acest lucru poate fi făcut în felul următor: Să presupunem că nici o variabilă "a" sau "b" nu are valoare întreagă. Termenii cu "n" pozitiv converg pentru |"z"| < 1 către o funcție care satisface o ecuație liniară neomogenă cu singularități în "z" = 0 și "z" = 1, astfel că ea poate fi prelungită la o funcție cu valori multiple, având aceste puncte ca puncte de ramificație. Similar, termenii cu "n" negativ converg pentru |"z"| > 1 către o funcție care satisface o
Serie hipergeometrică bilaterală () [Corola-website/Science/317638_a_318967]
-
z" = 1, astfel că ea poate fi prelungită la o funcție cu valori multiple, având aceste puncte ca puncte de ramificație. Similar, termenii cu "n" negativ converg pentru |"z"| > 1 către o funcție care satisface o ecuație liniară neomogenă cu singularități la "z" = 0 și "z" = 1, astfel că ea poate fi prelungită la o funcție cu valori multiple, având aceste puncte ca puncte de ramificație. Suma acestor funcții duce la prelungirea analitică a seriei hipergeometrice bilaterale pentru toate valorile lui
Serie hipergeometrică bilaterală () [Corola-website/Science/317638_a_318967]
-
de ordinul de mărime al fluctuațiilor de energie, și zero în rest: Constanta C se determină din condiția (5); pentru valori formula 50 ea are valoarea (apostroful denotă derivata), care devine singulară în limita formula 53 În calculele care utilizează distribuția microcanonică, singularitățile sunt evitate făcând trecerea la limită doar în rezultatul final. Pentru un sistem care schimbă energie cu exteriorul în cantități arbitrare, o analiză a modului în care acest proces are loc la scară microscopică duce la concluzia că densitatea de
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]