11,710 matches
-
mea fierbinte, care să vă urmărească în veci ca un memento geo: vă urez noroc, sănătate, liniște, fecunditate, spațiu locativ satisfăcător, prunci (de la 3 la 14), opere complete (critică literară!), fericire, libertate (!?), fidelitate, egalitate, juvenilitate, prosperitate, sensibilitate, publicitate, comoditate, bucate, singurătate, calitate, actualitate, unitate, bunătate, majoritate, dreptate, longevitate, naivitate, cravate, cumnate, păcate, mușcate, palate, salate, armate [barat] (nu!), nepoate, aparate, serate, seninătate, însemnătate, pietate, sobrietate, perspicacitate, tenacitate, periodicitate (regulată!), simplitate, lubricitate (dar reciprocitate), luciditate, elasticitate, solidaritate, spontaneitate, potențialitate(!), jovialitate, originalitate, personalitate
Cornel Regman în documente semnate de Geo Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/2409_a_3734]
-
poet/ dar conturându-se apare motanul Petrache.” Acesta e cadrul, decorul, în spatele căruia se ascunde depresia: „Pe străzi observi cum oamenii se îndepărtează de copaci/ până se fac nervi/ dar tu încă taci?” Dimitrie Crudu își duce pretutindeni cu el „singurătatea în geamantane”, fapt pentru care îl cuprinde o silă imensă de sine. Pedalând pe bicicleta sa pliantă în formă de fluture, el ajunge, năclăit de sudoare și praf, la magazinul de pompe funebre: „pompele funebre astăzi sunt închise/ e duminică
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
dac”, “Odă (în metru mea se curmă / Și-n stingerea eternă Această poezie în care stă cuprins antic)”, “Peste vârfuri”, “La steaua...”, dispar fără de urmă.” Vă amintiți? întreg misterul eminescian, rupt din dar și în marile sale proiecții cosmice “Călătorind singurătății...” Unde e El jalea și amarul unui neam cântăreț și “Luceafă ru l ” , “Memento mor i ” , acum? Unde suntem noi aici? “Sufletu-cosmic deopotrivă, stă la răscruce de “ Povestea magului călător în stele”. Nemi nemângâiet / Îndulcind cu dor de înțelesuri noi
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
Altminteri, riști să faci... literatură. Personajele pieselor lui Cornel Mihai Ungureanu, fie că sînt oameni în vîrstă țintuiți într-un azil, cu tabieturile, senilitatea și dorințele lor de evadare, maturi care luptă cu apatia unei vieți afectate de boală și singurătate sau tineri care caută o ieșire din labirintul propriei minți - un fel de închisoare la purtător - au aceeași nostalgie: iubirea. Cu toții își amintesc de templul din „cioburi albastre”, pe care îl reconstituiau cu migală în copilărie, sau de ceasul din
Un ceasornicar: Cornel Mihai Ungureanu by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2423_a_3748]
-
îngerul. Contestabila, simplistă, banală sau ciudată, oricum ar părea o asemenea ipoteză, e limpede că ea are consecințe interesante. Între ele, cred eu, felul în care se poate reconceptualiza o joncțiune a spațiului privat, intim, acela care ne definește în singurătatea și unicitatea noastră umană, cu cel public, al agorei, unde trăim alături de ceilalți, comunal, cu toate rigorile, relele și bunele ce decurg de aici. Deși recunoscută că falsă, dihotomia privat/public are rădăcini adînci, nu doar filozofice, ci mai ales
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
S-a și ascuns al zilei car , Zăpada -naltului Caucaz Doar pentru-o clipă mai păstrează Reflexu-i rumen pe obraz , Și-n depărtări , sub cerul treaz , Prin amurgire luminează . Dar rază asta, care , blând , Apare vie , se răsfăța În largi singurătăți și-n ceață , Nu se resfrânge lunecând , N-o luminează , izvorind Din înălțimile-i de geață !... XV S-au pregătit de jalnic drum Prieteni , și vecini , și rude . Toate privirile sunt ude.. Smulgindu-și plete sure,-acum , Bătându-și pieptul , mut
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
simțea străin, prin idei, prin educație, prin naștere, în mijlocul burgheziei moderne, societatea de negustori de sentimente, murdari la suflet, fără de iluzii, fără de idealuri, vițelul de aur." Nu avea somn și era dezgustat de bogăția în care trăia într-o perfectă singurătate mizantropă, plictisit de tot și de toate. Nutrește un dispreț total pentru burghezie, clasă recent încropită, socotind, ca mai tîrziu Duiliu Zamfirescu, că "singurele clase cu merite mari cari au cimentat cu sîngele lor țara, au format tradiția socială, politică
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
palatului, au avut senzația că se caută de mult. S-au îndrăgostit, Maria lăsîndu-i lui Alexe sentimentul că ea l-a căutat și l-a găsit. Îl asigura că "de acum, lumea va fi eu și tu". Se anunța o singurătate în doi într-atît se asemănau. Rămîneau obosiți în parc sau în odaia lor preferată, ea iluzionîndu-se că pictează, el continuînd să nu facă nimic, petrecîndu-și vremea în sărutări încleștate pînă ce cădeau istoviți. Încercînd să citească poezie în doi, Alexe
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
mine îmi pare neinteresant și inutil. Îmi trăiesc drama propriei unicități în proporții metafizice". În 22 iunie 1935, îi scria Ecaterinei Săndulescu de la Dresda, în preajma întoarcerii în țară: În câteva zile voi fi în țară, cu un suflet întristat de singurătăți și muzică, sperând totuși că la altă latitudine se vor apropia lucrurile de mine, dacă nu eu de ele. Doi ani de zile am încercat zadarnic să prind rădăcini în lume, rămânând "lume în lume", hors la loi metafizic". Scrisoarea
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
cioraniană. " M-am întors în țară zăpăcit, cu o frică inexplicabilă de a face ceva, evitând oamenii și neînțelegând societatea. Este ca și cum aș fi venit de undeva, pur de amintirea oamenilor și m-aș fi lepădat de atâta muzică și singurătate, de tot trecutul meu, de care sunt mândru și de care mi-e rușine. Încerc a mă regăsi și nu regăsesc decât locurile amintirilor[...] Luni întregi am stat întins în pat urmărind concluziile absurde ale vreunui gând și citind numai
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
de la Cercuri la Elsinore (1972), la Casa a Noua (1979), la Mâinile uitate pe cer (1981), Anatomia melancoliei (1991) și ineditul ciclu Fratele meu în care poetul își definește lucrarea: "Poezia e rece/ Poezia e caldă/ Poezia este o rece-caldă singurătate/ O degustare cinică a morții,/ Un joc fără de sine - îți repet Poetule/ Acest joc nu are nevoie de tine." Numai că " Ci doar de rana existenței tale." Cu imediata interogație: "Iar îngerii?" Simptomatic, titlul este Poemul dansat - dedicat lui T.S.
Un sapiențial vitalist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16698_a_18023]
-
romanța: "Poemul, șarpele aproape/ Pe buzele tale caste și reci/ Nu clipi iubito - în pleoape/ Stă moartea și teama că pleci." În registrul tragicului contemplația se preschimbă în melancolie, tăcerea într-un vizitator, cuvântul în cea mai sigură armură a singurătății, ritualul într-o umbră ce bate înainte pe un pavaj pietruit cu chipuri de sfincși: "Și acum în seara hărăzită trec/ Hohotind de gânduri, însetat de chin/ Nemișcat în forma zeului petrec/ Îmbătat de rouă în etern suspin"... George Virgil
Un sapiențial vitalist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16698_a_18023]
-
ignoră"; "le-am spus/ luați-mă cu voi și nu m-au luat"; "te-am auzit atât scârțâind paturi cu alții/ și cu mine nu cu mine nu"; "vă dau orice dacă mi-o dați pe Cecilia"; "eu nu iubesc singurătatea dar nimeni nu m-a scos/ din pustiul ei/ nimeni nu m-a iubit". Un psihanalist ar avea ce să interpreteze citind asemenea mărturisiri! La un moment dat, de altfel, poetul scâncește ca un copil neajutorat, dându-i lui Freud
DEBUT ȘOCANT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16712_a_18037]
-
și că, dincolo de plăcerea ludică (deloc de neglijat), se ghicește gândul mai ascuns al autorului care ne spune (în termenii artei) că "jocul de-a ficțiunea" e un risc: realitatea nu trebuie siluită, iar a minți "din dragoste și din singurătate" (asemeni eroilor filmului) sau din dragoste pentru invenția cinematografică (asemeni creatorilor de film) - tot minciună e. De altfel, finalul filmului - cei doi obligați să se despartă tocmai datorită regulilor impuse de "ficțiunile" lor (ea inventând minciuni din mitomanie, iar el
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
ROMÂNIA LIBERĂ. Trupul poetului a fost adus în țară cu un avion militar, un gigantic Hercules, pus la dispoziție de Armată și de Președinție. Un răspuns îl dă Romulus Rusan scriind: "Iată-ne acum liberi, dar cu ce preț? Al singurătății, al retragerii fiecăruia în propria amărăciune sau nemulțumire, al veninului pe care îl acumulăm unii contra altora și pe care cei mai guralivi dintre noi îl fructifică în pamflete pline de ură, pe la talk-show-uri. Din păcate, ne-am convins acum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16743_a_18068]
-
de succes, născută în România, o femeie deosebit de frumoasă, care, conștientă de farmecele ei, îi subjugă întreaga emotivitate și sexualitate. Narcisiacă insensibilă, Vela își urmărește doar cariera științifică, sacrificînd fără regret viața de familie și obligîndu-l pe Chick să accepte singurătatea și lipsa oricărei comunicări. Aparent singurul motiv pentru care nu îl părăsește este nevoia de a apărea în societate în compania unui bărbat rafinat, care se pricepe să-i întrețină pe bunii ei prieteni, soții Grielescu. Întregul univers al lui
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
cu ceilalți, care pentru el sînt europenii la modul general, potențialii voiajori ca și el, sau consfătuiește cu ei, actualii companioni de călătorie. Spre deosebire de o bună parte din documentele lăsate de călătorii veacurilor 17, 18, 19, care își descriau deseori singurătatea, Andersen găsește în Orient o umanitate unitară, cu care se simte solidar. Poate cea mai impresionantă secvență din carte este cea în care își reîntîlnește întîmplător un fost tovarăș de pe vaporul cu care sosise în Grecia. Un persan pe care
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
Călătoria lui Orfeu. Nu izbutește să-l termine. Dar ceea ce a lăsat, memorialul Postul din hol (amintit mai înainte) reconstituie, nu fără umor, perioada cînd, la Universul, a fost șeful de cabinet al lui Stelian Popescu. Dar e măcinat de singurătate și depresii. În- tr-un jurnal, ținut în acei ani, publicat în volumul pe care îl comentez, întîlnim notații tulburătoare: "sunt singur, mereu singur", "singur și tăcere", "sunt deprimat", "zilele se scurg cenușiu, nu am conversație cu nimeni". Traduce Le jeune
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
privit din interiorul scrisului său, așa cum ar fi privit din adîncul sufletului său. Cu cît privirea e mai intensă, cu atît scriitorul își transcende propriul talent și intră sub raza spovedaniei. Calitatea principală a omului moral se probează tocmai în singurătate, cînd știe că nu e văzut de nimeni, și nu în societate unde se autocenzurează. Intervine însă dublul aspect al lui nimeni: profan și sacru. Din punct de vedere profan nimeni este chiar nimeni, adică pustiul, golul. Din punct de
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
cum ar trebui, numele pe scurt al acestui partid sună ridicol). Un partid care își vede liniștit de drumul independenței sale e mult forfecatul PD care nu semnalizează preelectoral nici la stînga, nici la dreapta, mizînd probabil pe contrastul dintre singurătatea sa și asocierile celorlalți. Convins că va intra în Parlament pe propriile sale forțe, PD nu vrea să-și creeze obligații preelectorale care l-ar putea împovăra înainte de a vedea cine unde se află după alegeri. Există însă un serios
Oferta lui Ali Baba by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16903_a_18228]
-
ultimii ani este radicala receptare a modernității postsimboliste, nu ca o regresiune în inconștient, ca o ipostază a decepției neputincioase, ci ca un activ și foarte personal înțeles conferit inadaptării la urît, la tot ce se asociază îngustimii provinciale, nefericirii, singurătății sterile, filistinismului. Prin excelență redusă la un fel de delir verbal, modernitatea nu înseamnă, evident, doar suprarealism vîscos și dicteu dadaist. Dilatarea mitică la Blaga, cu fericitul recurs la frumusețea rădăcinilor, a originilor, niciodată pierdute, nu anulează cît diferențiază reperele
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
un marginalizat (cu psihologia specifică), concentrînd tristețea moldovenească și provincială. De n-ar fi fost această conștiință a marginalizării și a tristeții iremediabile, n-ar fi scris cum a scris (și cît de puțin a scris!) că e condamnat la singurătate și tristețe. Corcolit în copilărie, a avut parte de o existență mereu șchiopătîndă de licean (ca, de altfel, și ceilalți doi frați; ceilalți cinci copii fiind fete). Corcolirea din anii copilăriei și ai adolescenței l-a făcut vulnerabil la duritățile
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
de a fi conștienți de noi înșine, cu prețul de a rămîne definitiv înstrăinați și singuri. Templul de Aur, de care Mizoguchi e obsedat, este simbolul frumuseții absolute și inaccesibile pentru că această frumusețe este exterioară și funcționează ca memento al singurătății insului. Lumea în care trăiește eroul este una a inevitabilei sciziuni: pe de-o parte Templul cu frumusețea sa, pe de altă parte Mizoguchi cel îndrăgostit de el. Incendierea din final reprezintă disperata încercare de a anula această sciziune, chiar dacă
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
despre ei ca și cum n'ar mai fi/ decît reproduceri pe cărți ilustrate,/ anemice còpii, decolorate,/ tot mai puține păreri - și tot mai tîrzii./ Vorbim ca și cum din păduri ne-ar veni/ miresme de ierburi și de frunze uscate,/ plante retrase în singurătate/ ca umbrele seara de prin case pustii./ Vorbim ca și cum nemaifiind și-au pierdut/ sub propria mască înfățișarea/ și graiul și harul și mersul și starea/ și-acum rătăcesc în necunoscut,/ acolo unde numai Ion, clopotarul cel mut,/ le cunoaște adresa
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
care l-ar situa într-o anume epocă și un anume loc. E folosit un vocabular viu, suculent, poezia țîșnește din intensitatea gîndirii, din tulburările simțirii. Dialogul este intens, viu, replica este destinată interlocutorului, monoloagele nu fac decît să puncteze singurătatea personajului într-un anume moment al acțiunii. Cuvintele se leagă în frază și frazele expun limpede raționamentele și sentimentele, reținerile și impulsurile: oamenii de pe scenă sunt preocupați de ceea ce sînt, nu de ceea ce ar trebui ei să însemne. Sînt preocupați
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]