247,628 matches
-
ultima secundă, ținta, tot atunci arcul vânătorului transformându-se într-o ramură de măslin. Nici optimismul, nici idealismul nu-l caracterizează totuși pe Daniel Tei. Povestirile sale sunt simple, în sensul că ele dezvoltă, într-un anumit context ficțional, o singură idee, însă nu sunt în nici un caz simplificante. Naivitatea" este una mimată, pe alocuri confundându-se chiar cu "ideea", cu problema în sine, pentru că ea reflectă imaginea inadaptatului într-o lume beckettiană, marcată de indiferență, blazare și nepăsare. "Marginalul" este
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
anulîndu-i personalitatea și împingându-l către omogenizare, către orwelliana "asimilare". Lumea lui Daniel Tei este una onirică, bântuită de obsesii orwelliene. Problemele "fabulelor" sale, care țin de o sociologie în aparență desuetă și clișeizată, și-au păstrat actualitatea, în prezent. Singura piesă de teatru scrisă, de altfel, după 1989 ("Revuluție, Mițule, Revuluție!...") este o adaptare după I.L. Caragiale care se vizează, în registru parodic, societatea românească post-revoluționară. Stilul autorului ardelean este accesibil, plăcut și simplu, problematizarea este însă abstractă și înalt-intelectuală
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
faptul că numărul criticilor tineri - sub 40 ani - este foarte mare și cu toții sunt foarte activi. N. Breban are chiar o răfuială cu Nicolae Manolescu care "nu susține cât mai mulți scriitori de valoare" și i-a lăsat pe șaizeciști singuri. Iar Al. George are câteva intervenții oportune pline de "înjurături": "Scriitorul român în toată perioada comunistă a făcut un lucru pe care trebuie să-l spunem și pe care-l știa publicul, chiar dacă nu era atât de grav cum pare
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
memoriei și al imaginației staticul scenei încremenite pentru totdeauna pe pânză. Tabloul mustește de viață prin cuvinte. în spatele culorii e o lume captivă eliberată doar de cuvinte. Sau invers: cuvintele existenței de zi cu zi se retrag cuminți într-o singură și suficientă scenă în culoare. Viața eroinei din Casa Verdi atinge inevitabil stări și momente (sur)prinse în culori de Cezanne, Manet sau Monet, orele grele de balet își găsesc corespondentul pictural în Degas (un tablou a lui Degas se
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
la vedere, în fața ochilor încîntați și participativi ai spectatorilor. Calul înaripat, Gheonoaia, Muma Pădurii, Vraciul sînt adevărate apariții pe parcursul călătoriei lui Făt Frumos, o călătorie însoțită live de un comentariu muzical susținut de o mică orchestră - pian, flaut, vioară, violoncel - singurul martor care știe povestea și se transformă într-o inspirată călăuză pentru cei aflați în sală. Limbajul sunetelor se adaugă celui vizual - pronunțat și dinamic - explicitînd, o dată în plus, ce se petrece în scenă, anunțînd obstacolele ce-i apar lui
Basmele românilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14605_a_15930]
-
La fel, reamintește intenția, împlinită pînă la un punct, a naratorului din Cimitirul Buna-Vestire, Unanian, de-a redacta un text sacrileg, Al Treilea Testament, în mijlocul căruia să se afle panorama unui Paradis profan ("un Rai Böcklin, pictural, artistic și cu singura santinelă a cedrului monumental la intrarea dinspre ape"), în dezacord cu conceptele biblice (" Plec înainte, ca în Sfintele Scripturi: ce mă poate opri? Mă oprește parcă noțiunea"), bizuit pe temele unei "romanțe" ("temele acestei romanțe de peste Biblie și Apocalips"), ajungînd
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
Plec înainte, ca în Sfintele Scripturi: ce mă poate opri? Mă oprește parcă noțiunea"), bizuit pe temele unei "romanțe" ("temele acestei romanțe de peste Biblie și Apocalips"), ajungînd la concluzii ce n-au nimic comun cu sacrul, de ordin apăsat teluric: Singurul lucru ce se poate vedea într-un individ: scheletul impersonal, uniforma esențială". În Psalmi, Atotputernicul este maltratat prin abordarea sa astuțioasă, în termeni nu numai neprotocolari, ci și adesea triviali, făcut răspunzător pentru inaccesibilitatea în care se înfășoară, ținut în
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
Robert Altman, se încheie cu Asoka, gladiatorul Asiei... De semnalat, în aceeași ordine de idei, a efortului unui distribuitor "de stat" de a exista competitiv, și spectacolul de lansare de la "Patria", și caietul program al filmului, cu alură occidentală; un singur lucru n-am înțeles din pliantul publicitar: de ce filmul figurează, printre nominalizările la Globul de Aur, drept "cea mai bună comedie muzicală", de vreme ce nu e nici muzical și nici comedie! Printre altele, aflăm, din acel caiet, și cam ce se
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
se întîmpla în lume "pe vremea lui Gosford Park", adică în 1932: Partidul nazist conducea în alegerile din Germania cu 230 de voturi; John Galsworthy a cîștigat Nobel-ul pentru Literatură; pentru prima dată o femeie - Amelia Earhart - a zburat singură peste Oceanul Atlantic; iar în Anglia, "era servitorilor" se apropia de sfîrșit, fără să știe că, peste cîteva decenii, un regizor ca Robert Altman o va reînvia spectaculos... Dacă Gosford Park e filmul unui american în Marea Britanie, Drumul spre pierzanie (Pierzanie
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
că erau grozave. Păcat că se pierdură... Țin minte că Puiu se ferea de familie, să nu-l dea în judecată, deoarece i-ar fi compromis... Am mai scris despre vizita senzațională a lui Blaga la și cred că sunt singurul martor al ei mai de vază, reamintind scena de neuitat cu Blaga și Coca - peste câteva luni avea să moară - mânând caii droștei cu două roți numai, pe strada principală Ferdinand. Ea, în alb ca o mireasă cu o pălărie
Urziceni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14627_a_15952]
-
colhoznica din film era împușcată) își sublimează libidoul în muncă și beție a cunoașterii și se dedică aproapelui cu toată ființa, întorcându-i și obrazul celălalt (la propriu), până când e scoasă din beznă și învățată că-și poate crește și singură copilul, că există și divorț. Astfel ea participă în mod activ la eliberarea conștiinței femeilor, libertate câștigată o dată cu Revoluția. Ana Roșculeț este însăși metafora autodescoperirii și trezirii la conștiință a femeii. Succesivele etape ale iluminării o bulversează pe ea însăși
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
comun afirma, pe vremea ei și astăzi, că este incapabilă de utilizare a emisferei drepte. Ana contrazice astfel implicit ideea lui Schopenhauer (și o dată cu el pe toți misoginii): "Cele mai eminente capete femeiești s-au dovedit incapabile de măcar o singură mare, originală și adevărată operă de artă, sau de vreo creație în stare să reziste ceva mai mult...".
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
jocul hilar al alianțelor și trădărilor, orgia decapitărilor, coșmarul crud și bufon al viețuirii prin anihilarea aproapelui. Ororile, crimele, perversiunile se dezlănțuie. Sângele se revarsă în ritmul muzicii. Păpuși de carne într-un timp de crepuscul se mișcă străine și singure. O lume interșarjabilă, cu semne egalizatoare între victime și călăi, stăpâni și slugi. Se ascund, se pândesc, se suspectează, desfășoară complicate stratageme pentru a se înșela unele pe altele, cu exasperare, cu brutalitate și candoare. Ființe besmetice se agresează reciproc
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
și vanitatea puterii. Un sfârșit ionescian care tulbură, farmecă și neliniștește pentru că "nu există teatru fără o taină ce se dezvăluie; nu există artă fără metafizică; nu există social fără un fond extrasocial. Extrasocialul e locul unde omul e profund singur. în fața morții, de pildă."
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
aveau menirea de a atrage mințile luminate, populația fiind redusă, atât ca număr, cât și ceva mai sus. Ajungând aici, În urma unor cheltuieli exorbitante, am găsit aniteza. Șomajul este oferit cu generozitate și xenofobia cu multă dărnicie. M-am pălmuit singur și am Întrebat: Oare de ce am mai plecat? Șomaj și uși Închise găseam și acasă, În eterna și frumoasa mea Românie. Toate aceste dezamăgiri mă determină să plănuiesc declanșarea procedurilor pentru revenirea la matcă, În țara de baștină, unde mă
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
pe mâinile unor foști comuniști de frunte, care s-au recomandat disidenți din naștere, antisocialiști din fragedă pruncie. Recent, comunismul a fost declarat sistem politic nelegitim și criminal. O condamnare târzie, limitată numai la nivel declarativ, teoretic, demagogic și electoral. Singura condamnare a comunismului se poate face numai prin ridicarea nivelului de trai, superior celui oferit de dictatura ceaușistă, ponegrită de cei care au slujit-o cu un devotament nețărmurit, prin ridicări de osanale prelungite. Vreau să vin acasă, dar Îmi
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
În ansamblu, revista oferă, ca întotdeauna, pagini de lectură care merită citite, dau de gândit și au avantajul de a reintegra amănuntul literar - așa cum titlul însuși al revistei o sugerează - în cadrul mai larg al vieții sociale și politice internaționale. O singură nedumerire nu mă lasă să închei această recenzie: de ce în notele de la sfârșitul revistei, cele în care sunt prezentați semnatarii articolelor, se ocolesc cu consecvență formele feminine ale unor substantive precum "scriitor" sau "ziarist"? Observația nu vine dintr-un exces
Dialoguri de calitate by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14644_a_15969]
-
de nas doisprezece ani la rând. În societatea românească a momentului se petrec lucruri cumplite, dar lumea ridică lehamisită din umeri. Avem asociații și fundații cu duiumul, specializate în violarea drepturilor omului, dar parc-au intrat în pământ. Cu o singură excepție - scandalul OTV -, nici una dintre consumatoarele de fonduri externe nu s-a lăsat trezită din somnolența indusă de sunetul plăcut foșnitor al eurodolarilor. Dar și atunci când două doamne oneghiste au ieșit în arenă au pierdut un minunat prilej să tacă
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
dosarele de securitate și șpăgile din guvern? Pun pariu că dac-am face un referendum, înafara celor trei intelectuali citați și-a grupului de admiratori, s-ar vota pentru păstrarea secretului arhivelor. Că doar ele constituie avuția noastră națională. Poate singura.
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
Treboniu Laurian (1810-1881) din Tentamen criticum in originem, derivationem et formam linguae romanae in utraque Dacia vigentis, vulgo Valachicae (1840), dar mai ales din Dicționarul limbei române (I-II, 1871-1876) și Glosarul cuvintelor de extirpat pe care l-a alcătuit (singur sau împreună cu I. C. Massim) August Treboniu Laurian (1810-1881) au întîmpinat rezistența scriitorilor moldo-valahi. Nici Timotei Cipariu (1805-1887) nu a avut, cu opera sa (Extract de ortografie cu litere latine, 1841; Principii de limbă și scriptură, 1866), mai mare audiență. Alecu
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
prin ucazuri politice! Și de această dată cei care avem astăzi o vîrstă înaintată ne putem aduce aminte cum încercam - sub ordine universitare superioare - a explica elevilor și studenților de ce este inutilă scrierea cu două litere a lui /î/ - un singur "î" ajungea, și în Romîn, și în mînă sau pîine! -, de ce sînt este preferabil lui sunt și de ce trebuie să scriem... "Cum vorbim" (revista lui Al. Graur). Da, am făcut-o (chiar cu interes filologic), fără să ne gîndim prea
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
introduc special acest termen, încălcând legea limbii române, deoarece nu-mi place cum sună "păpușizarea" sau "marionetizarea"- are loc în extrem (altminteri, tema e foarte veche, să ne amintim de poveștile romantice și simbolul păpușarului în Orient și în Occident). Singurul lucru care poate învinge dezlănțuirea Eriniilor rămâne iubirea. Dar odată comutatorul pus pe asemenea ritm, e tot mai greu să te întorci la felul vechi de a privi lucrurile. Ritmul urgenței, păstrat de narator, dar și amestecul de erudiție și
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
ceva pentru a elimina - sau măcar pentru a diminua - efectele nefericitei instituții ieșită din pulpana marelui Feliks de la Moscova? N-aș prea crede. Până la momentul mineriadei din ianuarie 1999, dl. Vasile dădea impresia că trăiește într-o Arcadie cu un singur locuitor, adulat de gloata extaziată ce psalmodia imnuri de slavă noului salvator al economiei, industriei și agriculturii. Dacă în cazul d-lui Radu Vasile e vorba de-o supradimensionată și, prin urmare, comică încredere în sine (asta a știut, asta
Arcadia cenușie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14641_a_15966]
-
scena confruntării între taur, forța emblematică protectoare a pământului și ursul, figurând străinul distrugător. Vocabularul luat din terminologia magiei primitive întreține vraja, pe pagini întregi. "Dansul magic" al mascaților în piei de vite se desfășoară pe fondul invocării forțelor pământului, singurele în stare să se răzvrătească împotriva răului venit din afară. Pentru aceasta, berevoiul "cheamă în ajutor duhul marelui taur al muntelui, bătrânul arhitaur, străbunul celor de azi, care să dea tăria lui urmașilor". Povestitorul însuși transfigurat în cel care invocă
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
Zosim la Blajini. Bertoldo. Iată, însă, că această pe cît de interesantă, pe atât de necesară colecție continuă, din fericire, cu încă două volume (apărute concomitent anul trecut) în ciuda a ceea ce s-a întâmplat cu Editura Minerva. Palia istorică este singura versiune românească a apocrifului bizantin răspândit mai întâi prin intermediar slav și reprezintă o vastă culegere de povestiri canonice și apocrife relative la Vechiul Testament (începând cu facerea lumii), legendele de tradiție iudaică și bizantină organizate în cicluri narative. Circulația lor
Legende pentru toți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14647_a_15972]