2,599 matches
-
recitesc fiecare scrisoare de mai multe ori iar seara când mă culc, o pun pe noptieră să o am la îndemână. Accept cu plăcere sfaturile și mă simt protejată. Mă surprind chiar, gândindu-mă din ce în ce mai des, la personajul straniu și singuratic pe care îl întruchipați, ca la o enigmă pe care aș dori din toată inima să o dezleg. Sunteți totuși un mister. Dar un mister în carne și oase pe care încerc să-l văd, măcar cu ochii minții, ceea ce
VISELE, 10 de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359461_a_360790]
-
din Iași, ctitorie a domnitorului Vasile Lupu și Catedrala Mitropolitană din Timișoara. Sfântul Vasile cel Mares-a născut în Cezareea Capadociei în anul 329. Liturghia sa se slujește de 10 ori pe an. El a dunat în așezăminte de obște monahii singuratici din Mesopotamia, Siria, Palestina și Egipt pentru care a instituit reglementări valabile și astăzi. Pentru îngrijirea bolnavilor, a celor vârstnici, adăpostirea leproșilor, a construit așa numitele Vasiliade. A ocupat scaunul de episcop al Constantinopolului între 370-375 culegând bogate roade duhovnicești
SFINTII TREI IERARHI: VASILE CEL MARE, GRIGORIE TEOLOGUL ŞI IOAN GURĂ DE AUR de ION UNTARU în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360331_a_361660]
-
brazi falnici, paltini și molizi... De ce oare a mai rămas să se vadă, zăcând prăbușit și putrezit trunchiul unui fag noduros care intră, se vede clar, din ce în ce mai mult în pământ!... Nu știu de ce s-a dărâmat, putrezită, o șură veche, singuratică în mijlocul câmpului, care avea pe vremuri o ușă și un acoperiș, iar acum sar înăuntru și afară vitele peste cei câțiva răzlogi de lemn ce-au mai rămas din pereți, ispitite și ele de buruienile care cresc din abundență în
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
robotul meu a ieșit în pagubă de-un poin. Și partida s-a prăbușit ! Mihai LEONTE: Cum vedeți prieteniile literare? Vă sunt de folos? Viorel DARIE: Desigur, prieteniile literare sunt benefice pentru orice scriitor, rar mai întâlnim scriitori de valoare singuratici, izolați de fenomenul literar, de cenacluri și site-uri literare. Însă trebuie să existe un echilibru, un cerc prea larg de prieteni scriitori necesită foarte mult timp pentru comunicare, pentru analiza succeselor sau insucceselor. Orice scriitor are neapărată nevoie de
INTERVIU CU SCRIITORUL VIOREL DARIE REALIZAT DE MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360325_a_361654]
-
privire. © Maria Filipoiu În ,,Antologia SIBIOZE LIRICE 11", Editura Anamarol Remember eminescian -odă- Peste vremuri încercate străbate un dor de-un veac, pentru Luceafăr din carte ce din cer privește-n lac. Cu destinul enigmatic, din suflet împătimit, trimite dor singuratic, Lucefărul din zenit. Iar clinchetul de izvoare îi cântă poezie. Pe codru să-l înfioare de tristă nostalgie. Somnoroase păsărele închid pleoapa nopților, să străbată pân' la stele, taină plină de amor. Teiul își scutură floarea pe al său pustiu
MIHAI EMINESCU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360511_a_361840]
-
câte-o sfârlează. Sfioasă, o lumină spre tavan, Din candela de cu iz de untedelemn. Pe nesimțite mai trecu un an, Fără să lase la plecare semn. Dar anii nevăzuți, cu pași ușori, Cu mers ireversibil se perindă, Ca niște singuratici trecători Când unul pleacă, altul e în tindă. Au nins din abundență veșnicii, Dar vreau să ningă și prin versul meu, Cu viscol, liniști, dantelării, Precum vor ninge iernile mereu... Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Azi ninge / George Nicolae Podișor : Confluențe
AZI NINGE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360547_a_361876]
-
cărările vieții, de lacrimi, iar marginile sunt acoperite de secetă. Nu mă pot ridica din colbul arșiței zilei de ieri, ca să pot aduna spicele de mâine, când ploaia va cădea fără să mai fie cer. Un nor a mai rămas singuratic acolo unde a fost cerul, și ca o ultimă speranță, în puful lui s-a ascuns un singur viitor. Voi găsi oare ultimul drum spre ultimul început? În cuibul vulturului, acolo sus, unde muntele întreabă acel viitor dacă mai sunt
OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360669_a_361998]
-
avea nimeni habar, având in vedere că fusese îngropată în urmă cu circa treizeci de ani. Primea adesea astfel de sarcini, întrucât ceilalți colegi ai săi căutau, de regulă, să se eschiveze de la a lucra izolat. Matei însă era mai singuratic din fire și, deși nu refuza compania oamenilor, se simțea totuși cel mai bine atunci când i se ivea ocazia de a rămâne singur cu sine însuși, de a se putea gândi în voie la toate câte-l frământau, atât la
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
Răscoala, Tirici, Cimpa, Taia, Popi. Jienii îi acordă acestei denumiri două sensuri. Unul vrea să însemne pentru ei „BĂȘTINAȘI”, rămășiță a dacilor, care derivă din ungurescul „maradvány”. Altul, în schimb, constituie o caracterizare a stării lor înapoiate, „om care trăiește singuratic la munte”. Apele care au năvălit aici pe vremuri au adus cu ele ierburi și arbori, care aveau să fie prefăcute în cărbune, a cărui exploatare deschide o nouă epocă, „epoca industrială”, care a început ca un nou ev geologic
DATA DIN CALENDAR CARE A ÎNDOLIAT VALEA JIULUI (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359974_a_361303]
-
Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1133 din 06 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Iarnă Iarna, cu ochii cârpiți de nesomn, se zbate pe albele dealuri, undeva mai latră un câine pribeag și râul e-nghețat între maluri. E ca mine, singuratică, albă și grea zămislindu-și povești fără număr, fiindcă Timpul așează să stea ani de pustiu peste umăr. Fulgii ne sunt secundele reci ce se-aștern peste noi ca lințoliu; iarna mea-i tristă că pe albe poteci copacii se
IARNĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360177_a_361506]
-
o sofă roșă eu în fața lui privesc,/ Pân-ce mintea îmi adoarme, pân-ce genele-mi clipesc?/ Lumânarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin.” (Noptea). Eminescu ajunge mai aproape de sine, atunci cănd se evocă precum: „Dar nu vine... Singuratic/ În zadar suspin și sufăr/ Lângă lacul cel albastru/ Încărcat cu flori de nufăr.” (Lacul). Poezia eminesciană este, înainte de toate, un climat al Spiritului și apoi un climat al Cuvântului, al Inteligenței și Visării, prin Cuvânt. Începând cu ridicarea bustului
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359755_a_361084]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > UN OM SINGURATIC Autor: Eugen Oniscu Publicat în: Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Mai toți de pe șantier îi spuneau nea Radu pentrucă avea aproape șaizeci de ani, și era respectat datorită faptului că era un bun fierar betonist
UN OM SINGURATIC de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359775_a_361104]
-
le făcuse în viață. Beneficiase de un dar minunant numit voință liberă, și de asemenea libertatea de a alege și lua decizii propii în viață. Însă el alesese uneori atât de neînțelept încât se nenorocise singur. Referință Bibliografică: UN OM SINGURATIC / Eugen Oniscu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2226, Anul VII, 03 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Eugen Oniscu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
UN OM SINGURATIC de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359775_a_361104]
-
nu-mi putea scoate ochiul pereche, tăia piciorul drept sau tăia o ureche! Și totuși nimicul, un nimeni, timp nebun mi te-a smuls din piept deși te ascunsesem în inimă! Dragoste de viață Iubesc ploaia, vântul sălbatic, zăpada, cernând singuratic. Și totuși insist și totuși risc, să privesc soarele în adâncul luminii. Lumina lui mă învăluie și soare devin! Darul meu Pe banca din parc așteptai viitorul. Erai, atât de încordat, cu pumnii strânși! Voiam să mă cuprindă brațele tale
VERS ALB de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359857_a_361186]
-
a versurilor, toate vise deșarte. Pe cine să acuze decât pe ea? Revenind de la întâlnire, a intrat direct la baie spre a se spăla de toate amintirile revenite pentru o clipă și care o murdăreau. Apoi în dormitorul tristeții ei singuratice. Lacrimi amare curgeau pe frumosul ei obraz. Ar fi dat orice să uite definitiv că ea a fost cea care a trecut prin greaua și dureroasa încercare. A avut noroc. Cel care a scos-o la viață, cel care a
MPREVIZIBIL (2) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359784_a_361113]
-
înainte, de te-a făcut dependent de sângele ei. Să o rogi să te elibereze, să te nască, să te lase să te întorci din nou la luna ta și la urletul tău, la viața te de lup bătrân și singuratic. Și ea să îți zâmbească viclean cu ochii și cu dinții și cu sfârcurile alea roz-sfredelitoare. Și tu, nătâng cum n-ai fost niciodată, ca un puștan la prima femeie, să crezi că acolo îți este de fapt cel mai
DELIRIUM de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359673_a_361002]
-
pat de toamne reci mă voi pierde-n calendare... Vor umbla bezmetici anii și-ntr-o clipă de beție Se vor pierde-ntr-un amurg unde lutul îi primește Într-un cerc cu lună plină, vor scânci melancolie Sufletul cel singuratic când Lumina-l primenește... Și-n decorul nemuririi, dintr-o lume neștiută O vioară va mai naște un acord de primăveri Va mai suspina pământul într-o notă încă mută Vor mai frânge vocea morții amintirile de ieri... Referință Bibliografică
DE DINCOLO de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345241_a_346570]
-
neapărat că aici sunt fânețe montane. Referitor la lista de specii publicată în Planul de management: Trollius europaeus este o specie care este ”răspândită din etajul fagului până în cel subalpin, formând colonii vaste, foarte rar se pot observa indivizi singuratici în populațiile naturale, iar înflorirea se produce cvasisimultan de pe la sfârșitul lui mai, până la sfârșitul lui iunie, durând aproape două săptămâni sau mai mult în caz de vreme ploioasă, în zonele umede ale fânețelor de versant sau în
PLAN din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/296878]
-
ne cuprinde când astrul se înalță luminii! Câtă pace e în lanurile aurite și grele de boabe,unduitoare , ce baie de roșu aprins prin întinderile nesfârșite de maci adie, câmpul de floarea soarelui e plin de semințe hrănitoare, un copac singuratic ne îmbie la răgaz, umbră oferind, aici la câmpie. Fântână de piatră la răscruce, cu apă rece, pe țăran îl așteaptă, prânzul o bucată de brânză,ceapă și un colț de pâine pe vatră un pic de odihnă după orele
VARA de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/340260_a_341589]
-
aprecieze cu iubire pentru penitent (care este fiul duhovnicesc) și cu pricepere de medic sufletesc mijloacele potrivite pentru vindecarea lui” (p. 45). Pentru credinciosul de astăzi, spovedania este o necesitate spirituală foarte evidentă. Ca persoană, omul nu este o ființă singuratică, ci este întotdeauna în relație cu Dumnezeu și cu semenii, și prin aceasta cu societatea, cu creația întreagă. Ontologic vorbind, omul este într-adevăr legat de Creator și de creatura Sa, chiar dacă nu are conștiința și cunoștința acestei relații. Înzestrat
DESPRE SFÂNTA TAINĂ A SPOVEDANIEI (MĂRTURISIRII) PRECUM ŞI DESPRE ROLUL, LOCUL ŞI ROSTUL PĂRINTELUI DUHOVNICESC ÎN VIZIUNEA PĂRINTELUI PROTOS. DR. NECTARIE PETRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 168 [Corola-blog/BlogPost/340240_a_341569]
-
Și pleacă, de foame să nu moară Din statul lor. Dar oare este stat? Femei în Occident plecate, Copile-n bordele la Sud. De nimeni nu sunt protejate, ACEI pe care îi votăm n-aud... Rămân femei fără bărbați, Bărbații singuratici, doar cu boala, Și toți de-o grijă-s frământați, Să nu vândă “domnia” ȚARA!... Durere de pământ Îmi simt inima rănită Și mă doare plaga gliei, C-a rămas sireaca părăsită Și de cântul ciocârliei. Stau ogoarele pustii, Codrii
DURERE ... de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340498_a_341827]
-
pierzându-se în pâcla străzii pe bicicleta ei decorată cu amenzi de parcare. Aici vecinii nu se prea vizitează, nu ”se țuicăresc”, nu își bat la ușă să-și ceară o cană de făină, cel puțin nu în clădirile de singuratici. N-am îndrăznit nici eu mai mult. M-am mărginit să observ exactitatea cu care ieșea pe ușă la șapte dimineața, cum bocănea timid cu tocurile pe alee până la bicicletă și faptul că din când în când, la ea intra
Micuța domnișoară Sano și misterioasele bufnituri din camera ei. Cum sunt privite bolile psihice în Japonia () [Corola-blog/BlogPost/338280_a_339609]
-
n-ai vrut să te faci! Nichita Tomescu, cel mai îndrăzneț și tupeist din fire, că doar era băiat de București, îl întreabă zâmbind: Păi de ce n-ai vrut, domnule, să te faci popă? Parcă trezit dintr-un vis, supăratul singuratic îi invită la masa lui spunănd ospătarului: Adu-le dom’le, niște mititei și trei sticle de vin! - și începe să le povestească celor trei despre viața sa: Tata m-a dus la școala normală și mi-a spus să
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339923_a_341252]
-
realitatea în care destinul mă trimisese pe pământ și învățam, prin lectură și scris, să prețuiesc valorile binelui, adevărului și frumosului acolo unde mă găseam. Perioada liceului a fost complementară celei de elev de școală generală. Deși eram o fire singuratică, la insistențele tatălui meu, fost ofițer de carieră, instruit în perioada antonesciană, am reușit cu bucurie să intru la colegiul militar „Dimitrie Cantemir”. Am început astfel o experiență pe care a meritat să o cunosc. Cei patru ani petrecuți la
FRAGMENTE DE VIAȚĂ INTEGRATE ÎN MEMORIA UNIVERSULUI de OCTAVIAN LUPU în ediţia nr. 2322 din 10 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340057_a_341386]
-
Maestre, sunteți considerat omul mileniului, anul trecut UNESCO a declarat una din creațiile dumneavoastră printre cele mai mari create vreodată, s-a schimbat în vreun fel viața dumneavoastră după această recunoaștere? Eugen Doga: Da, s-a schimbat. Am devenit mai singuratic. Am citit și auzit pe internet despre acest lucru. Pentru mine, cea mai mare apreciere când ies în scenă și lumea se ridică în picioare, când văd sala arhiplină, când mă cheamă să susțin concerte în multe spații. E aștept
La New York se numește Limba Română, acasă Limba Noastră () [Corola-blog/BlogPost/340026_a_341355]