1,021 matches
-
Nizar Qabbani. După moartea timpurie a mamei sale, ea însăși scriitoare, Ghada Samman a rămas în grija tatălui său, Dr. Ahmad Samman, care a obținut titlul de doctor în economie politică la Universitatea Sorbona și a fost rector al Universității Siriene din Damasc, apoi ministru al învățământului în Siria. Pasionat de literatura occidentală și de literatura arabă în același timp, Ahmad Samman a avut o influență considerabilă asupra Ghadei Samman și a stilului său literar, care îmbină trăsături specifice ambelor tradiții
Ghada al-Samman () [Corola-website/Science/313568_a_314897]
-
învățământului în Siria. Pasionat de literatura occidentală și de literatura arabă în același timp, Ahmad Samman a avut o influență considerabilă asupra Ghadei Samman și a stilului său literar, care îmbină trăsături specifice ambelor tradiții literare. După ce a absolvit Universitatea Siriană din Damasc în 1963, obținând diploma de licență în literatura engleză, Ghada Samman și-a continuat studiile la Universitatea Americană din Beirut, de unde a obținut diploma de master în teatrul absurdului. În 1984, Ghada Samman s-a stabilit la Paris
Ghada al-Samman () [Corola-website/Science/313568_a_314897]
-
să aibă avantaj numeric și să obțină o victorie clară asupra dușmanului. Sub comanda sa israelienii au reușit la 7 octombrie 1973, în dreptul portului Latakia să scufunde 3 vedete purtătoare de rachete, o vedetă torpiloare și un puitor de mine siriene. Apoi în lupta de lângă Dumyat, în Egipt flotila lui Barkaí a scos din uz 3 din cele 4 vedete egiptene. Drept urmare, până la sfârșitul războiului toate navele inamice se retrăseseră în porturile lor si se mulțumeau cu trageri de focuri de
Michael Barkai () [Corola-website/Science/313390_a_314719]
-
o figură conservatoare a bisericii, și respectat de comunitatea musulmană. Născut sub numele de Nazeer Gayed Roufail, în data de 3 august 1923, a devenit călugăr în 1954, luându-și numele de Părintele Antonius Sirianul, după ce s-a alăturat Mânăstirii Siriene, a Fecioarei Maria Theotokos. În 1962, Papa Cyril al VI-lea de Alexandria l-a convocat pe Părintele Antonius și l-a numit Episcop General pentru Educația Creștină și Decan al Seminarului Teologic Copt Ortodox, după care și-a asumat
Shenouda al III-lea () [Corola-website/Science/313941_a_315270]
-
al Școlii Copte de Duminică.. În 1943 s-a înscris la Universitatea din Cairo, studiind pentru o diplomă de licență în engleză și istorie. Între timp, și-a petrecut vacanțele de vară la Mânăstirea Deșertului de Vest Sfânta Maria (mânăstire siriană). În timpul studenției a fost și stagiar al Corpului Militar Egiptean de Rezervă. În 1946, în ultimul an de licență, i s-a permis să se înregistreze la clasele de seară ale Seminarului Teologic Copt, deschis de obicei absolvenților de facultate
Shenouda al III-lea () [Corola-website/Science/313941_a_315270]
-
de Duminică. A fost un cititor avid, și a studiat mai multe limbi, vorbind fluent arabă, engleză, coptă, franceză, și citind în greacă, latină și amharică. În data de 18 iulie 1954, Nazeer a intrat în viața monahală la Mânăstirea Siriană Sfânta Maria din Wadi el Natrun (Deșertul de Vest din Egipt), și a primit numele de Părintele Antonius Sirianul. Între 1956-1962, a trăit ca pustnic într-o peșteră din apropierea mânăstirii, dedicându-și timpul meditației, în rugăciune și asceză. La 31
Shenouda al III-lea () [Corola-website/Science/313941_a_315270]
-
că eforturile comisiei au slăbit poziția elitelor pro-occidentale din Siria, ca dovadă fiind faptul că cererile acestora pentru independența totală nu au influențat în niciun fel rezultatele negocierilor de pace. Ca urmare, Siria a trecut sub „mandatul” Franței, iar elitele siriene au fost ori îndepărtate de la putere, ori au trecut în subordinea autorităților franceze. După părerea aceluiași istoric, mandatul francez nu a făcut decât să întârzie dezvoltarea democrată a Siriei. Comisia a luat în discuție și problema înființării unui stat independent
Comisia King-Crane () [Corola-website/Science/322936_a_324265]
-
2 al prezentei rezoluții; (ii) amenințarea la scară mondială reprezentată de ISIL, Al-Qaida și persoanele, grupările, întreprinderile și entitățile asociate acestora, inclusiv (dar nu limitat la) amenințarea reprezentată de prezența grupării ISIL și a afiliaților acesteia în Irak, Republica Arabă Siriană, Libia și Afganistan și amenințarea reprezentată de gruparea Boko Haram; (iii) impactul măsurilor impuse prin Rezoluția 2199 (2015), inclusiv progresele făcute în aplicarea acestor măsuri, consecințele nedorite și provocările estimate, în conformitate cu responsabilitățile stabilite prin rezoluția menționată mai sus, sub formă
REZOLUTIE nr. 2.253 din 17 decembrie 2015 adoptată de Consiliul de Securitate la cea de a 7587-a reuniune. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/271549_a_272878]
-
la Cairo, capitala Egiptului, unde a fost înființată la 22 martie 1945, pe baza Protocolului de la Alexandria, de către șase țări fondatoare:Regatul Egiptului, Regatul Irakului, Emiratul Transiordaniei (din 1949 Regatul Hașemit al Iordaniei), Republica Libaneză, Regatul Arabiei Saudite și Republica Siriană. Prin instituțiile sale, ca de pildă Organizația Ligii Arabe pentru Educație, Cultură și Știință ALECSO, și Consiliul Economic și Social al Ligii Arabe - Consiliul Unității Economice Arabe CAEU, Liga Arabă facilitează programe politice, economice, culturale, științifice și sociale menite să
Liga Arabă () [Corola-website/Science/297650_a_298979]
-
un număr mare de lovituri de stat militare și tentative de lovituri de stat au zguduit țara în perioada anilor 1949-71. Între 1958-61, Siria a intrat într-o scurtă uniune cu Egiptul, care s-a terminat cu lovitura de stat siriană din 1961. Republica Arabă Siriană a apărut la sfârșitul anului 1961, după referendumul constituțional din 1 decembrie, și a fost din ce în ce mai instabilă până la lovitura de stat ba'athistă din 1963, de pe urma căreia Partidul Ba'athist a ajuns la putere, menținându
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
de stat militare și tentative de lovituri de stat au zguduit țara în perioada anilor 1949-71. Între 1958-61, Siria a intrat într-o scurtă uniune cu Egiptul, care s-a terminat cu lovitura de stat siriană din 1961. Republica Arabă Siriană a apărut la sfârșitul anului 1961, după referendumul constituțional din 1 decembrie, și a fost din ce în ce mai instabilă până la lovitura de stat ba'athistă din 1963, de pe urma căreia Partidul Ba'athist a ajuns la putere, menținându-se acolo până acum. Siria
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
fiind parte primăverii arabe, o represiune ce a dus la Războiul Civil Sirian și a făcut din Siria una dintre cele mai puțin pașnice țări din lume. Guvernul interimar alternativ sirian a fost format de grupul de opoziție Coaliția Națională Siriană, în martie 2013. Reprezentanții acestui guvern alternativ a fost invitați să ia locul Siriei în Liga Arabă. Numele Siria este derivat din termenul de secol 8 î. Hr. „Sura/i” și din denumirile grecești vechi: Σύριοι, Sýrioi, sau Σύροι, Sýroi, ambele
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
Maysalun. Trupe franceze au ocupat Siria în urma Conferinței de la San Remo, la care s-a propus ca Liga Națiunilor să pună Siria sub mandat francez. Generalul Gouraud a avut, potrivit secretarului său, de Caix, două opțiuni: „Să creeze o națiune siriană care nu există... acoperind rupturile care încă o divizează” sau „să cultive și să mențină tot fenomenul, ce cere arbitrarea noastră în contextul acestor diviziuni”. De Caix a adăugat: „Trebuie să spun că mă interesează doar a doua opțiune”. Este
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
1941. Presiunea continuă din partea naționaliștilor sirieni și a britanicilor i-a forțat pe francezi să-și evacueze trupele în aprilie 1946, lăsând țara în mâinile unui guvern republican ce a fost format în timpul mandatului. Răsturnarile de putere au dominat politica siriană de la independență până la sfârșitul anilor 1960. În mai 1948, forțele siriene au invadat Palestina, împreună cu statele arabe și imediat au atacat așezările evreiești. Președintele lor, Shukri al-Quwwatli și-a însărcinat trupele pe front, „să distrugă sioniștii”. Scopul invaziei a fost
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
forțat pe francezi să-și evacueze trupele în aprilie 1946, lăsând țara în mâinile unui guvern republican ce a fost format în timpul mandatului. Răsturnarile de putere au dominat politica siriană de la independență până la sfârșitul anilor 1960. În mai 1948, forțele siriene au invadat Palestina, împreună cu statele arabe și imediat au atacat așezările evreiești. Președintele lor, Shukri al-Quwwatli și-a însărcinat trupele pe front, „să distrugă sioniștii”. Scopul invaziei a fost prevenirea înființării statului Israel. Înfrângerea în acest război a fost unul
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
imediat au atacat așezările evreiești. Președintele lor, Shukri al-Quwwatli și-a însărcinat trupele pe front, „să distrugă sioniștii”. Scopul invaziei a fost prevenirea înființării statului Israel. Înfrângerea în acest război a fost unul din factorii principali ai loviturii de stat siriene din martie 1949, înfăptuită de colonelul , descrisă ca prima răsturnare militară din lumea arabă de la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial. Aceasta a fost curând urmată de altă răsturnare, a colonelului Sami al-Hinnawi, care a fost singur destituit rapid
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
rezultat direct al Crizei Suezului, Siria a semnat un pact cu Uniunea Sovietică. Acesta a dat un punct de sprijin pentru influența comunistă în cadrul guvernului, în schimbul echipamentului militar. Atunci, Turcia a devenit îngrijorată de creșterea în putere a tehnologiei militare siriene, mai ales că părea posibil ca Siria să recucerească İskenderunul. Doar dezbaterile aprinse de la Națiunile Unite au redus amenințarea războiului. Pe 1 februarie 1958, președinții al Siriei și Nasser al Egiptului, au anunțat unirea Egiptului și Siriei, formând Republica Arabă
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
ca Siria să recucerească İskenderunul. Doar dezbaterile aprinse de la Națiunile Unite au redus amenințarea războiului. Pe 1 februarie 1958, președinții al Siriei și Nasser al Egiptului, au anunțat unirea Egiptului și Siriei, formând Republica Arabă Unită, și toate partidele politice siriene, inclusiv comuniștii, și-au încetat activitățile. Pănă una alta, un grup de ofițeri sirieni ba'athiști, alarmați de poziția slabă a partidului și creșterea fragilității uniunii, au decis să formeze un Comitet Militar secret; membrii săi inițiali au fost locotenentul-colonel
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
Golan în 48 de ore. Înfângerea a fost cauzată de o neînțelegere între Jadid și Assad cu privire următoarele demersuri. Neînțelegerea s-a iscat între Jadid, care controla aparatul de partid, și Assad, care îl controla pe cel militar. Forțele siriene trimise să ajute PLO s-au retras în 1970, în timpul lui ostilităților din „”. Lupta pentru putere a culminat în noiembrie 1970, cu Mișcarea Corectivă, o răsturnare militară nesângeroasă ce i-a dat lui Hafez al-Assad întreaga putere. Pe 6 octombrie
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
culminat în noiembrie 1970, cu Mișcarea Corectivă, o răsturnare militară nesângeroasă ce i-a dat lui Hafez al-Assad întreaga putere. Pe 6 octombrie 1973, Siria și Egiptul au inițiat Războiul de Iom Kipur împotriva Israelului. Armata Israeliană a anulat câștigurile siriene inițiale și a lovit mai adânc în teritoriul sirian. La începutul lui 1976, Siria a intrat în Liban, începând ocupația militară siriană. În următorii 15 ani de , Siria a luptat pentru controlul asupra Libanului și a încercat să oprească Israelui
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
octombrie 1973, Siria și Egiptul au inițiat Războiul de Iom Kipur împotriva Israelului. Armata Israeliană a anulat câștigurile siriene inițiale și a lovit mai adânc în teritoriul sirian. La începutul lui 1976, Siria a intrat în Liban, începând ocupația militară siriană. În următorii 15 ani de , Siria a luptat pentru controlul asupra Libanului și a încercat să oprească Israelui de la preluarea sudului Libanului. După, trupele siriene au rămas în Liban până în 2005. La sfârșitul anilor 1970, o răzvrătire islamistă a Fraților
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
în teritoriul sirian. La începutul lui 1976, Siria a intrat în Liban, începând ocupația militară siriană. În următorii 15 ani de , Siria a luptat pentru controlul asupra Libanului și a încercat să oprească Israelui de la preluarea sudului Libanului. După, trupele siriene au rămas în Liban până în 2005. La sfârșitul anilor 1970, o răzvrătire islamistă a Fraților Musulmani s-a îndreptat împotriva guvernului. Islamiștii au atacat civili și personalul militar liber, determinând forțele de securitate să ucidă de asemenea civili prin lovituri
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
liber, determinând forțele de securitate să ucidă de asemenea civili prin lovituri represive. Răzvărirea a atins punctul culminant în 1982, prin masacrul de la Hama, când între 10,000 - 40,000 de oameni au fost uciși de trupele regulate ale Armatei Siriene. Relațiile Siriei cu alte două state arabe și cu lumea occidentală au suferit schimbări majore, aceasta participând la Războiul din Golf condus de SUA împotriva lui Saddam Hussein. Siria a participat la Conferința multilaterală de la Madrid din 1991, iar în
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
nuclear aflat în construcție, construit de tehnicieni nord-coreeni. Războiul Civil Sirian aflat în desfășurare, a fost inspirat de revoluțiile Primăverii Arabe. A început în 2011 ca un lanț de proteste pașnice, care au fost urmate de o represiune a Armatei Siriene. În iulie 2011, dezertorii din armată au declarat formarea Armatei Siriene Libere și au început să formeze unități de luptă. Opoziția este dominată de musulmani sunniți, în timp ce figurile din guvern sunt alawiți. Portivit diferitor surse, inclusiv ale Națiunilor Unite, până la
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
aflat în desfășurare, a fost inspirat de revoluțiile Primăverii Arabe. A început în 2011 ca un lanț de proteste pașnice, care au fost urmate de o represiune a Armatei Siriene. În iulie 2011, dezertorii din armată au declarat formarea Armatei Siriene Libere și au început să formeze unități de luptă. Opoziția este dominată de musulmani sunniți, în timp ce figurile din guvern sunt alawiți. Portivit diferitor surse, inclusiv ale Națiunilor Unite, până la 100,000 de oameni au fost omorâți în iunie 2013, inclusiv
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]