2,989 matches
-
disimulată, implicată convenției epice și viziunii antichizante, a unui monden de familie spirituală horațiană. Dar, neavând resursele lui Horațiu, poetul realizează, în piesele antologice Amurg, De la Villa Tusculana, Nimfa tânără Leuco..., Jos, la Tivoli, Anienul, fără să aducă și o situare ontologică în absolut, un hieratism maiestuos, sublimarea idilicului în umor, o delicată fructificare lirică a suprapunerilor trecut - prezent, limpezime clasică, glacială, transformând trăirea în ceremonie. Majoritatea așa-ziselor „novele” din Fără titlu, ca și câteva din celelalte volume, aparțin mai
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
în egală măsură, posibilități de analiză pătrunzătoare și vocația combativității pătimașe, ceea ce impune reconsiderarea imaginii lui Z. în conștiința multor contemporani și a posterității, el fiind văzut îndeobște ca un personaj excesiv de protocolar, trufaș, cu fumuri aristocratice. Unele intervenții exprimă situări curajoase, sfidări chiar la adresa monarhiei, atitudini demofile riscante. Amintirile, ca și portretele unor politicieni (P. P. Carp, Ion C. Brătianu, Dimitrie Sturdza, Alexandru Marghiloman ș.a.) se integrează, prin calitatea expresiei, prozei literare. O ținută artistică aleasă, alături de fervoarea opiniilor estetice
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
estetică a lui Z. este de esență clasică (efasarea: „mă păzesc de natura mea, în estetică”), cu deschidere spre modernitate (inserția ordinului de zi al generalului Cernat - considerat „document artistic sugestiv” - în romanul În război, pledoaria pentru romanul citadin și situarea, cel puțin teoretic, antisămănătoristă). Scrisorile lui sunt, dincolo de unele contradicții și erori, expresia unui spirit reflexiv, care dublează și susține creația prin nevoia, adesea mărturisită, a dialogului de idei. Confesiunile omului, experiențele diplomatului, impresiile călătorului nu sunt nici adaosuri, nici
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
L. Boicu, Lucian Nastasă, Iași, 1994, p. 239-250. </ref>. Cum s-a putut constata, recunoașterea internațională a domnitorului Carol I s-a interferat profund cu evenimentele europene de importanță majoră din anul 1866. Respectiva recunoaștere a relevat schimbări esențiale În situarea statului român În raport cu factorii externi <ref id="27">27 Vasile Russu, 1866-1876, În loc. cit., passim. </ref>. Ea s-a constituit Într-o confirmare evidentă a faptului că anul 1866 a reprezentat un moment de răspântie În evoluția raporturilor dintre partea
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
impersonal”), precum și între moderniștii autentici și „platitudinea poetică modernistă”, afirmând că în timp nu va rezista decât „ceea ce a fost emoție și adevăr”. Opiniile lui Sebastian vor reverbera în câteva luări de poziție ale tinerilor colaboratori de la S., preocupați de situarea lor în peisajul literar al epocii. Versuri publică Ștefan Baciu, Pericle Martinescu, Horia Ghiea, Virgil Gregor, Geo Pavel, Eugen Teodoru, Iulian Dan, iar proză semnează Geo Pavel. Cu eseuri mai sunt prezenți Emil Gulian (Note despre bunul-simț și imitația realității
STUDIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290000_a_291329]
-
ceva negativ, care ar trebui să fie eliminat sau o oportunitate de a fi fructificată, neexistând o motivație/voință de acțiune pentru soluționarea ei. Cu alte cuvinte, colectivitatea are o atitudine pasivă față de respectiva problemă. Sunt trei situații responsabile pentru situarea în latență a unei probleme: a) deși acceptată ca problemă, în raport cu altele mult mai grave, acțiunea pentru soluționarea ei nu este o prioritate; b) nu există soluții la respectiva problemă; c) există rezistențe importante la soluționarea ei, pentru că acțiunea afectează
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
1993, p. 246. </ref>. O nouă etapă În politica externă a României Începe să se contureze cu o mai mare claritate pe măsura apropierii Între cele trei monarhii conservatoare: Germania, Austro-Ungaria și Rusia. Astfel, la Începutul anului 1873, Încurajat de situarea pe o platformă comună a celor trei „Curți nordice” și mizând pe un eventual sprijin diplomatic din partea acestora, Carol I a avansat din nou proiectul dobândirii independenței, Însă unii miniștri conservatori socoteau momentul ca fiind inoportun <ref id="14"> 14
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Examenul funcțiilor psihice ale bolnavului este foarte important și el reprezintă actul clinic prin care se fundamentează cunoașterea psihopatologică a cazului respectiv, în scopul stabilirii naturii tulburărilor sale, a depistării proceselor psihice tulburate și în final, stabilirea diagnosticului clinic pentru situarea suferinței într-unul din tablourile clinice sau grupele nosologice. Examenul clinico-psihiatric se desfășoară în următoarele etape succesive: a) Aprecierea stării de conștiință: - bolnavul este prezent, orientat în timp și spațiu, are o conștiință clară despre sine și despre starea sa
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în gândire. Este un fenomen de „vâscozitate genetică” pus în evidență de studiile lui B. Inhelder. La subiecții cu arierație mintală gravă, la limita imbecilității, există o stare de omogenitate izbitoare între diferitele moduri de raționament, o concordanță care permite situarea structurilor operatorii la un nivel precis de evoluție genetică. Această omogenitate este încă mai mare la debilii profunzi decât la copiii normali, dar în plină evoluție. Toate aceste modele de comportament ale gândirii debililor joacă un rol foarte important în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau simptomele în care influența factorilor psihici este net delimitată din punct de vedere clinic. Aspecte psihoantropologice Din cele deja expuse mai sus se poate vedea aspectul particular al tulburărilor psihosomatice, în raport cu tulburările psihice pure și cu cele exclusiv somatice. Situarea acestora dintâi la „jumătatea” patologiei, între somatic și psihic, și împrumutând caracteristici din ambele domenii justifică interesul psihopatologiei pentru acest tip de tulburări. Psihopatologia nu este însă o specialitate medicală. Ea nu este interesată de aspectul medical al tulburărilor psihosomatice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
rezumă, dar se sprijină pe Adevărul revelat; ea își extinde împărăția asupra întregii cunoașteri omenești, dar își are izvoarele în Atotștiința Sacră. Prin urmare, Homo pansophicus nu-i doar un erudit. Pe lângă eruditio, el este înzestrat cu moralitas și pietas. Situarea sa în centrul Creației îl determină la justă cântărire a poziției sale. Nu este „îngerul în acțiune” al lui Shakespeare, dar nu este nici doar păcătosul strănepot al lui Adam. În formă potențială, este microcosmosul în care se oglindește armonia
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Tehnologiile impun ritmurile și trăsăturile civilizației. Dincolo de deosebiri nesemnificative a existat doar o civilizație agricolă extinsă la scară mondială care a durat din neolitic până în secolul al XVI-lea; de-a lungul acestei perioade s-au constituit numeroase culturi cu situare geografică cvasiprecisă, cu limbă unică și tradiții specifice, care au coexistat înlăuntrul aceleiași civilizații; când s-a încercat unificarea lor pe cale militară sau religioasă, au izbucnit conflicte devastatoare. Același lucru s-a întâmplat de-a lungul civilizației industriale. Actualmente există
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
informație. Când spunem că s-a adaptat la context, că și-a dezvoltat mijloace de ancorare, ne referim, în primul rând, la procesele cognitive de categorisire și la apartenența socială. Operațiunea de categorisire semnifică ordonarea mediului în categorii, dar și situarea individului însuși în această ordine, (auto)plasarea în cutare sau cutare categorie (grup), în funcție de obiectivele sale. Aceasta presupune și diferențiere și/sau distanțare de unele categorii, precum și accentuarea apartenenței sale la un grup ales - desigur, o sistematizare simplificatoare, o stereotipizare
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
unor trăsături de personalitate celorlalți, împărțirea acestora în buni, dezirabili (ai noștri) și răi, adică cei care nu sunt ca noi sau cu noi - o polarizare care nu înseamnă numai procese cognitive, ci și asimilare socială și culturală, convertită în situarea sa într-o categorie bine plasată ierarhic, în raport cu puterea. Pentru a-și sublinia aparținerea, locul său în sistem, individul va sublinia mereu contrastul, diferența. El are nevoie de congruență pentru a-și menține poziția. (Auto)categorisirea „convenabilă” creează apoi o
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ele creează și mențin identitatea, echilibrul colectiv, coeziunea sociodiscursivă, „unitatea”, „frontul”, „linia”. Despre „construirea” contextului Care este deci modalitatea prin care se poate obține o reacție controlată din partea actorului social? Prin alimentarea sa cu o informație selectată și dirijată, prin situarea individului în contexte modelate de gardieni ai conștiinței. Când o persoană este „bombardată”, întreaga viață sau o bună parte din ea, cu un anumit fel de imagini, interpretări, categorii de gândire, ea își însușește aceste modele și respinge cu înverșunare
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
responsabilității, nu pune nici un preț pe libertatea individuală și nici nu face caz de dreptul la opinie. Singura valoare acceptată este asigurarea unui trai satisfăcător, indiferent cu ce preț. Timpul lor de aur este acela când puterea le oferea șansa situării într-o ierarhie clară. Regretul după Ceaușescu („...păcat că l-a împușcat ca pe un câine...”) e rezumat convingător: „Țara asta e ca o familie în care tata nu mai este stăpân”. d) Ambivalenții nu sunt programatic duplicitari, precum perverșii
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
discursului cu expresii stereotipe, aparținând propagandei timpului, raportarea extrem de critică la prezent și la gestionarii puterii, care sunt făcuți răspunzători de toate eșecurile postdecembriste. Discursul ambivalent nu este un discurs pervers, nu reprezintă categoria celor ce au profitat de avantajul situării între privilegiații puterii. Aceia pe care i-au numit ambivalenți, probabil într-un număr important, sunt cei care nu au dorit (sau nu au putut) să ocupe poziții importante în aparatul de partid sau în alte ierarhii ale regimului, dar
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și etalate în locuri foarte vizibile, cum ar fi dulapul de bucătărie sau, mai rar, în sufragerie, în locul din vitrine destinat de obicei bibelourilor. În al doilea rând, situația Sântanei ridică probleme și întrebări despre aspectele economice și sociale ale situării pe „graniță”, atât metaforic, cât mai ales concret. Dacă nu aveau norocul și abilitatea să se adapteze repede la această oportunitate, viața locuitorilor ar fi fost mult mai grea în anii ’80. Deși răspunsul local la condițiile create la nivel
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sunt abandonate la mijloc, gândurile rămân suspendate. Unitatea unor asemenea versuri, adesea violentând noimele, este conferită de conținutul reflexiv, caracterizat preeminent de semne și expresii ale deznădejdii. În Sărbătorile absenței personajul este „omul decupat”, antisentimental, fără aspirații transcendentale, a cărui situare în lume este damnată. Ironia, prin care poetul încearcă să contracareze deznădejdea, se dovedește ineficace și are ca rezultat sporirea efectului acesteia. Relația tensionată om - univers domină în Îndreptările doctorului Faustus sau Calea cea mai lungă (1978; Premiul Uniunii Scriitorilor
VLAD-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290601_a_291930]
-
întrebarea poate fi legată de atitudinea unui personaj dintr‑o povestire analizată la lecție sau exprimarea unei atitudini față de un eveniment sau fenomen studiat etc.). După ce fiecare elev are un răspuns, se încearcă alinierea într‑o ordine care să exprime situarea mai aproape sau mai departe de o extremă. După aliniere au loc discuții cu cei din imediata vecinătate și, dacă se consideră necesar, iar argumentele colegilor din vecinătate sunt destul de convingătoare, se poate reevalua poziția inițială și adopta o nouă
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
o privire deopotrivă erudită și problematizantă, unde farmecul discret al citatului alternează cu speculația dezlănțuită, P. traversează problemele importante ale „angelologiei”: legitimarea temei îngerilor prin depășirea binarismului logic, raportul între om și înger, discutarea argumentului tomist privind existența acestor mediatori, situarea îngerilor în zona ontică a „imaginalului”, monahia ca stare de apropiere maximă în raport cu condiția angelității etc. Se propune la un moment dat chiar un decalog intitulat Teze pentru o fenomenologie a protecției (îngerești). Cu o configurație mai fragmentară, partea a
PLESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
spre moarte: „E vremea. Noaptea va veni curând/ Și vântul urlă ca un lup flămând.../ Și-ascute timpul coasa lângă tine./ Dă pinteni Morții. E târziu de-acum...”. Nu atât veșmintele sufletului romantic sunt noi la P., cât trăirea și situarea lui în lume. Schema romantică a inadecvării eului la lume este aceeași, dar eul se încarcă de o apăsare nouă, căci și lumea a devenit alta. Cosmosul nu mai este, ca la Mihai Eminescu, spațiu al formelor pure și eterne
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
poemele din volumul Monolog în Babilon (1967), singurul pe care poetul l-a publicat după al doilea război mondial. În multe dintre piesele de aici, din nou neoromanticul se însoțește cu neoclasicul. Atât prozodia veche, apelul insistent la miturile Antichității, situarea accidentalului în universal, a excepției în generalitate, cât și pledoaria implicită pentru rațiune („Cunoașterea e tot o cucerire”) sunt parametri ai clasicității. Istoria, văzută prin gândirea unui erou privilegiat al ei, Alexandru Macedon, nu mai apare ca o succesiune de
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
Eminescu, Coșbuc, Goga sau Bacovia. Storia della letteratura romena, încadrată în colecția „Storia della letterature del Sud-Est Europeo” (coordonată de Luigi Santucci la Editura Fratelli Fabri din Milano), apare în 1970, demersul fiind considerat de Virgil Ierunca „foarte important pentru situarea obiectivă a literaturii noastre în Italia”. Autorul aplică în mod constant, după exemplul călinescian, căruia îi rămâne fidel, un anume exclusivism estetic în detrimentul culturalului, nu negat, dar sistematic trecut în planul secund. În cadrul Școlii Ardelene, bunăoară, reține doar figura pregnantă
POPESCU-16. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288937_a_290266]
-
care trudise ani în șir. P.-Ț. face o transpunere corectă, fluenta, în care se folosește, pentru a da savoare textului, de arhaisme și regionalisme. Traducerea e însoțită de note filologice și istorico-literare destinate să îl ajute pe cititor în situarea operei lui Cervantes în viață literară, culturală și socială din Spania. Hispanistul este și autorul unor studii de folclor comparat, în care caută, cu prudență, analogii și similitudini între literatura populară română și cea spaniolă. Lecturi romanice (1939) adună o
POPESCU-TELEGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]