1,490 matches
-
cât el pe lume; Vreți să știți - ce știe anume? Iată: știe a bea vin! LXI Dac-ar trăi și-ar bea Cotnar Horațiu - Cel înfrățit prin Ode cu eternul, - El, vin Cotnari ar cere cu nesațiu Și l-ar slăvi, uitând pe veci Falernul. în Rai de-ar fi Vasile Militaru, Iar pe pământ Horațiu cel etern, Ar zice sincer: „Eu voi bea Cotnaru Iar tu, Vasile, bea din Rai Falern! în prefața cărții, Vasile Militaru spunea în „Cuvânt lămuritor
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
de Cotnar” Pălește „Galbena de Odobești. * Când nu primea boieri, nici norodul, Șoptitu-ne-a Mitriță cămătarul, Măria sa, Dabija Voievodul Ședea cu Majestatea sa Cotnarul Poeților moldoveni Voi, robi Cotnarului și slovei Goliți hanapul nepristan Și beți, cât nu vă cuprinde somnul, Slăvind podgoria Moldovei Cotnarizată întru Domnul Sub semnul marelui Ștefan Află bând paharul Mic, dar venerabil, Că nu-i vin Cotnarul, E soare potabil. Cu pârdalnica ei fire, „Grasa”-i ca un cal arab: Duce n cârcă om subțire Dar prăvale
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
pruncilor din Evanghelie. „Deci care e lucrul pruncilor?” se întreabă textul. Și iată răspunsul: „Pruncul de se va bate, plânge și împreună cu cei ce se bucură cu dânsul, se bucură. Dacă va fi ocărât, nu se mânie; dacă va fi slăvit, nu se înalță. Dacă vor cinsti pe altul mai mult decât pe el, nu pizmuiește. Dacă vor lua ale lui, nu se turbură. Dacă vor lăsa lui puțin ca moștenire, nu știe, nu intră la judecată cu cineva, nu se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a scris până azi. Muzeele Europei sunt de fapt glorificările plastice ale credinței creștine. De la Panselinos la Giotto, de la Rafael la Griinewald, de la Beato Angelico la Greco, de la Botticelli la Cranach, nu există geniu al penelului să n-o fi slăvit în pânzele lui. Michelangelo cel din Capela Sixtină, în brațul căruia s-au unit parcă Dante cu Milton, dezvăluie în încordări colosale întreaga operă a creației divine și toată drama păcatului omenesc. Din Apus, singură arta lui se apropie de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
despre care vorbește sfântul Augustin atunci când spune: Mare ești, Doamne, și cu adevărat vrednic de laudă! Mare este puterea ta, iar înțelepciunea ta nu poate fi măsurată. Și totuși, un om, o neînsemnată frântură din zidirea ta, vrea să te slăvească! Un om purtând asupra sa datul morții, purtând mărturia că tu te împotrivești celor trufași. Și totuși, un om, o neînsemnată frântură din zidirea ta, vrea să te slăvească. Tu l-ai îndemnat să-și afle bucuria lăudându-te pe
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
un om, o neînsemnată frântură din zidirea ta, vrea să te slăvească! Un om purtând asupra sa datul morții, purtând mărturia că tu te împotrivești celor trufași. Și totuși, un om, o neînsemnată frântură din zidirea ta, vrea să te slăvească. Tu l-ai îndemnat să-și afle bucuria lăudându-te pe tine, căci pentru tine ne-ai zidit, iar inima noastră este neliniștită până să-și afle odihna în tine. 1.1 Ingredientele fericirii în viața consacrată În paginile acestei
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
Am subjugat chiar pe acești Geți (adică pe Daci), cea mai războinică națiune din toate neamurile ce au existat vreodată, nu numai din cauza puterii corpului lor, dar și din acea a învățăturilor lui Zamolxis, care este între ei așa de slăvit. Acesta le-au întipărit în inimă că ei nu mor, ci numai cât își schimbă locuința, și de aceea merg la moarte mai veseli decât la orice altă călătorie.» Dacii totuși par a fi introdus o reformă în cultul lui
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
a fost consacrată intereselor neamului nostru, căutând să strâng raporturile dintre Franța și România. Franța, care a fost pentru mine a doua patrie și unde din fericire numele meu este și va rămâne simbolul celor două popoare pe care le slăvesc”. Va fi reînhumată în 1959 în cimitirul Bellu din București, alături de ceilalți Văcărești. Creația poetică, deosebit de bogată, reprezintă la V. partea cea mai importantă (poate nu și cea mai rezistentă) a operei. Ca în cazul celor mai mulți poeți de la cumpăna veacurilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
curînd preferau o minciună frumos ambalată. Un om care n-a învățat mai nimic, are tendința în mintea lui primitivă de a se crede ,,buricul pămîntului” ; acest om are dorința permanentă (dar nemărturisită) de a fi lăudat, de a fi ,,slăvit” , de a i se recunoaște ,,deșteptăciunea “ în fața celorlalți. Dacă un astfel de om este lăudat de cineva, atunci acesta îi devine automat prieten, îl invită la un șpriț și îl îndeamnă : mai vorbește, mai spune, îmi place cum gîndești. Dacă
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
nimic, cu cît este mai prost, cu atît simte nevoia de a ieși în față să-i conducă el pe ceilalți, simte ,,dorința arzătoare” și ,,nevoia impetuoasă” de a da directive și indicații altora, și de ce nu, de a fi slăvit pentru ,,deșteptăciunea” sa ! Emblematic pentru regimul bolșevic, (și cu consecințe dezastruoase pentru țară chiar și în ziua de azi ), a reprezentat fenomenul prin care cei mai slab pregătiți oameni, văcarii satelor de pe întinsul patriei, au fost propulsați în funcții de
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
neam ! - Spune ,,Bastus” , spune ! Ca un cîine turbat atunci cînd a venit momentul, m-am băgat în față pentru a conduce și eu țara, dar asta nu pentru a face ceva bun pentru oameni, ci pentru că îmi place să fiu slăvit. Pentru a-mi atinge scopul ,,nu am precupețit nimic”, i-am mințit cu dezinvoltură și mi-am bătut joc de oameni , iar cînd a fost nevoie, am dat ordin (doar verbal- nimic scris) să fie omorîți 900 de oameni, sacrificați
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
aprecierea celorlalți, iar această apreciere reprezintă un motiv de satisfacție a lucrului bine făcut și prețuit. Dar de multe ori, această satisfacție profund omenească, se poate transforma cu timpul într- un orgoliu de cele mai multe ori nejustificat : acela de a fi ,,slăvit” de cei din jur. Oamenii aleargă nesăbuit după slava celor din jur. Și asta pentru că ,,cineva” are sarcina de a ne șopti tot timpul la ureche, de a ne ademeni, de a ne testa: ,,tu ești cel grozav, ție ți
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
mai ales) fără nici un merit, de ,,a da din aripi pentru a face praf ” , de a se crede mai grozavi decît alții. Vor să fie aplaudați (și nu mă refer aici la actorii care-și fac meseria), vor să fie slăviți de către cei din jur de cele mai multe ori pentru merite imaginare. Chiar și în sferele mai înalte se vorbește despre ,,dezbinarea intelectualilor “ ; este manifestarea orgoliului omenesc, primitiv în esență și distructiv în consecințe. Oamenii merg pe ideea de a
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
sfinți sau aureolele lor de pe icoane îl exprimă în mod exemplar. Proeminența regală a omului condiționează slujirea lui de către îngeri. Potrivit sinaxarului din Lunea Duhului Sfănt, în cele nouă zile dintre Înălțare și Cincizecime, fiecare dintre cele nouă cete îngerești slăvește umanitatea îndumnezeită a lui Hristos. Într-una dintre omiliile sale, Sfăntul Grigorie Palama precizează astfel unul dintre țelurile Întrupării: “A venera trupul, așa încăt duhurile orgolioase să nu aibă îndrăzneala de a crede că sunt mai de preț decăt omul
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
renaște, pentru a o transforma, pentru a-i oferi lumina maiestății, pentru a primi adevărata viața și bucurie. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. „Fulgerul... sau inima care este fiul... și acesta este adevăratul Spirit Sfînt, pe care noi, creștinii, Îl slăvim ca a treia persoană a Divinității. CÎnd fulgerul focului atinge ființa cea mai Întunecată Katalina, s.n. - atunci este mare spaimă, de care se sperie focul rece și imediat moare devine neputincios și se scufundă ... acum fulgerul face În Înălțarea sa
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
numit ORAȚII, devenite “urații” de la “a ura”. Cărturarul Dan Simionescu scrie în legătură cu acestă datină voievodală: ”În prima zi de Crăciun, Domnul avea obiceiul să cheme la masă pe boieri. La masă Mitropolitul ridica paharul cu vin, făcând orații pentru a slăvi pe Dumnezeu și pentru sănătatea familiei domnitoare. A doua zi de Crăciun, obiceiul orațiilor se continua astfel: veneau la palatul domnesc dascălii școalelor cu discipolii lor, care rosteau orații întâi în grecește și apoi în românește...” Ajunul Crăciunului În Ajunul
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Duhul Sfânt pogorâmdu-Se peste Cel pe care-L boteza și auzind glasul Tatălui de Sus, Ioan se încredințează că misiunea sa se încheia”. “Sfântul Ioan, proorocul pocăinței”, Sfântul Ioan s-a născut în Antiohia Siriei, din părinți necredincioși, care îi slăveau pe cei bogați. Necredința părinților nu l-a făcut să își piardă esența duhovnicească. “Ioan a fost un proroc al pocăinței. A dus o viață aspră în pustia Iordanului și s-a ostenit cu postul și cu rugăciunea, hrănindu-se
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
prezente în dialogul lui Augustin cu Dumnezeu. De altfel, acesta e sensul pe care îl conferă și autorul însuși operei sale în Retractări (II, 6, 1) și într-o epistolă (231, 6). Scriind conform acestor semnificații, în întreaga lucrare Augustin slăvește îndurarea divină, față de care își exprimă permanent recunoștința, fiindcă Dumnezeu, fără încetare, intervenind tainic în toate faptele, chiar și în cele ale vieții interioare ale omului, l-a împins pe Augustin, în urma unei judecăți de nepătruns, către un scop doar
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în 13 capitole, este cel mai lung din acest corpus. Totalmente transcendentă, deasupra oricărei cunoașteri, divinitatea (pe care Pseudo-Dionisie o numește de obicei Tearchia, „principiu divin”) este superioară oricărui nume; însă, în același timp, fiind cauza tuturor ființelor, poate fi slăvită cu toate numele. Așadar, este totodată anonimă și polionomă („cu multe nume”). în cadrul transcendenței divine, unele nume se situează la nivelul uniunii, adică aparțin divinității în întregul său (de pildă Bine, Frumos, Ființă etc.); altele se situează la nivelul distincției
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în primul volum, chiar în epoca nașterii noii religii, avea nevoie de o poezie nouă. Firește, prin „poezie” înțelegem aici „conținutul” acelor „cîntări de laudă și duhovnicești” pe care însuși Apostolul Pavel le recomanda pentru adunările în care credincioșii îl slăveau pe Dumnezeu (Col. 3, 16; Ef. 5, 19). Așadar, cererea de „poezie” este nouă, destinația acesteia este nouă (adunarea de creștini și liturghia care trebuia celebrată acolo; creștinii se puteau aduna pentru a cînta imnuri și în case private); în
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că în insulă se petrece ceva străin de experiența lor curentă, ceva ciudat și neliniștitor: văd pretutindeni ceva ce le seamănă a duhuri și adesea duhuri se cred unii pe alții, sau chiar zeități: Ferdinand pe Miranda: „E, negreșit, zeița / Slăvită-n aste cânturi!“, Miranda pe Ferdinand: „Ce-i? Un spirit?“, ceea ce crede un timp și Caliban despre Stephano și despre Trinculo. Ceea ce crede, mai la urmă, și Alonso despre Prospero: „De ești cumva acela, / Sau ești un duh ce vrea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
al Neapolului. Despre cântec spune doar, cu platitudine: „De bietul meu părinte amintește“, și, cu naivitate, că melodia lui strunește nu doar valurile, ci și jalea lui; și, neînțelegând mare lucru din vorbele vrăjite, crede că Miranda „E, negreșit, zeița / Slăvită-n aste cânturi!“ Poezia lui Ariel este, mai mult pentru el însuși, un exercițiu poetic în sine, un avânt al imaginației sale. Dangătul de clopot, funerar, el îl aude mai ales, și tot el îl găsește minunat. Cum minunat și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pe care ai trăit, mă tem să nu te prezint ca pe o oarecare, pe tine excepț ia vieții, așa cum gândea bietul Eminescu despre urmașii săi . Și-n convoi de-nmormântare, falnic ca o ironie, va vorbi un mititele, nu slăvindu te pe tine, lustruindu-se pe el, sub a numelui tău fală. Mămica mea scumpă, tu ai fost aurul și piatra pe care nau băgat-o în seamă zidarii. Dacă un inel de aur de 14 carate sar mândri neștiind
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
ațipit. Pe un coridor, în incinta gării, cânta la fluier un moșneag, cu părul și barba complet albe. Un artist neștiut, ne luat în seamă. Sunetul fluierașului lui era mai cristalin decât al ciocârliei, când urcă din slavă în slavă, slăvind pe Dumnezeu. Am vorbit cu acest moșneag. Era îmbrăcat în zdrențe. Purta pe obraz și pe frunte urmele învechitei mizerii. Era totuși vesel. L-am întrebat de sănătate. Deodată glasul lui s-a înduioșat, a făcut o cruce mare și
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
fi lăsat pe atâția răi să‑și petreacă zilele lor În plăceri, În lăfăire și În Îmbuibare și pe atâția drepți să sufere lipsuri, nenorociri și necazuri. Drepții suferinzi nu sunt nicidecum socotiți „nenorociți” de către Sfinții Bisericii noastre, ci sunt slăviți și fericiți pentru viitoarea lor bogăție cerească pe care o vor moșteni. În viața de acum tuturor li se aplică legea răsplătirii. Cei virtuoși, care nu vor fi lipsiți de raiul luminii și al bucuriei nesfârșite, sunt cuprinși de focul
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]