866 matches
-
12. De la Tine vine bogăția și slava, Tu stăpînești peste tot, în mîna Ta este tăria și puterea, și mîna Ta poate să mărească și să întărească toate lucrurile. 13. Acum, Dumnezeul nostru, Te lăudăm, și preamărim Numele Tău cel slăvit. 14. Căci ce sunt eu, și ce este poporul meu, ca să putem să-Ți aducem daruri de bună voie? Totul vine de la Tine, și din mîna Ta primim ce-Ți aducem. 15. Înaintea Ta, noi suntem niște străini și locuitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
niște zvonuri, venite de la răsărit și de la miază-noapte, îl vor înspăimînta, și atunci va porni cu o mare mînie, ca să prăpădească și să nimicească cu desăvîrșire pe mulți. 45. Își va întinde corturile palatului său între mare și muntele cel slăvit și sfînt. Apoi își va ajunge sfîrșitul, și nimeni nu-i va fi întru ajutor. $12 1. În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strîmtorare, cum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
strigat cu glas tare către Domnul, Dumnezeul lor. 5. Și Leviții Iosua, Cadmiel, Bani, Hașabnia, Șerebia, Hodia, Șebania și Petahia, au zis: "Sculați-vă și binecuvîntați pe Domnul, Dumnezeul vostru, din veșnicie în veșnicie! Binecuvîntat să fie Numele Tău cel slăvit care este mai presus de orice binecuvîntare și de orice laudă! 6. Tu, Doamne, numai Tu, ai făcut cerurile, cerurile cerurilor și toată oștirea lor, și pămîntul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
o ocup./ Un scaun doar, o masă la văpaia/ Din sobă cu hârtii ce-ades le rup." Rămâne de asemenea preocuparea gravă pentru definirea versului lui și a artei poetice: " Cum să te cânt, să fie/ pe măsură/ Cuvântul cu slăvitul tău avânt?/ Dă-mi cântul nerostit de nici o gură/ ce ție se cuvine pe pământ." Sentimentul morții și o înzestrare virilă ce vine să înfrunte natura în explozia ei vitală, dragostea hrănită de amintiri, timpul cu o amplificare a rezonanțelor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
A fost odată un Horia"); mai târziu în "Versuri" (1949) coboară eroi populari în legendă Chivără roșie umblă prin zloată și ploaie, desprins din piatra munților și din vatra țăranilor. Eugen Jebeleanu ("Bălcescu"), Eugen Frunză ("Sub steagurile vieții" 1950, "Zile slăvite" 1950, "Față-n față" 1954). Îi mai putem cita în acest sens pe Dan Deșliu, N. Tăutu, Mihu Dragomir ("Tudor din Vladimiri" 1954) etc. 2 Eugen Jebeleanu: "Scutul păcii" 1949), " Poem de pace și de luptă" (1950), "Ceea ce nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și uns și îmbrăcat/ în inul alb și vechile sandale/ ți le-a legat prin vămile astrale/ depresurând cenușile. Bogat// pe coasta muntelui cu orz floare/ e stupul nalt în ceară și în grai/ în pulberea de morți la desfătare/ slăvita curte urcă guri de rai". Sau primele două din Purificat și bun: "E oboseala inimii o tobă/ vestind în gol intrarea în tăcere/ când Doamna trece în albastra robă/ ca un apus de secol la galere.// Nu-i mai îndemni
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu ploi și ninsori”, „sarcasmul ca un limb lunar”, curajul de a desfide pendularea între „tirade eroice și tumbe scabroase”, condiția de „luptător în genunchi” și „demnitatea de a-ți lăsa creierul sfărâmat bucată cu bucată de ferocii canini ai slăviților regi”. Consecința „automistificării după legile ieftine ale artei” e, în realitate, „hemoragia continuă a poetului captiv ca un bufon din secolul cincisprezece”. După Amintiri dintr-o popicărie, Ucide-mă, fericire și Haltă în paradis, toate demne de interes în ciuda inegalităților
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
se întreba el retoric, decât o istorie în versuri, cea mai veche și cea mai frumoasă din toate?" Tânărul dascăl de la Academia Mihăileană se gândea, firește, la funcția formativă și incitantă a scrisului istoric. "Cele mai înalte izbânzi, cele mai slăvite fapte nu vedem oare că s-au îndemnat spre istorie?" Și istoricul evoca îndată pilda marelui Macedonian care "purta necontenit cu sine, într-o cutie de aur, poema lui Omir". Biografia lui Alexandru, scrisă de Quintus Curtius, l-a inspirat
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pași, păreau că se uită la el de jos în sus. Vodă făcu semnul creștinesc și sărută Evanghelia, apoi îndemnă printr-un mic semn, din ochi, pe coconul său, să săvârșească același lucru. Poporul și dregătorii se aplecară adânc în fața slăvitei fețe a măriei sale. Prea sfințitul sărută mâna cu pecetea de aur; Vodă își împlini aceeași datorie cătră bătrânul stareț. [...] - Noroadelor și creștinilor, zise iarăși stăpânitorul, înălțând aur nou până lângă tâmpla sa dreaptă straja cu rubine a spatei; cunoașteți
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
putea peste ani, să uit oare / inima temniței, ciocănitoare / cu zvâcnetul sub perdeaua de fum / a timpului? Dar mai cu seamă acum / bătând din aripe pe veac o aud: Jilava-Aiud... Jilava-Aiud”. În bezna temniței, o singură speranță, un singur reazem: „Slăviții tăi pași, Preasfântă Fecioară, / îi auzim ca prin vis cum coboară / în hăul Jilavei, pe treptele care duc către aspra neîndurare”. Volumul larg cuprinzător Îmblânzitorul mușcătoarelor neliniști (2002), însoțit de repere biografice, un indice al referințelor critice înregistrând și cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290503_a_291832]
-
ar fi fost hărăzit de sus un curs politic mai lung, era în stare să săvârșească ceea ce alții numai au gândit sau numai au început. Omenirea creștină i-a rămas recunoscătoare pentru ceea ce a făcut pentru dânsa: faptele lui cele slăvite sunt trâmbițate în toate părțile; isprăvile lui cele mari împodobesc foile istoriei omenirei și meritele lui s-au învrednicit de o pomenire neuitată! Dar rumânii toți de obște au trebuit cu mai adâncă amărăciune să simtă pierderea lui Mihaiu. El
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și rumânii puind în lucrare făcea minuni. Unind pe toți rumânii într-un tot, făcu o nație mare, vrednică de recunoașterea altor nații, destoinică de a se apăra și în stare de a se civiliza. Aceasta era vremea cea mai slăvită pentru rumâni, era o epohă care prevestea pentru dânșii un veac de aur. Încă puțin și rumânii s-ar fi fericit [p. 319]. Împrejurările, soarta, nenorocirea a precurmat zilele acestui om mare înainte de a întemeia puterea aceasta nuouă a rumânilor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de ceea ce poate face o nație unită când este norocită ca să se nască dintr-ânsa un nou mare nu-și uite niciodată că țărânei celei scumpe a lui Mihaiu Viteazu, pomenirei lui celei mărite, și aducerii aminte de faptele sale cele slăvite, sunt datori a-i înălța un monument la care să aducă tot dauna recunoștință pentru ceea ce a vrut el să facă pentru dânșii, și lacrimi pentru pierderea lui cea fărăvreme!!! [p. 322]. Temele cardinale ale unității și independenței politice, mesianismul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
necesitatea sacrificării întru împlinirea "tainei misiunii noastre istorice pe pământ" (p. 23), anume formarea unei singure ființe românești, una și nedespărțită. Tulburătoare sunt elogiile închinate morții, care prefigurează tragicul cult al morții fanatizat în crezul legionar, în care moartea este slăvită și îmbrățișată ca misiune patriotică și destin suprem. Copii, uitați-vă la Patria cea mai elocinte din lume [Franța]. [...] Copilul măcelarului din piață cu urmașul nobilului din vremea lui Henric al IV stau alături, luptă alături și mor alături, cuprinși
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
of University Press, vol. 32, nr. 2, 1997, p. 158. (trad. n.) 295 Geoffrey Chaucer, op. cit., pp. 279-280. 296 Ibidem, p. 280. 99 regretă cu adevărat pornirile, le acceptă și chiar e mândră de ele: „Eu nu-s dintre aleși, slăvite fețe,/ Ci vreau să-nchin a vieții mele floare/ Căsătoriei celei roditoare.”297 Adjectivul ultim se referă doar la propriile plăceri. Este cert faptul că înțelege greșit citatele biblice, cât și recomandările Fericitului Ieronim, deoarece acestea nu condamnă nimic, așa cum
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nestatornică, în permanentă căutare de satisfacere a dorințelor celor mai ascunse și mai vinovate. Se pledează mereu pentru înlăturarea inegalităților sociale, o femeie este la fel de vinovată atunci când trădează, indiferent de rangul purtat: „nicio osebire nu-i/ Între o soață din slăvită casă/ Ce e cu trupul însăși păcătoasă,/ și-o fitecine - de se-ntâmplă așa/ Că amândouă calcă-alături -/ Cât cea de neam, adică cea dintâi,/ Se va chema aleasă inimii,/ Iar celeilalte, fără cin și stare,/ Ibovnică îi zic sau țiitoare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh! Amin! Domnului Dumnezeu i se cuvine deplină slavă, pentru că El este Ființa cea Preaînaltă și cu totul desăvârșită. Nu este margine a puterii lui Dumnezeu, a bunătății, a înțelepciunii și sfințeniei Lui. Slăvit este Dumnezeu și în cele ce a făcut și ne face nouă. El ne-a dat nouă viață și ne dă și mijloace ca să trăim. Slavă lui Dumnezeu pentru tot ce ne trimite El. Pentru bucurie și necaz, mulțumire, că
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ta și cu toți slujitorii tăi. Că s-a preaslăvit numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.” Lepădarea a doua. Domnului să ne rugăm. „Dumnezeul cel Sfânt, Cel înfricoșător și slăvit, Cel ce este în toate lucrurile și în tăria Sa neajuns și nepătruns, Cel ce mai înainte ți-a rânduit ție, diavole, pedeapsa muncii de veci, prin noi nevrednicii robii Lui îți poruncește ție și la toată puterea cea împreună cu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
iarăși va să vie cu slavă, să judece viii și morții, a Căruia împărăție nu va avea sfârșit. Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin Prooroci. întru-una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică. Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor. Aștept învierea morților, și viața veacului, ce va să fie. Amin. Cel ce în toată vremea și în tot ceasul, în cer și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
strai de raze ʹnvestmântate / Locașul sfintei mânăstiri. / Din larg de șesuri poposit‐au / Și de prin munți întunecoși, / În jurul zidurilor negre, / Talazuri albe de pioși... / Vrăjesc cântările de preoți / Întinsa mare de norod, / Și glasul clopotelor cheamă / Pe ʹn veci slăvitul voievod... / Dar când genunchele se pleacă, / Și‐atâtea gânduri înfloresc / Din vremi ce pururi lumina‐ vor / Întregul suflet românesc; / Un dor ascuns mă răzvrătește / Și nu‐mi dă pace să mă ʹnchin: / Părinte‐al neamului, stăpâne, / Tu știi că dormi
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
sa profesiune. Deși, după moartea Zulniei n-a renunțat cum își promitea la cele lumești, la nuri și alte cele, poezia, subliniază autorul Scriitorilor români de azi, poezia în vicleana ei indeterminare, rămîne însă fidelă pasiunii unice, dumnezeiești pentru ibovnica slăvită. După ce a trăit ca un Don Juan, Conachi are inteligența să moară (în poezie) ca un Tristan. Sînt trecute în revistă și alte numeroase figuri poetice la care apelează poetul în războiul său de cucerire a inimii ibovnicei slăvite, care
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ibovnica slăvită. După ce a trăit ca un Don Juan, Conachi are inteligența să moară (în poezie) ca un Tristan. Sînt trecute în revistă și alte numeroase figuri poetice la care apelează poetul în războiul său de cucerire a inimii ibovnicei slăvite, care iscodesc și luminează frumuseți adesea nebănuite sau de nebănuit la primii noștri stihuitori. Anton Pann este cel care practică critica erosului, adică, subliniază Eugen Simion, morala erosului - pe această linie se înscrie între întemeietori. Cel care a scris Povestea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
societate românească. Au întemeiat, în mod sigur, o poezie care, în galanteria ei desuetă, exprimă ceva din neliniștile omului care începe să se descopere pe sine. Prețuirea și devotamentul față de femeie sînt semne ale timpului nou. Organizarea vieții interioare în jurul slăvitei ibovnice este o dovadă de socializare a instinctelor. În ordine retorică, discursul erotic se caracterizează printr-un mare devotament față de obiectul erotic... Pann, Heliade, Conachi însuși sînt, pe rînd, pasionați și sceptici, bîrfitori, intoleranți față de femeie. Cei dintîi au cultul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ăă - Boulenilor iubiți Binecuvîntați să fiți Și de mine pe pămînt Și de Dumnezeu cel sfînt. La umblat să aveți pas lin La mîncare saț deplin. Un ceas voi să mîncați İar un ceas să rumegați >> . Pe la cîntători tîrziu Prea slăvita naște fiu Și cînd naște maica sfîntă İeslea cea cu fîn pe jos Se preschimbă-n rai frumos Și de-acum pînă-n vecie Pe pămînt pace să fie. ” -// Doamne, İisuse Cristoase ,, Doamne, İisuse Cristoase Tu ești raza prea frumoasă Și
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
descoperirea prelucrării fierului), ei primiră onoruri nemuritoare”. Numai că unii dintre acești beneficiari ai descoperii lor - ivriții, grecii și unii latini - le-au falsificat în totalitate istoria spre a le fi numai lor de folos. Căcărania ivrită este sfîntă și slăvită! În Geneza găsim această realitate istorică despre cabiri dar scrisă după gustul ivriților la ,,4,22 Țila, de partea ei, a născut și ea pe Tubal-Cain, făuritorul tuturor uneltelor de aramă și de fier...” În română cuvîntul tîlă înseamnă întîlnire
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]