912 matches
-
PÎnă aici, visul lui fusese amestecat cu amintiri, dar mai departe deveni pe de-a-ntregul numai vis. Se văzu culcat Într-o rînă, gîfÎind, În vreme ce tunurile antiaeriene bubuiau undeva În partea de nord a Londrei. GÎndurile Îi rătăceau din nou, slobode, prin acest univers straniu În care trecutul și viitorul tăiau brazde deopotrivă de adînci și a cărui geografie putea aparține atît anului viitor, cît și unui trecut vechi de două decenii. Aștepta pe cineva la o poartă, pe o străduță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Tată, ai făcut o juruință Domnului, fă-mi potrivit cu ceea ce ți-a ieșit din gură, acum cînd Domnul te-a răzbunat pe vrăjmașii tăi, pe fiii lui Amon!" 37. Și ea a zis tatălui său: "Atît îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă cobor în munți și să-mi plîng fecioria cu tovarășele mele." 38. El a răspuns: "Du-te!" Și a lăsat-o slobodă două luni. Ea s-a dus cu tovarășele ei, și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
Și ea a zis tatălui său: "Atît îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă cobor în munți și să-mi plîng fecioria cu tovarășele mele." 38. El a răspuns: "Du-te!" Și a lăsat-o slobodă două luni. Ea s-a dus cu tovarășele ei, și și-a plîns fecioria pe munți. 39. După cele două luni, s-a întors la tatăl ei, și el a împlinit cu ea juruința pe care o făcuse. Ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
batjocoritor. Și, Într-adevăr, așa cum ședea pe bancă, cu pălăria căzută pe frunte, cu un picior Îndoit țeapăn spre spate, cu mîna dreaptă spînzurată peste marginea băncii, cu buzele subțiri, de irlandez, supte și crispate Într-un zîmbet ușor, cam slobod și bețiv, atitudinea și aspectul mortului aduceau atît de mult cu Înfățișarea omului căzut În năuceala beției, Încît, În clipa cînd Îi vedeau fața cenușie oribilă, oamenii exclamau, cuprinși parcă de un sentiment de ușurare disperată ce li se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu streașina afară, Vechi de când e lumea — spun Cărăușii cu chervanul cari pe vremi își lăsau banul Pe-o bardacă de vin bun. Stai de-acum cu mușchi pe sită, cu pridvorul prins de vită, Cu paianjeni în gârlici. Intră slobod, ies pe ușă, ca o rază jucaușă, Miile de rândunici. Te-a uitat de-o viață drumul, nu mai suie seara fumul Hornului pe-ntins hotar, Carele n-o să le cearnă, cum vin grele din povarnă, Primitorul tău umbrar. Surugiii
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Ca să-mi fii, han vechi, tovarăș, ca s-adorm la vatră iarăși, Să mă scol în zori aici... Soare, pretutindeni soare: nici un om, dar prind să zboare Până-n suflet rândunici. Cerințe: 1. Scrieți cuvinte cu același înțeles pentru:hotar, surugii, slobod, tovarăș. 2.Selectați expresiile care descriu hanul cu rândunici 3. Alcătuiți propoziții folosind ortogramele din text. 4. Explicați versurile: “Soare, pretutindeni soare: nici un om, dar prind să zboare Până-n suflet rândunici.” Lupul Octavian Goga (fragment) Te-am auzit cum hăuleai
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ales pentru că i-ai fost împotrivă. Să vezi numai ce ne așteaptă! O să ne ia și pielea de pe noi. Pățim ca vulpea cu ariciul. Nu degeaba i-o spus Marele Ștefan feciorului său că dacă n-a putea ține țara slobodă mai bine s o închine turcilor decât muscalilor”. Nu te mai uita așa la ei, că te-or lua pe sus. Cine știe ce li se poate năzări sălbaticilor iștia? l a făcut atent Maranda. Lasă că știu eu cum să mă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
țesut așteptând în lut. Cât o să mai fie? Am distrus legende, mituri și zei, Orașe, bisericile sfinte. Am pângărit morminte, am ucis. Dumnezeu nu ne-a arătat dacă acea lume este în cer, sau sub pământ. Ne-a lăsat-o slobodă în vânt. În cerc ne naștem claustrați. Ei l-au creat; cei învățați nu au știut că vor muri și ei, odată cu cei rămași o vreme de neatins, sub ochiul suferind și aprins. * * * vecina mea, Lucica Filosofând ne pregătim pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
în coșul carului și ai să vezi tu cum ajung acasă viu și nevătămat. In ziua aceea, urmând același ritual, au ieșit din ograda crâșmei, unde au băut aldămașul pentru o afacere bună făcută la târg, Gheorghe Amnar și Alecu Slobodă... Măi Alecule, tu vezi cine vine? a întrebat înveselit Gheorghe, arătând spre șirul de care ce se apropia cu mers de melc. Cum să nu văd, Gheorghe? Ii moș Dumitru Carpen cu ai lui. Se duc la târg. Da’ ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Gheorghe. Il întrebi tu pe moș Dumitru? Tu ești mai îndrăzneț. Si apoi o întrebare nu strică niciodată. Carele, purtându și umbra lungită de soarele chindiei, s-au oprit în răscruce. Bine ați venit, oameni buni! a deschis vorba Alecu Slobodă, aflat în poarta crâșmei. Bine v-am găsit, Alecule! Voi plecați sau abia ați venit? De ce stați în poarta crâșmei? Apoi noi plecăm, moș Dumitre, că se înnoptează. Am mai zăbovi, dar avem treabă și pe acasă, că fimeile noastre
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
teamă...Baba mea abia își duce păcatele... Moș Dumitre, nu ne iei și pe noi la cărăușie? Care bune avem, brațe bune de muncă avem. Ce ne lipsește? a intrat în vorbă Gheorghe Amnar, așa cum s-a înțeles cu Alecu Slobodă. Dacă ar fi după mine, și mâine v-aș lua, dar nu hotărăsc eu, ci jupân Aizic angrosistul. Pune și matale o vorbă bună pentru noi, moș Dumitre, că nu te-om face de rușine - a grăit Alecu Slobodă. Dacă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Alecu Slobodă. Dacă ar fi după mine, și mâine v-aș lua, dar nu hotărăsc eu, ci jupân Aizic angrosistul. Pune și matale o vorbă bună pentru noi, moș Dumitre, că nu te-om face de rușine - a grăit Alecu Slobodă. Dacă îți fi băieți cuminți, am să stric o vorbă către jupân Aizic. Matale ne știi din sat ce fel de oameni suntem, moș Dumitre. Eu vă știu, da’ să-l întrebăm și pe Pâcu ce părere are. Pâcule! Fă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cer, când șirul de care intra pe poarta magaziilor jupânului Aizic. După ce au descărcat povara, moș Dumitru l-a tras de mânecă pe Pâcu. Pâcule! Hai să vorbim cu Aizic pentru cei doi flăcăi din sat de la noi. Pentru Alecu Slobodă și Gheorghe Amnar? Hai! Intrebarea moarte n-are... Jupâne Aizic. Am avea o întrebare - a deschis vorba moș Dumitru. Ce întrebare, bade Dumitre? Apoi noi am avea doi flăcăi buni de treabă. Au care cu boi buni. Ei sunt gospodari
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Gheorghe, îi așteptau în drum. Măi, da’ voi n-ați dormit astă noapte? Ați stat ca strigoii în mijlocul drumului? Apoi frumos îi din partea voastră? i-a întâmpinat Pâcu pe cei doi. Frumos, nefrumos, noi v-am așteptat - a răspuns Alecu Slobodă. Pâcule! Copchiii iștia cred că tot ce zboară se mănâncă. Ei nu știu că printre păsările cerului zboară pupeze, cucuvele, ciori și cine mai știe ce orătănii... Ii treaba lor ce cred. Adevărul, însă, o să le cadă cam greu la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
intervenit Pâcu, făcându-i cu ochiul lui moș Dumitru. Ce-o spus? Hai, spuneți odată, nu ne mai perpeliți atâta. Spuneți: îi albă ori îi neagră? Din două, una. Că ne-o ajuns inima în gât - s-a milogit Alecu Slobodă. Ia te uită ce bățoși se țin flăcăii! s-a prefăcut a se minuna Pâcu. Se țin, dar nu știu ce îi așteaptă! a întins coarda și mai mult moș Dumitru. Să le spun eu, Dumitre? s-a prefăcut mai cu milă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să spună. „O fi fost de acord ovreiul să ne primească la cărăușie... N-o fi fost...Cine știe? Da’ tare mă tem că aici îi o ghidușie de-a lor. Alta nu-i.” Cu aceste gânduri în minte, Alecu Slobodă l-a privit apăsat în ochi pe moș Dumitru și a vorbit: Stim că Aizic ne-o primit la cărăușie, dar nu știm ce pretenții are de la noi... Păi asta-i întrebarea, flăcăii tatii. Că nu știți ce pretenții are
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Adică cum: ați priceput și nu prea? Ce se întâmplă la un botez? a întrebat moș Dumitru. ... Se bea, se mănâncă și se joacă, dacă sunt lăutari - a dezlegat nodul Pâcu. Asta cam așa-i - a fost de acord Alecu Slobodă, privind rușinat spre Gheorghe Amnar, pentru că n-au putut să dezlege o întrebare atât de simplă. Si cine să dea de băut și de mâncat la botezul de mâine seară, dacă nu finii? a vorbit moș Dumitru, râzând satisfăcut că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mergeți frumușel acasă și pregătiți carele pentru mâine. In zori, pornim - a poruncit moș Dumitru. Ehe! Să fiți sănătoși dumneavoastră! Le avem pregătite. Presimțeam noi că jupân Aizic o să ne primească și le-am pregătit de dimineață - a răspuns Alecu Slobodă, bucuros că le-a venit așa o idee. S-au despărțit cu voie bună. Moș Dumitru și cu Pâcu au mai zăbovit în drum, să socotească cam de câte ori ar trebui să mai facă drumul la târg. Pâcule, dacă dă Dumnezeu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a insistat moș Dumitru, străduindu-se să nu izbucnească în râs, lucru ce nu i-a prea reușit. Da’ ce fel de rachiu îi aista, moș Dumitre, că... că are...are gust de gază - a îndrăznit să deschidă gura Alecu Slobodă, cu un zâmbet cam strepezit. Păi ce rachiu să fie? Ii rachiul pe care l-ați comandat voi. Asta ați plătit, asta ați băut și basta! Ințelegând păcăleala, cei din jur au izbucnit în hohote de râs nestăpânit... Multe îți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mâna pe Michiduță, moș Dumitre? a întrebat Mitruță Ogaș, cu frica întipărită pe chip. Uite așa bine. Puneam mâna pe toți trei și gata. Ce atâta vorbă? a bravat din nou Dumitru Carpen. Doamne, apără și păzește! a adăugat Alecu Slobodă. Nici cu zece puști în mână nu mă apropiam de ei - a vorbit Gheorghe Amnar. După ce ne țineți cu gâturile uscate, vă mai și văicăriți ca babele...Halal bărbați! N-am ce spune - i-a șfichiuit pe cei doi botezați
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
gâturile uscate, vă mai și văicăriți ca babele...Halal bărbați! N-am ce spune - i-a șfichiuit pe cei doi botezați moș Dumitru. Cei doi nou veniți în rândul cărăușilor au lăsat privirile în jos. In cele din urmă, Alecu Slobodă a îndrăznit să le ridice, căutându-l pe crâșmar. Când l-a descoperit, a făcut un semn discret spre oala care hodinea goală pe colțul mesei. Crâșmarul a priceput pe dată ce are de făcut și cât ai clipi s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
se întuneca, plecau. Adică zburau fâl-fâl și gata...auzeai doar un chițcăit de îți spărgea urechea. Bătu-i-ar focul! In zori, îi vedeai iar agățați de stinghie... Da’ la vânătoare te ai mai dus, moș Pâcule? a întrebat Alecu Slobodă. Cine să se mai ducă la vânătoare? Sedeam și îmi băteam capul toată ziua cum să scap de cel necurat...Stai să vezi că, până la urmă, tot am găsit eu leacul!...Intr-o zi, pe când dracii ședeau agățați de stinghie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
trecut pădurea! i-a avertizat Pâcu. Noroc că o stat ploaia; altfel rămâneam înglodați în mijlocul pădurii - a observat Vasile Hliboceanu. Mă întreb de ce n-om fi așteptat să se facă ziuă, să vedem pe unde călcăm - s-a mirat Alecu Slobodă. Măi Alecule, tu nu ai cum să pricepi, fiindcă nu știi că, de nu ajungem la timp cu transportul, nu mai vedem o para chioară...Dacă Aizic n-o încărcat vagonul la timp, plătește pentru întârziere. Si de unde să plătească
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ca și cum l-ar fi frământat. Din când în când, se auzea câte un crâmpei de vorbă. Uite la moș Dumitru. L-o luat aproape pe Hliboceanu. Abia o venit între noi și l-o și luat lângă el - spunea Alecu Slobodă. Dacă îi bun de gură, cum să nu-l tragă aproape? l-a completat Gheorghe Amnar. De ce sunteți cârcotași, măi băieți, și vă legați de om degeaba? Cine o spus cum să coborâm râpele din pădure? Cine ne-o urcat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a luat apărarea Hliboceanu, dar cu toată seriozitatea. Is buni toți oamenii, Hlibocene! Is buni atunci când se înțeleg. Altfe... - i-a întărit spusa Ion Cotman cel tăcut, semn că îi stăruia în minte încă discuția dintre Gheorghe Amnar și Alecu Slobodă. Când au oprit în poarta Crâșmei din drum, dulăii lui Costache au început să latre ca la om străin. Dar, când au auzit glasurile lui moș Dumitru și al lui Pâcu, s-au liniștit ca prin farmec. Crâșmarul a ieșit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]