788 matches
-
de locuitori în 1912 la 4 milioane în 1914, Serbia, rebotezată Regatul Sîrbilor, al Croaților și Slovenilor atinge 14 milioane în 1920. În plus, cele 6 milioane de sîrbi ortodocși devin acum minoritari în raport cu un număr echivalent de croați și sloveni catolici, fără a mai pune la socoteală un milion și mai bine de musulmani bosniaci, albanezi sau turci, 500 000 de germanofoni, 250 000 de unguri, 200 000 de români și alții asemenea. România nu este românească decît în două
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
oprimate în sînul micilor state ale căror fronturi se fracționau, a suscitat la acestea, în contra-lovitură extinderea unei conștiințe naționale limitate pînă atunci la cîțiva activiști. Acest fenomen s-a manifestat la slovacii livrați cehilor, dar și mai mult la slovenii și croații cuprinși în Iugoslavia. În cazul lor, ca și al altora, vitejiile echipelor sportive care reprezentau noul stat sînt departe de a crea sentimentul unificator pe care autoritățile ar fi vrut să-l dezvolte și să-l întărească. Politica
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
astfel chiar pe so-cial-democrații divizați în interior. Asemenea divizări vor opu-ne naționalitățile ce pot reclama anumite antecedente istorice celor care n-o pot face; de-o parte, se situează germanofonii, cehii, maghiarii, polonezii și chiar croații, iar de cealaltă, slovacii, slovenii sau rutenii. De asemenea, vor diferenția popoarele ce au conaționali în afara frontierelor Imperiului italieni, polonezi, sîrbi și români din cele ce nu au. În felul acesta, nenumăratele naționalități sînt cam peste tot amestecate și în poziție de rivalitate. În schimb
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
temut ca Serbia, Croația sau România să nu împrumute același drum al pactului civic fictiv într-un viitor apropiat. La o situație asemănătoare se referea Alain Finkielkraut cînd amenda ușurința cu care Jacques Pons, "mi-nistrul liliputanei națiuni luxemburgheze" "cerea micilor sloveni, în numele Europei celor Doisprezece, să renunțe la aspirațiile lor naținale.433 Slovenii nu contează în acest context decît ca exemplu. Problema, care îi depășește, ține de faptul că de-mocrația, în special progresul său, n-are șanse să se fortifice decît
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
mult de compoziția etnică a ultimului stat cu adevărat multinațional din Europa: conform recensământului din 1946, populația de 15,7 milioane de locuitori a Iugoslaviei cuprindea 6,5 milioane de sârbi, 3,8 milioane de croați, 1,4 milioane de sloveni, 800.000 de musulmani (cei mai mulți În Bosnia), 800.000 de macedoneni, 750.000 de albanezi, 496.000 de unguri, 400.000 de muntenegreni, 100.000 de aromâni și un număr incert de bulgari, cehi, germani, italieni, români, ruși, greci, turci
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
000 de macedoneni, 750.000 de albanezi, 496.000 de unguri, 400.000 de muntenegreni, 100.000 de aromâni și un număr incert de bulgari, cehi, germani, italieni, români, ruși, greci, turci, evrei și rromi. Dintre aceștia, numai sârbii, croații, slovenii, muntenegrenii și macedonenii erau recunoscuți ca etnii În Constituția din 1946, Însă li se recomanda, lor și celorlalți, să se considere „iugoslavi”5. Să fii iugoslav nu era ușor. Scriind din Belgrad unui prieten grec la sfârșitul anilor ’40, Lawrence
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Locuitorii zonelor multietnice aproape că nu remarcau naționalitatea sau religia prietenilor și vecinilor. Căsătoriile „mixte” erau din ce În ce mai des Întâlnite. Într-adevăr, liniile de demarcație „etnice” din Iugoslavia nu au fost niciodată clar definite, lucru ilustrat de distincțiile lingvistice. Albanezii și slovenii vorbesc limbi diferite. Macedonenii vorbesc macedoneana (adică bulgara, cu unele variații minore). Dar diferențele dintre variantele „sârbă” și „croată” ale limbii „sârbo-croate” vorbite de majoritatea populației sunt foarte mici. Sârbii folosesc alfabetul chirilic, iar croații (și bosniacii) pe cel latin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
viitorul președinte al Croației, era de un ecumenism notoriu În această privință, disprețuindu-i fără deosebire pe sârbi, evrei și musulmani), singura discriminare generalizată din ultima vreme era probabil cea care-i viza pe albanezii din sud, categorisiți de mulți sloveni, croați, sârbi, macedoneni și muntengreni drept leneși și delincvenți. Opinia era larg Împărtășită În Serbia 3. Aceasta, din varii motive. Albanezii erau grupul etnic care creștea cel mai repede. Dacă În 1931 ei reprezentau 3,6% din populația Iugoslaviei, În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
45‰, iar În Kosovo 52‰. Aceste cifre sugerează că Slovenia și (În mai mică măsură) Croația erau deja la nivelul țărilor mai puțin prospere din Comunitatea Europeană, În vreme ce Kosovo, Macedonia și Serbia rurală aduceau mai mult cu Asia sau America Latină. Slovenii și croații deveneau tot mai agitați În patria lor iugoslavă comună nu fiindcă Înviaseră sentimente religioase, preferințe lingvistice sau particularisme etnice mai vechi, ci pentru că Începeau să creadă că ar duce-o mai bine dacă și-ar putea vedea de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anii ’80, țara a trecut la hiperinflație. În 1989, rata anuală a inflației era de 1.240% și continua să crească. Greșelile economice se făceau la Belgrad, dar erau resimțite cel mai puternic la Zagreb și Ljubljana. Mulți croați și sloveni, comuniști și necomuniști deopotrivă, considerau că ar fi de preferat să ia singuri decizii economice, fără corupția și nepotismul din cercurile puterii din capitala federală. Acest sentiment era exacerbat de teama crescândă că Slobodan Miloševiæ (obscurul președinte al Ligii Comuniștilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
paharul a fost În decembrie 1990, când (la ordinul lui Miloševiæ) conducerea sârbă din Belgrad și-a Însușit jumătate din Întreaga rezervă monetară a Iugoslaviei pentru a plăti salariile restante și primele funcționarilor federali și angajaților din sectorul de stat. Slovenii (ce reprezentau 8% din populație și asigurau 25% din bugetul federal) au fost cei mai scandalizați. În cursul lunii următoare, parlamentul sloven a anunțat că se retrage din sistemul fiscal federal și a proclamat independența republicii, fără a iniția Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
monetară a Iugoslaviei pentru a plăti salariile restante și primele funcționarilor federali și angajaților din sectorul de stat. Slovenii (ce reprezentau 8% din populație și asigurau 25% din bugetul federal) au fost cei mai scandalizați. În cursul lunii următoare, parlamentul sloven a anunțat că se retrage din sistemul fiscal federal și a proclamat independența republicii, fără a iniția Însă măsuri de secesiune. În mai puțin de o lună i-au urmat exemplul parlamentul croat, apoi cel macedonean din Skopje. Inițial, consecințele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
decât toate celelalte probleme care Îi preocupau pe europeni. Care era viitorul statelor-națiune din Europa? Aveau ele un viitor? Nu se punea problema Întoarcerii la statul-națiune autonom, de sine stătător, Împărțind cu statul vecin doar o graniță comună. Polonezii, italienii, slovenii, danezii (și chiar britanicii) erau acum europeni. La fel milioanele de turci, arabi, indieni, bengalezi, senegalezi etc. Din punct de vedere economic, fiecare locuitor aflat Într-o țară membră UE (sau aspirantă) era irevocabil european. Uniunea Europeană era cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]