KorAP: Find »[drukola/base=slujbaș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...43 >

1,056 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

măsuța joasă pe care le fusese adusă mâncarea - toate acestea erau obiecte japoneze pe care le visaseră vreme îndelungată. Printre supușii care stăteau într-o altă cameră, erau chiar și unii care mângâiau stâlpii de lemn și plângeau. Egumenul și slujbașii ascultau povestirea lui Nishi despre meleaguri străine cu chipuri neîncrezătoare. Le povesti despre clădiri din piatră cu trei sau patru etaje și despre biserici care străpungeau văzduhul, dar era greu să-i facă să înțeleagă. Le povesti despre câmpurile sălbatice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
dar nu vedeai decât agave și cactuși. În zadar. — Am descoperit că lumea... zâmbi Nishi parcă resemnat, e mult mai largă decât mi-am închipuit eu de aici, din Japonia. După ce Nishi isprăvi de povestit, veni rândul egumenului și al slujbașilor să le povestească despre întâmplările petrecute pe domeniul Stăpânului de la plecarea lor. Cam pe vremea când solii părăseau Roma, în Japonia se ducea ultima mare bătălie. Măria Sa naifu a zdrobit clanul Toyotomi. Dar din fericire, Stăpânul a trimis în Capitală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
dintre oamenii de seamă, murise. Tot pe la vremea aceea, negustorii și mateloții care-i însoțiseră pe soli s-au întors la Nagasaki prin Luzon. Lăsaseră în Luzon galionul și se întorseseră în Japonia cu un vas străin. — Și senior Matsuki? Slujbașul încuviință din cap. Le spuse că Matsuki fusese numit ajutor de sfetnic în Sfatul Bătrânilor. Era o mare onoare pentru un ostaș să facă parte din Sfatul Bătrânilor. Samuraiul ar fi vrut să întrebe ce era cu oprirea credinței creștine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ei în Nueva España mai avea putere în Sfatul Bătrânilor. Cu toate că aceste întrebări le stăteau pe buze, nici samuraiul și nici Nishi nu le rostiră. Aveau o presimțire neagră că era mai bine să ocolească subiectul. Nici egumenul și nici slujbașii nu le povestiră nimic despre acest lucru. Se lăsă noaptea. Samuraiul își întinse capul pe pernă alături de Nishi, dar nu putu să adoarmă, pesemne din pricină că era tulburat. Se auzea doar tumultul valurilor în depărtare. Era prima noapte petrecută în Japonia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Nishi zise în șoaptă: — Încă... nu-mi vine să cred că suntem acasă. — Nici mie, scăpă samuraiul un oftat. A doua zi după-amiază mesagerul se întoarse cu porunci de la Sfatul Bătrânilor. Așezați cum se cuvine, cei doi ascultau poruncile Sfatului. Slujbașul le zise că li se poruncea să aștepte la Tsukinoura venirea oamenilor de seamă din Sfatul Bătrânilor și că în tot acest timp nu aveau voie nici să se întâlnească și nici să ia legătura cu familiile lor. — Cine a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Senior Tsumura era unul dintre oamenii de seamă din Sfatul Bătrânilor ca și senior Shiraishi, senior Ayugai sau senior Watari. Dacă senior Tsumura le poruncise, n-aveau încotro și trebuiau să se supună. Nu vă faceți griji! îi consolă repede slujbașul pe cei doi. Negustorii și mateloții au fost și ei trecuți la întoarcere printr-un șir de întrebări la fel ca voi. Era de neînțeles. Toată lumea știa că ei călătoriseră în țări îndepărtate ca soli ai Stăpânului. Firește că și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
știa că ei călătoriseră în țări îndepărtate ca soli ai Stăpânului. Firește că și oamenii de seamă știau acest lucru. Îi durea inima să fie tratați la fel ca negustorii și mateloții. Pe deasupra, ca și cum s-ar fi răzgândit peste noapte, slujbașii n-au mai trecut prin camera lor. După purtarea lor era limpede că li se poruncise să nu mai intre în vorbă cu ei. Parcă am fi întemnițați, nu? zise Nishi uitându-se afară din cerdac cu o umbră de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
camera lor. După purtarea lor era limpede că li se poruncise să nu mai intre în vorbă cu ei. Parcă am fi întemnițați, nu? zise Nishi uitându-se afară din cerdac cu o umbră de furie în priviri. Simțea că slujbașii îi păzeau oarecum. Stând în camera scăldată de lumina amurgului, samuraiul putea să-și închipuie vag de ce erau tratați în asemenea fel. Poate pentru că nu-și îndepliniseră însărcinarea de soli? Dar ei nu-și îndepliniseră însărcinarea pentru că era cu neputință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
îndeplinească. Dacă le-ar fi ascultat povestea, fără îndoială că și Sfatul Bătrânilor le-ar fi dat dreptate. Astfel își petrecură trei zile fără să pună nici măcar un pas în afara templului. În dimineața cele de-a treia zile, unul dintre slujbașii care nu se mai arătaseră deloc la față intră în camera lor valvârtej și le spuse: — Senior Tsumura ne face onoarea de a trece astăzi pe aici. În după amiaza aceea, samuraiul și Nishi, fiecare cu supușii lui, se înșiruiră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
vorbă și intrară în templu. După aceea au fost puși să aștepte vreme îndelungată. Pesemne că înăuntru senior Tsumura asculta din nou în amănunt cum sosiseră ei înapoi, câți oameni erau și cum se numeau. În cele din urmă un slujbaș veni să-i cheme. Cei doi urmau să răspundă la întrebări. Când intrară în încăperea unde senior Tsumura stătea așezat pe locul de onoare, înaltul oficial își aținti privirile asupra lor. Călită în numeroase bătălii, strălucirea din ochii lui era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
seniorul Tsumura. Ei ar înțelege de ce nu și-au putut îndeplini însărcinarea de soli și le-ar aduce vorbe calde de mulțumire. Dar cei care se iviră înăuntru cu zgomot de pași erau seniorul Ōtsuka, sfetnicul pentru religie, și un slujbaș. Bătrânul sfetnic, la fel de uscățiv ca și unchiul samuraiului, îi întrebă din nou de ce se creștinaseră. — Pentru că de nu ne-am fi făcut creștini, nu ne-am fi putut duce la capăt însărcinarea nici în Nueva España, nici în Spania. Samuraiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
credeți nici un pic? — Încă de la început n-am crezut nici un pic. — Ați face bine să scrieți asta în jurământul de dezicere. Să scrieți asta, da? Seniorul Ōtsuka se uită la cei doi cu milă și repetă „Să scrieți asta, da?” Slujbașul le așeză în față câte o măsuță, hârtie și pensulă și îi puse să scrie jurământul de dezicere. În timp ce scria, samuraiul își aduse aminte de chipul omului sfrijit și urât cu brațele desfăcute. Omul acela pe care în timpul îndelungatei sale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
destinul. După ce au scris jurămintele de dezicere, au ieșit din clădirea aceea și au fost duși într-o alta, unde se întrunea Sfatul Bătrânilor. Dar aici n-a fost de față nici unul dintre oamenii de seamă din Sfat, doar trei slujbași le-au ascultat povestirea despre călătorie după cum le cerea datoria. Aceștia nu le-au arătat nici un pic de compătimire și nici n-au rostit vreun cuvânt de mulțumire pentru strădaniile lor. Pesemne că așa primiseră poruncă de la Sfatul Bătrânilor să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
n-au rostit vreun cuvânt de mulțumire pentru strădaniile lor. Pesemne că așa primiseră poruncă de la Sfatul Bătrânilor să se poarte cu ei. N-a sosit nici o veste de la seniorul Shiraishi sau de la seniorul Ishida? întrebă samuraiul nemaiputând îndura. Un slujbaș le răspunse cu răceală că nu sosie nici o veste și că nu era nevoie de o întrevedere cu acești seniori. În schimb, zise: Credem că e de prisos ca voi doi să vă mai întâlniți o vreme. Apoi le zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
acești seniori. În schimb, zise: Credem că e de prisos ca voi doi să vă mai întâlniți o vreme. Apoi le zise că așa poruncise Sfatul Bătrânilor. De ce ne poruncesc să nu ne mai vedem? zise Nishi apropiindu-se de slujbași cu pumnii încleștați. — S-a hotărât ca toți aceia care s-au creștinat o dată, oricare ar fi fost pricina pentru care s-au făcut creștini, să nu se mai întâlnească unul cu altul, zise slujbașul arborând chiar un zâmbet firav

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
zise Nishi apropiindu-se de slujbași cu pumnii încleștați. — S-a hotărât ca toți aceia care s-au creștinat o dată, oricare ar fi fost pricina pentru care s-au făcut creștini, să nu se mai întâlnească unul cu altul, zise slujbașul arborând chiar un zâmbet firav. Apoi le spuse că se puteau duce înapoi unde înnoptau și că se puteau întoarce oricând la casele lor. Din vorbele și din purtarea slujbașilor era limpede că întregul castel socotea stânjenitoare întoarcerea celor doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
creștini, să nu se mai întâlnească unul cu altul, zise slujbașul arborând chiar un zâmbet firav. Apoi le spuse că se puteau duce înapoi unde înnoptau și că se puteau întoarce oricând la casele lor. Din vorbele și din purtarea slujbașilor era limpede că întregul castel socotea stânjenitoare întoarcerea celor doi și că o trecea cu vederea în tăcere. De asemenea, se simțea vădit că oamenii de seamă din Sfatul Bătrânilor ocoleau o întrevedere cu ei. N-a fost nimeni care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
un vulcan stins și drept în fața mea se înalță un munte uriaș cu trei piscuri. Pe mica plaja înfiripată din cenușa vulcanului se găsesc vreo treizeci de case de pescari, ei fiind singurii locuitori ai acestei insule. Aici nu sunt slujbași japonezi. După spusele oamenilor de pe insulă, niște slujbași vin aici o dată pe an de la Satsuma, dar se îndreaptă de îndată către Ryūkyū. Fără să bănuiască nimic, oamenii locului ne zic că de cum o să ne înzdrăvenim, or să ne ducă ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
înalță un munte uriaș cu trei piscuri. Pe mica plaja înfiripată din cenușa vulcanului se găsesc vreo treizeci de case de pescari, ei fiind singurii locuitori ai acestei insule. Aici nu sunt slujbași japonezi. După spusele oamenilor de pe insulă, niște slujbași vin aici o dată pe an de la Satsuma, dar se îndreaptă de îndată către Ryūkyū. Fără să bănuiască nimic, oamenii locului ne zic că de cum o să ne înzdrăvenim, or să ne ducă ei cu bărcile lor până la Bōnotsu, dar chinezii spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
largul meu în satul acesta cufundat în liniște. Aveam sentimentul că în umbra neagră a colibelor de pescari se ascundea cineva care ne iscodea fiecare mișcare. Mi se părea chiar că cei ascunși plecaseră pe furiș să-i înștiințeze pe slujbași. Doar știam bine cât de șireți și de vicleni erau japonezii în astfel de împrejurări. Trecu o bună bucată de vreme. Între timp, nimic nu se clinti, ca și cum totul împrejur ar fi înlemnit în mijlocul tăcerii și al arșiței. Într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
că nu mă pot despărți cu nici un chip) am pășit pe marginea joncii. În clipa aceea din umbra promotoriului de la răsărit se ivi pe neașteptate un vas. Pe flamură avea pictat blazonul seniorului acestor locuri, iar înăuntru se zăreau doi slujbași cu privirile ațintite înspre noi. Cunoșteau dinainte mișcările noastre. Mi-am aruncat repede în apă bocceluța cu Sfântul Breviar, cu pâinea și vinul pe care nu trebuiau să le găsească. Am să le spun că suntem negustori în drum spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Sale. Asta nu înseamnă că mă las păgubaș de toate ca un laș, ci fac acest lucru dintr-o credință nestrămutată, ca aceea pe care ne-a arătat-o Domnul Iisus pe cruce jertfindu-Și trupul Său. Am fost prins. Slujbașii de la Bōnotsu n-au fost atât de neghiobi încât să se lase păcăliți. S-au prefăcut că mă cred când le-am spus că sunt negustor, dar m-au întemnițat, chipurile, până când aveau să se lămurească. În temniță mai erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
atât de neghiobi încât să se lase păcăliți. S-au prefăcut că mă cred când le-am spus că sunt negustor, dar m-au întemnițat, chipurile, până când aveau să se lămurească. În temniță mai erau și alți credincioși creștini, iar slujbașii ascultau în taină ce vorbeam. Un bătrân bolnav mi-a cerut să-i dau pe ascuns ungerea cea de pe urmă. Acesta a fost prilejul care a scos totul la iveală. M-au scos din temnița de la Bōnotsu și m-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
noi înșine. Nu știai niciodată când un om în care aveam încredere avea să se lepede de credința creștină. De aceea nu le-am dezvăluit nici credincioșilor noștri unde mă ascundeam. Au fost și preoți care au fost prinși de slujbașii judecătorului chiar a doua zi după ce au spus unde se ascund. A fost un adevărat iad să trăiesc în fiecare zi fără să pot avea încredere în nimeni. L-am întrebat dacă părintele Diego, confratele meu, mai trăia. Nu uitasem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Diego care era, cu toate acestea, întruchiparea bunătății. — Părintele Diego a murit bolnav, mi-a spus Luis Sasada. S-a petrecut pe când ne adunaseră pe toți la Fukuda, în apropiere de Nagasaki, ca să ne alunge din țară. N-are mormânt. Slujbașii i-au ars trupul și l-au aruncat în mare. Slujbașii japonezi îi fac cenușă și îi aruncă în mare pe toți creștinii ca nu cumva să lase vreo urmă după moartea lor. În cele din urmă, și noi o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]