8,807 matches
-
ale altora, fie de la putere, fie de la opoziție! Că ce știe badea cutare ce hram poartă domnul deputat și de ce culoare o fi dumnealui? El știe una și bună, anume că alesul, oricare o fi el, este dator să-l slujească, să-l ocrotească, să-l dădăcească, să-i dea, să nu-i ia, să-i rezolve, să-l povățuiască, să-l ajute să supraviețuiască, să intervină, să... să... În timp ce de-ale lui personale să se ocupe nevasta, soacra, copilașu... care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dumneata. Eu sarcinile didactice le primesc numai prin directorul școlii care mă plătește pentru munca prestată și nicidecum de la organe! Repet, nu fi chiar atât de categoric! S-ar putea să ai probleme și regrete! Că, pe lângă învățământ, profesorul mai slujește și Republica. Da! Făcându-și datoria în mod exemplar la locul de muncă. În consecință, se părea că tovarășii l-au slăbit din atenție, dar nu a fost decât o simplă impresie. Că l-au urmărit pas cu pas până ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
la început, s o azvârle direct la gunoi, dar nu-i aparținea... Așa stând lucrurile, el purcese din nou la bibliotecă, spre a o returna, cu gândul bun că altcineva, poate, în setea-i nestăpânită de lectură, se va putea sluji de ea mai bine decât o făcuse el. Ajungând nervos înapoi acasă, aproape că mai avea un pic și răcnea. Primul lucru, pe care găsi cu cale să-l facă, spre ași mai domoli întrucâtva dezamăgirea livrescă, fu să pună
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vreme o căpătase de la nenumăratele poveri sufletești, poveri ce-i chinuiau cugetul tot timpul și i-l frământau, neînduplecându-se a-i da pace defel. Observându-l atent din semiprofil, acesta avea acea privire pierdută n zare, care, deși se slujește de ochii deschiși ai celui în cauză, nu sesizează niciodată altceva, decât doar punctul fix, spre care este îndreptată. Buzele uscate, care i se mișcau, confirmau faptul că acest om vorbea de unul singur și, deși gura răutăcioasă a lumii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fi putut spune despre el că era bătrân, și nici măcar trecut de prima tinerețe nu s-ar fi putut spune că era. De fapt, acesta era un bărbat în toată puterea vârstei sale, care, atunci când nu se afla la datorie, slujind seamănului său aflat în nevoie, era un dedicat și un vioi om de lume și de spirit, prezent la toate petrecerile și banchetele, fără nici cea mai măruntă excepție, adică era un om al plăcerilor și chiar al pasiunilor vicioase
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
progres. Adevărul nud, rostit la momentul nepotrivit, devine într-atât de respingător, încât poate trasa pentru totdeauna o crăpătură în relația ce se pretinde a fi strânsă, căci acesta este un aliat de încredere, de toată lumea îmbrățișat, numai câtă vreme slujește interesul celui ce îl află. Însă la vérité, l’âpre vérité1 este cel care știe să taie și să sfâșie cu cruzime, căci așa a fost el, încă de la începuturi, conceput: cu tăișul care nu i se tocește niciodată! Toate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
simțea cum dospește în el o putere naturală și sinceră de a face literatură, mai ales că, din fericire, știa să găsească perfect și calea de a se acomoda cu exprimarea ei prin cuvinte. „Poate că am fost făcut ca să slujesc lumii prin scris!”, își spunea acesta în gând, de foarte multe ori, încrezător. Se și vedea, astfel, pe cel mai semeț pisc al acestei arte, fiind cel mai de seamă reprezentant al ei, iar mizeria în care trăia astăzi nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
s-ajungă în situații delicate, el știa lesne să se apere, iar singura lui armă, atât de apărare, cât și de atac, era doar ironia. Într-adevăr, nu-i lipsea deloc simțul ironiei. În exprimare, până la nebunie iubea să se slujească de ironii, iar asta o făcea cu așa de mare plăcere și pentru faptul că se iveau momente când era absolut necesar, dar și pentru faptul că, pur și simplu, putea... Oricum ar fi, tot ce se poate spune este
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
unicul ghid al luptătorilor medievali, care, din fidelitate și onoare, preferau cel mai adesea să-și însoțească stăpânii în lumea de dincolo. Imaginea acestui cod moral și comportamental în ochii lui Mishima (care, desigur, ca om al timpurilor moderne, nu slujea ca vasal nici unui senior) era însă puternic infuzată de accente romantice: sedus de gesturi teatrale, scriitorul vroia, pur și simplu, să sfârșească în chip deopotrivă violent și memorabil. Astfel s-ar explica și discursul său de rămas-bun către soldați, pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care am recurs din pură disperare. Dar destul cu introducerile fastidioase! Sunt, în continuare, în Japonia, după toate aparențele metamorfozat în turist la Kamakura. Așezarea, una dintre cele mai celebre și mai bine conservate bijuterii istorice din arhipelag, le-a slujit drept refugiu spiritual lui D. T. Suzuki (important gânditor budist din perioada modernă) și lui Yasunari Kawabata (celebru prozator din secolul încheiat de curând). Pe lângă impresionantele temple medievale, străjuite de tulpini de bambus și înconjurate de austere și elegante grădini
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
considerăm necesar nici măcar să aruncăm o privire. Și aceasta pentru că jertfim orice altceva pe altarul eficienței: dacă este adevărat că scopul oricărei comunicări este acela de a asigura cât mai repede și mai simplu transferul mesajului, nu este evident că, slujind zeița preciziei absolute, îți legi singur pietre de moară la gât? Ba da zic eu și, de aici, polemica poate începe. Trăiască spiritul boem, imprecis și leneș al românei, față de spiritul disciplinat al japonezei, castrator în "schemofilia" și exactitatea lui
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
năvala? Și mai aveam oare eu dreptul să trag linia care separă scaunele adevărate de scaunele povestite? Mai era oare această distincție valabilă sau vechile noastre categorii filosofice își scuturaseră sensul ca pe un polen prea copt pentru a mai sluji, rămânând goale și de prisos asemenea unei coji aruncate în drum? Ea se întoarse spre mine, și mă privi cu ochi calzi. "Poți mânca mochi?" mă întrebă. În clipa aceea fu ca o tremurare în aer și sub femeie clipiră
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pustiului, l-a rugat pe Trotinel să se oprească pentru că are să-i spună ceva lui Căiță. -Înălțimea ta, spune ce să fac acum pentru a-mi arăta recunoștința că mi-ai salvat viața. De acum, cât voi trăi te voi sluji cu nețărmurită credință. Nu ți-am spus asta până acum, fiindu-mi frică de Dardailă. Până la apariția razelor de soare încă am avut teamă că nu va muri. Acum sunt pe deplin sigură, de aceea restul vieții îl depun la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Târgov cu mâinile împreunate la piept. Într-un târziu a decis: -Du te la cel cu darabanaua și spune-i să iasă pe toloacă că-i vrerea mea. Și numai după aceea te ai duce dumneata și-n adăpostul unde slujește Uran... -Prea bine, Mare doamnă! exclamă Târgov, după care se înclină în semn de salut și respect, apoi plecă. -Ce vrei să faci cu arcul, Adela? și-a întrebat Ilina, fiica ei cea mai mare. -Asta! ... a zis într-o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Dei. Catehismele catolice introduseseră această întrebare abia în secolul al XVII-lea. Și răspunsul standard devenise acea formulă pe care mi-o amintesc și eu de când eram copil: "De ce suntem pe Pământ? Pentru a-l cunoaște, a-l iubi și sluji pe Dumnezeu și într-o zi a ajunge să-l cunoaștem în Cer (sau: să ajungem la viața eternă)". Catehismul olandez din 1948 este primul care vorbește de fericire pe pământ și afirmă: Pentru a fi fericiți aici și după
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
există: dacă credincioșii vor să transforme direct acest principiu antropic în probă științifică a faptului că Dumnezeu trebuie să existe și că omul a fost creat de el, se ivește un scurtcicuit provocat de credință, de ideologizare, nu obiectivă, dar slujind anumitor interese. Există însă și cealaltă față a medalie: științele naturale se dovedesc evident incapabile să ofere motivație empirico-matematică pentru o astfel de meta-lege naturală. Nu este necesar să fim kantieni pentru a recunoaște că răspunsul la întrebarea despre un
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
propriile interese și nevoi, mai curând să nu pierdem din vedere binele aproapelui, care are nevoie de noi tocmai în viața de toate zilele. Asta înseamnă nu să-l dominăm, ci să căutăm, pe cât ne este cu putință, a-l sluji. Practicare binelui totdeauna, iar unde sunt necesare, iertarea și renunțarea. Precizez că este vorba despre o luptă continuă: așa a fost și pentru mine, de-a lungul vieții mele. Pentru Isus respectarea preceptelor de bază ale umanității este, altfel spus
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Sărbătoarea Ortodoxiei, organizată de către Societatea națională ortodoxă a doamnelor române din București în 191125. În 1909, la 16 noiembrie, ajungea diacon la Capela Română Ortodoxă din Paris, unde activează până în iulie 191026. Datorită unor neînțelegeri cu Chesare Stefano, ce a slujit ca preot superior la această capelă între 1902 și 1914, el părăsește capitala Franței revenind în țară. În 1913 este detașat în Cadrilater, iar pentru o perioadă a fost paroh la Biserica Kalinderu și, între 1914 și 1918, preot la
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și adevăratei credințe, în lumina lui Hristos. El își asuma astfel o postura de martir: Scriu aceste rânduri pentru puținii oameni inteligenți, iar nu pentru aceia, care m-au pus la stâlpul infamiei, fiindcă am ieșit din bârlogul lor tradiționalist, slujind la acest Crematoriu și devenind un adevărat cetățean al patriei mele și al întregii lumi, eliberat de interese particulare și în slujba singurului adevăr Care este Iisus Christos"173. Prin urmare, arhimandritul se simțea un învingător, fiind eliberat de prejudecăți
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nu a fost singurul monah ce intrase în tabăra cremaționiștilor. Cel de-al doilea era Nifon Ianculescu, care la un moment dat ajunsese pe la mânăstirea Bogdana. Atât Șerboianu, cât și Ianculescu erau aspru criticați în Glasul Monahilor pentru faptul că "slujeau" la crematoriu. Preluând informații din "revista de propagandă Flacăra Sacră" se nota faptul că societatea Cenușa primise subvenții "grase" de la toți primarii Bucureștiului, încă de la înființarea sa din 1923. Mai mult, crematoriul era înzestrat cu o capelă pentru săvârșirea serviciilor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
statului nostru românesc", de "vrăjmași" ai ortodoxiei și bisericii noastre, "vânduți" străinilor etc. etc. Iar de nu se pocăiesc și nici se-nduplecă a pricepe "stilul nou", atunci credincioșii (?) preoți, dați "pe înnoire", dărâmă bisericile adevăraților ortodocși în care au slujit tot ei până mai anii trecuți; sfarmă crucea răbdătorului Christos, în care ei nu mai cred de mult și frâng spinările bieților oameni pașnici, cu ajutorul și puștile jandarmilor, care de multe ori sunt mai miloși, decât sutanele negre și misterioase
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
viață, mai ales de la o vârstă oarecare. De ce atunci preoții și pontifii, investiți cu "secretele zeilor" cum spuneau strămoșii noștri nu-și iau osteneala să spulbere din mințile celor profani, tot ceia ce este ignoranță și superstiție. De ce iasă să slujească, în același timp, și lui Dumnezeu și Diavolului? De ce ascund adevărul învederat și nu lasă mulțimea să se ridice la treapta înaltă, indicată de Dumnezeu ca fiecare "să fie preferat, cum este însuși Dumnezeu?" De ce, în același timp, slujitorii altarului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
totul numai sufletul? De ce atâtea legende, atâtea născociri nesăbuite, transmise credincioșilor de sub "sincera" (!!) voastră păstorire în numele lui Dumnezeu, pe care voi înșivă îl supărați și îndepărtați de la voi, în tot momentul, prin acțiunile voastre? Atâta timp, cât o biserică nu slujește "Adevărul", biserica aceia este un organism născut mort și tot ceia ce va-ntreprinde va fi "fum și umbră". Mi-este milă și compătimesc sincer această mulțime de credincioși din țara mea, cărora biserica oficială prin slujitorii ei interesați le
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
noi și ne înconjoară" este pentru ei nu numai un lucru străin, ci chiar straniu. Scriu aceste rânduri pentru puținii oameni inteligenți, iar nu pentru aceia, care m-au pus la stâlpul infamiei, fiindcă am ieșit din bârlogul lor tradiționalist, slujind la acest Crematoriu și devenind un adevărat cetățean al patriei mele și al întregii lumi, eliberat de interese particulare și în slujba singurului adevăr Care este Iisus Christos. Mi-e frică de fericirea pe care o concepe majoritatea oamenilor și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
prețuiește nimic în fața eternității. De atunci, și vor fi milioane și milioane de ani, omenirea păstrează din tată-n fiu credința în învierea morților și într-o viată viitoare, în care nu vor mai fi sclavi și liberi, stăpâni și sluji, bogați și săraci, fericiți și nenorociți. Potrivit acestei credințe care da un nou impuls de viață și sporea energia creatoare, omul înainta cu pași repezi spre civilizație. Evenimentul istoric, mai ales al apariției pe pământ a Omului Dumnezeu Isus, schimbă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]