18,131 matches
-
coșmarul. Obligați să respecte minimele cerințe ale democrației, după ce au trăit patru ani în perfectă izolare fonica de zgomotele neplăcute ale străzii, ei se văd constrânși, un scurt interval, să renunțe la traiul dulce și să dea față cu dezmoșteniții soartei de al căror vot au - totuși! - nevoie. Există, însă, un indice la care politicienii noștri sunt demni de admirat: tăria nervilor. Sau, mai bine zi, grosimea obrazului. Într-adevăr, îți trebuie o nerușinare ce frizează eroicul pentru a te prezenta
Buftea politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17857_a_19182]
-
A ostenit, apoi, la elaborarea unui studiu despre democrație, pe care ar fi voit să-l publice în broșură dar nu putea din cauza cenzurii. L-a publicat, apoi, tot în Analele Academiei, nefiind, nici el, reluat apoi. Se interesa de soarta Convorbirilor literare, de care se îngrijea I. E. Toroutiu, care, avînd o tipografie, speră, naiv, să o transforme într-o cetățuie a rezistenței împotriva comunismului. De aceea, deși era conștient de mediocritatea plata a lui Toroutiu, s-a bătut să fie
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
frenetic și plăcerea morbida de a vedea în minciună opusul sau. Îmbătați de gândul că se mută într-un palat, jalnicii învingători nu și-au dat seama că duhoarea pestilențiala a morții se instalase amenințător. Ei se credeau miri, pe când soarta le rezervase destinul de ciocli. Mințile lucide au cerut, imediat după alegeri, noii puteri să nu preia de la regimul Iliescu gestiunea, fără un riguros control prealabil al moștenirii. Sigur că Petre Român s-a opus cu ghearele și cu dinții
"Presedintele nostru, premierul vostru"?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17870_a_19195]
-
făcut, în intervalul mai mult decat prielnic al primului an de după preluarea puterii, dl Victor Ciorbea? Atunci ar fi trebuit reînceput totul, a doua zi după alegeri, cănd pedeseristii se ascundeau îngroziți în găuri de șobolani. Altă ar fi fost soarta economiei românești dacă somnambulul Ciorbea ar fi avut timp și pentru altceva decât pentru șuete amicale la sediul guvernului, dacă dl Constantinescu ar fi dedicat mai mult timp prozaismului vieții politice decât metafizicii călugărului Vasile, daca justiția ar fi făcut
"Presedintele nostru, premierul vostru"?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17870_a_19195]
-
aură de basm. Nu vă așteptați însă să întîlniți balauri ori soluții cu ajutorul fantasticului. Totul decurge conform regulilor realiste în care guverneaza mai presus de orice întîmplătorul. Ceea ce-i salvează în final pe cei patru aventurieri este pur si simplu soarta și norocul. Ei ajung întotdeauna cu cîteva minute după ce masacrul s-a consumat. Prind din zbor idei salvatoare. Lejeritatea cu care privesc totul chiar atunci cînd propria lor piele este în joc îi ajută nu numai să scape basma curată
Unde nu-i foc, nu iese fum by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17880_a_19205]
-
autorul, e o temă centrală. Convins că "cea mai gravă vină dintre toate ar fi aceea de a arunca pisică moartă în curtea altuia", Gheorghe Crăciun mizează pe luciditate și uneori pe sarcasm: "De-a dreptul paradoxal - adevărată ironie a sorții - e faptul că dintr-o generație de scriitori insurgenți, această generație pare să fi devenit în ultima vreme o generatie de universitari la început de drum, hartuita între limitele anchilozate ale unui sistem de învătămînt abia pe cale de dezmorțire și
Pe scările lui Gheorghe Crăciun by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17890_a_19215]
-
lăsa în pace tocmai pe cei pe care-i viza primii: politicienii, lucrătorii serviciilor secrete, diplomații. Dacă n-aș avea o imagine relativ clară a autorilor acestei fraude de proporții, m-aș mulțumi să vorbesc despre încă una din ironiile sorții care ne împinge - pentru a câtă oară ? - în ridicol și abjecție. Că la noi, la nimenea: o lege care ar trebui să-i pună la punct pe calai, ajunge să mai victimizeze o dată victimele! Cam asta e logică parlamentarismului atotbiruitor
Bumerangul de catifea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17886_a_19211]
-
Cu alte cuvinte, ar trebui să citim cartea că pe o ficțiune critică pentru a transforma lectură într-o delectare intelectuală. Din nefericire, însă, lipsiți - cum suntem - de spirit ludic, împovărați, până la deformare, de un vetust simt al răspunderii față de soarta literaturii, nu ne putem îngădui o asemenea libertate. Privim lucrarea cu toată seriozitatea și îi sesizam, fără plăcere, caracterul propagandistic. Totodată, ne gândim cu compătimire la Mircea Cărtărescu, descoperindu-l în inedită ipostază de cronicar conștiincios al unor jocuri literare
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
Nu țin minte ca prin Salonta, Buzău, Vaslui, Turda, Babadag, Ineu, Reghin sau Urziceni să fi călcat picior de liberal sau țărănist, ba chiar de udemerist, altfel decât în goana cu aspect de farsă numită "campanie electorală". Lăsați în voia sorții de o clasă politică iresponsabilă, locuitorii micilor orașe sunt prizonierii aventurierilor de tot felul. În astfel de "locuri în care nu se întâmplă nimic", ce gravitau în jurul câte unei făbricuțe sau a vreunui I.A.S. mai răsărit, disperarea și absența
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
de ce s-ar fi gîndit bărbatul să-i aducă tocmai o oglindă?! Dacă ar fi fost ca ea să-și vadă urîțenia, ea asta ar fi văzut, fără probleme și atunci poate că nu și-ar mai fi plîns propria soartă, ci bărbatul, care - ce lipsă de gust! - îi preferă o rivală neatrăgătoare. În povești, oglinzile sînt obiective. Știm asta de cînd cu Albă-ca-Zăpada. Dacă te ajută un prieten, ce te ia de mînă și te duce la oglindă, doar atunci
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
Constantin Țoiu Soarta a decis ca statuia europeană construită în secolul al nouăsprezecelea de Frédéric Bartholdi și Gustave Eiffel (executînd interiorul), oferită de francezi în dar noului stat american ce își cucerise independența la 1776 (dar adus cu prilejul împlinirii unui veac de la
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
neapărat erudit, dar cu un oarece discernămînt și bun-simț. După părerea mea din această tradiție literară a textului fără pretenții dar agreabil (în care intră de la cărți de călătorie pînă la biografii ale celebrităților) provine genul sit-com-ului de televiziune. Ironia sorții face să rîdem, seară de seară, privind scene din viața unor personaje care trăiesc într-un univers complet diferit de al nostru. Dar ironia s-ar transforma în cinism pur dacă o apariție recentă în Marea Britanie, Playing the Moldovans at
A rîde pe socoteala altora by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17235_a_18560]
-
engleză, este o capodoperă. în numai 16 pagini, autorul povestește viața a două Emma Bovary din România comunistă (textul datează din 1982): Gina și Mona, prima de patruzeci de ani, a doua - de douăzeci și cinci. Spre deosebire de eroina lui Flaubert, condamnată de soartă să trăiască în provincie, personajele prozatorului român duc o viață provincială doar în ceea ce privește amorul. Lipsite de sex-appeal, ignorate pe piața atracției erotice, ele rămân mereu la periferia a ceea ce se întâmplă important între bărbați și femei. Un ziar care ar
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
Era timpul când se punea problema renunțării la serviciul militar. Am avut în cap nenumărate subiecte. Poate acum ar fi momentul să scriu istoria subiectelor mele nescrise. Ce m-a împiedicat să le scriu și care a fost până la urmă soarta lor. După Marietta, primul meu succes literar, tradus și în românește de tine, aș fi vrut să scriu o istorie contrară: povestea unei fete din marele oraș care vine să trăiască la țară, în regiunea de munte. Dacă nu am
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
ca om și ca scriitor? Tata îi spunea simplu: Cum îți așterni, așa dormi. Destinul omului depinde foarte mult de el însuși și apoi de evenimente. Cu popoarele, lucrurile sunt mai complicate. Există popoare care nu și-au putut decide soarta lor, au decis alții pentru ele. De exemplu polonezii, trăind între două puteri: nemții și rușii. Eu am și o filosofie biologică. Plantele și animalele trăiesc în concurență unele cu altele. Există plante care se luptă pentru pământ. Vulturii își
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
statutul de iubită" a poetului. Acolo unde alții văd mimetism nu ar trebui să vedem decît un dialog afectiv, o sintonizare, acordare de frecvențe. Femeia intuise înaintea multor exegeți importanța poetului ("Geniu tu, planează-n lume! Lasă-mă în prada sorții...") și acceptase deliberat condiția umilă de "martora măririi" lui fără nici cea mai mică intenție de a intra în competiție. Ea continuă, în replică, un joc, zgîndărind același instrument -versul - și ceea ce Delavrancea lua în fu Poeți de pe vremea lui
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
Un profesor universitar pitoresc și cîrtitor în partid, dl Vasile. Asupra personalității charismatice a d-lui Viorel Lis, devenit primar general al Bucureștiului ca substitut al d-lui Ciorbea nu mai insist. Poate că dl Babiuc ar fi meritat altă soartă, decît aceea pe care i-a oferit-o aplicarea neabătută a algoritmului. Totuși... Acest totuși dovedește că pierderea funcției îl face pe omul politic autohton să se simtă de neînlocuit, nu exercitarea ei, care are un iz de provizorat de-
Oamenii de neînlocuit după ce au fost înlocuiți by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17238_a_18563]
-
părăsească, femeia recurge la soluția infailibilă spunîndu-i tinerei ei rivale că așteaptă un copil. Alcoolicul înveterat (același mignon bonom Lorre), denunțat de cel care-l făcuse complice la un jaf, e arestat, dar va fi eliberat printr-un joc al sorții. Destinul intervine și în cazul corpolentului om de afaceri (același masiv Greenstreet), ajuns în pragul falimentului și al sinuciderii: ziarul așternut pe jos pentru a nu murdări podeaua cu sînge conține anunțul cu lozul cîștigător! Știrea remontează personajul supraponderal, care
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
opoziție, cu tot cu supărarea președintelui pe făcătorii de opinie și cu impresia sa că un partid la putere poate face, dacă vrea, un "amărît de ziar" care să susțină puterea. Pentru o persoană care a apucat să vadă, în opoziție, ce soartă poate avea un asemenea ziar, de tipul experimentului Vocea României, ziarul care n-a făcut altceva decît să întărîte presa împotriva comanditarului, puterea de pe vremea dlui Văcăroiu, ideea dlui Constantinescu pare a garanta că eșecurile altora nu mai par eșecuri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17273_a_18598]
-
iar autorul reamintește explicit acest principiu: ce era înainte patologie se transformă pe cale terapeutică într-o banală nefericire. După un episod italian de relativă împlinire, Lisa Erdman ajunge să se recăsătorească în orașul natal, Kiev, printr-o ciudată întorsătură a sorții (o bună parte din viață și-o trăise la Viena). Confruntarea cu inconștientul este calificată în general, pe fondul dificultăților majore și al furtunilor sufletești pe care le implică, ca o coborâre în infern. Situația pacientei din roman circumscrie un
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
apelul d-lui Ciocârlie într-un punct esențial: sprijinirea actualilor guvernanți trebuie condiționată de o mare masă rotundă națională și de oferirea, de către politicieni, a unor garanții solide (există precedentul istoric al "Solidarității", într-un moment egal de dramatic pentru soarta Poloniei.) Altminteri, societatea civilă și intelectualii pe care încearcă dl. Ciocârlie să-i readucă pe scenă nu vor fi decât o pătură imorală de codoși, niște iresponsabili, abili, poate, în mânuirea condeiului, dar totalmente lipsiți de onoare. Oricât de mare
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
sfătuiască. În România anilor '80'90, cam asta însemna fată de la țară. E ciudat cum literatura a spălat acest păcat și l-a transformat într-un model literar chiar. Recunosc că încă aș schimba această origine cu cei privilegiați de soartă, dar atâta timp cât nu se poate, am învățat să profit de cele câteva atuuri ale acestei condiții. Cel mai mare avantaj este proiecția pe care o fac asupra celorlalți. Țăranii printre care am crescut erau ființe puțin sofisticate. Asta nu însemna
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
vorbit despre "Sebastian mon frère", s-a văzut dezavuat pentru compararea suferințelor, a vexărilor sale din timpul comunismului cu cele suportate de Sebastian în perioada ascensiunii legionarilor și a guvernării antonesciene. Eu unul nu văd elemente mari de discrepanță între soarta celor doi intelectuali trăitori în epoci diferite: Sebastian persecutat, umilit, privat de dreptul de a semna (Steaua fără nume, la prima reprezentare, în timpul războiului, o iscălise inexistentul Victor Mincu), din motive etnice, iar Liiceanu, în comunism, și el persecutat, marginalizat
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
a personalității mele." în schimb, aproape tot ceea ce a spus Petre Țuțea a reverberat în conștiința românilor. N-ar fi exclus ca în curând, prin repovestirea unor enunțuri sau chiar prin pastișarea stilului filosofului, să se constituie o operă apocrifă. Soarta gândirii lui Petre Țuțea este să devină folclor. Ce anume face ca o carte compusă din fraze sentențioase declamate în mijlocul unor prieteni, din sincerități teatrale, din invective copilărești la adresa unor sisteme politice să fie un best-seller? Gabriel Liiceanu a reflectat
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
adeseori ideea sau o falsifici. Petre Țuțea a avut curajul să renunțe la această birocrație a scrisului. Cum anume trebuie citită cartea Refuzul filosofului de a deveni prizonierul cărții a fost consemnat până la urmă tot într-o carte. Ironie a sorții! Editura a identificat și ...numărat improvizațiile cu caracter aforistic, le-a așezat într-o ordine alfabetică, după cuvântul-cheie, ca într-un dicționar și le-a tipărit pe toate cu aceeași literă. Nu putea să procedeze astfel. Fiindu-i recunoscători pentru
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]