4,201 matches
-
rafturi, căci neisprăviții lui de colegi întârziau, fusese un naiv să creadă că se vor mulțumi cu o singură halbă. Pe neașteptate ușa librăriei se dăduse în lături, izbindu-se de rama vitrinei. Intrase timid, printre vălătuci de fum. O sobă de tuci burdușită scotea trâmbe înecăcioase pe la toate încheieturile, gestionara avea scăderi la marfa depreciată și, în prezența unui individ în trenci bleumarin, nu mai prididea să pună pe foc lucrurile scoase din inventar. Păpuși oloage, ursuleți cu blana decolorată
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
ei vizual, n-ar fi meritat mai multă atenție decât o pasăre comună ori un patruped vagabond. Privirea sa era imobilă, ușor dilatată, frapant de asemănătoare cu aceea a figurinelor din plastic și pânză condamnate să se mistuie în focul sobei de tuci a librăriei de vizavi. Ajungând la capătul aleii, luase o hotărâre temerară: să se întoarcă! Să revină în dreptul fetei șezând în scaunul cu rotile. Trecuse pe lângă ea încercând să-și dea seama ce o determina să stea acolo
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
p-aci să facă pe el! Dar Ionel, ascuns după tablă, a urlat în pâlnie, cu vocea îngroșată: - A-uu! A-uu! Sunt aici, aici! Copiii, să leșine de râs. Mirată, coana preoteasă a zâmbit și ea, privind suspect spre tablă și sobă. A vrut să se îndrepte spre tablă, dar când a văzut că râd copiii și mai tare, s-a răzgândit. - Hai, Dică, spune povestea mai departe! Ce-a mai făcut moșul tău cel fricos? Mustăcind și făcând cu ochiul la
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
noaptea târziu! Vă convine? Să n-aud că vă dor picioarele sau alte mofturi! Ai, ce ziceți? Eu cu Victoraș tăceam, holbând ochii la Ilie. Acesta a insistat : -Bă, eu cu voi vorbesc! Nu vă convine? Acasă! La mămica, după sobă. Atunci, foarte convinși, eu și cu Victoraș am strigat într-un glas : -Ne convine! De fapt mințeam, pentru că mămica îmi spusese altceva. Dar,,,ce puteam face, dacă ceata a stabiulit planul? Or, acum eram băiat de ceată. Mi-am pus
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
intru în casă! După ce deschid poarta, iar mă opresc. Alt gând : tata mi-a spus să mă întorc cu traista plină, să arăt că sunt bărbat. După ce mai reflectai, mi-am zis : fii bărbat, băiete! Umple traista, nu sta după sobă! Hotărât, pun bățul pe umăr și plec la colindat cu miraculosul „unu, unu!” Eram bucuros, optimist, mai ales că burnița se oprise, iar printre norii răsfirați își făcea aloc zâmbetul lunii, care învăluia băltoacele cu pânze lucitoare. Mulțumit, după fiecare
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
decât umbre, dansând pe pereți. nu râde, suntem în decembre!... deci vom avea o iarnă mai lungă; omătul va geme în membre, iar gerul ne va trage o dungă, noaptea, cu umbre, dansând pe pereți. mai pune trei lemne în sobă, să nu te zgârcești la caldură, căci vreau să fac numai o probă: vom mai putea, gură în gură, să privim noaptea, cu umbre, dansând pe pereți?... Referință Bibliografică: e iarnă și încă-i decembre!... George Safir : Confluențe Literare, ISSN
E IARNĂ ŞI ÎNCĂ-I DECEMBRE!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383251_a_384580]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > TRECUTĂ IARNĂ Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului TRECUTĂ IARNĂ Trecută iarnă... abia te-am zărit... abia am avut timp să beau un vin fiert la gura sobei, să cânt la fluier o doină, în amintirea frunzei ruginii. În somnul tău voi aprinde lampa, o să deschid o carte și voi asculta ploaia străvezie, gonind spre lumina soarelui. În ramuri se vor dezlănțui apoi mii de muguri și flori
TRECUTĂ IARNĂ de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383284_a_384613]
-
spațiile goale de pe hârtiile voastre și aveți mereu nevoie să le umpleți cu semne. Vă osândiți sufletul ca să descoperiți un mic adevăr inutil, ca bătrânul acela. El studiase În profunzime obiceiurile popoarelor de la Răsărit. În lungile nopți de navigație, În fața sobei din castelul de proră, Îmi povestea ceea ce Învățase despre religiile lor și despre demonii pe care știau să Îi invoce. Culte stranii care au ajuns și la noi, În traistele pelerinilor, ca niște semințe de lepră. Sunt popoare care adoră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și un pâlc de ieniceri vine în goană spre mulțime să vadă de ridică cineva fruntea. Unde zăresc unul cu șezut mai răsărit, se opresc și-l îmblătesc cu săbiile, zicând: — Na, na! Cum nu se dioache călcâiul sau gura sobei, așa să nu se dioache sultanul! Carnaxî! Și se duc mai departe. Episodul 33 LA VIZIRIU în vremea asta, nu mult după ce, spre disperarea păgânilor, semiluna intrase într-un nor creștin, trei umbre de oameni pe trei umbre de cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
grabă urcă la primul etaj, deschise o ușă și apucându-l de-o mână pe Broanteș, îl târî după ea. Ce noroc pe Broanteș! Să descriem puțin camera. în mijlocul ei, la dreapta patului cu baldachin roșu, trona un lavabou. O sobă mică, de tuci, duduind plăcut, ocupa un colț al încăperii. Un discret miros de levănțică și năut se înfiripa dinspre dulapul sculptat din stânga patului în fața căruia o măsuță zveltă, cu picioare subțiri acoperite pudic de-o față de masă străvezie dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
încăperii. Un discret miros de levănțică și năut se înfiripa dinspre dulapul sculptat din stânga patului în fața căruia o măsuță zveltă, cu picioare subțiri acoperite pudic de-o față de masă străvezie dădea un aer șic fotoliilor somnoroase ce-o înconjurau. Lângă sobă, pe perete, era un păretar de pânză înfățișând cu măiestrie o gospodină surprinsă cu lingura în oală. Pe păretar scria: „Curat și bine aranjat faci din colibă un palat”. Deasupra patului era atârnat un tablou prezentând veridic „Răpirea din serai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
grație a celor de teapa ei, puse cafelele pe o măsuță și se strecură în celălalt fotoliu, așezându-se - e totuși cazul s-o spunem - turcește. Timpul trecea. Clipele zburau una după alta, focul duduia plăcut, buștenii se prăbușeau în sobă, cafeaua era naturală, pe geam se strecura lumina sfioasă a amurgului... Minunate clipe! — Povestește-mi despre tine - șopti Cosette, privindu-l cu ochii umezi. îndurerat, Broanteș îi explică prin semne situația obiectiva care-l împiedica să dea curs rugăminții ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Potoțki și sări să acopere cu pătura gaura mare, neagră ce se căscase în pat. Așa e pan Bijinski - zise ea în chip de scuză către călugări. Nu suportă să apară pe ușă. Odată, pe când trăia Potoțki, a ieșit din sobă. — Alte vremuri - zise pan Bijinski. E mare mizerie în pivniță - completă el, arătând spre pat. Piotr ăsta nu mai face nimic. — Pe anumite porțiuni - spuse Metodiu, după ce tuși ușor - sunt de acord cu dumneavoastră: căsătoria este o teorie care tânjește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
odihnind lângă lighean, a solului francez de la Poartă, monsieur Lavalle, gras și cu ochii mici, iată silueta înaltă a lui Signor Merano, ambasadorul Veneției, bâjbâind prin întuneric după ciorapi și iată șalvarii mari, roșii ai berleibeiului Rumeliei ascunși degrabă în sobă, căci venise pe neașteptate Hadjin-Pașa, rânjind tâmp în cadrul ușii cu un calup de halva în brațe. Toate rămăseseră însă în urmă, căci ea fugise de două luni din Stambul, cu moldovenii ăștia molcomi, oameni de treabă, nimic de zis, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și pe tine cineva cu degetul. CÎnd se stinge lumina, aprindem lumînările și ne adunăm În bucătărie. Aștept atunci s-o aud pe Omama povestind Întîmplări cu strigoi: „Și Moșu Circu ieșea noaptea din șopru și se vîra mintenaș În soba mică cu săcurea izinită de sînge ca scoasă din borîndău; avea mustețe negre și ierea numa-n nădragi și se preumbla În patul meu pe dușeg și fulgii de la gîști foșneau...“. Am văzut țigani fericiți. Și ce bine Îmi semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a mînăstirii În triunghiul acela pavat de jur Împrejur, parcă Îl văd și acum, cu un castan uriaș În centru, simțeam În nări aburul familiar al bucătăriei În care se pregătea cina, vedeam umbrele albe ale surorilor mișcîndu-se În jurul unei sobe mari de cărămidă roșie, tăceam și așteptam, lăsîndu-mi doar ochii să deslușească toate acele forme frumoase cărora nu voiam să le dau nici o semnificație ca să nu le risipesc. Și deodată pe masa de lemn rezemată de zidul de lîngă ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de apă. Ar râde de el. Nu-și dorește decât o fotografie absolut obișnuită, fără nici un fundal, în care să nu fie decât el în atelierul din stațiunea balneară. Din cap până-n picioare, chiar în costumul acesta, să zicem în fața sobei. Ar fi și caracteristic, pentru că el, la balul feroviarilor, începe să danseze întotdeauna de la sobă. N-am îndrăznit să ies din dosul ursului. Oricum va veni după-amiază după fotografii, și poate atunci. După ce bătrânul a plecat, Engelhard a încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
nici un fundal, în care să nu fie decât el în atelierul din stațiunea balneară. Din cap până-n picioare, chiar în costumul acesta, să zicem în fața sobei. Ar fi și caracteristic, pentru că el, la balul feroviarilor, începe să danseze întotdeauna de la sobă. N-am îndrăznit să ies din dosul ursului. Oricum va veni după-amiază după fotografii, și poate atunci. După ce bătrânul a plecat, Engelhard a încercat să mă liniștească, dar nu trebuia. M-am liniștit plângând. Nu înțelegea nimic. — Rar întâlnești oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
închis ochii, pentru că știam cărarea pe de rost și nu i-am deschis până n-am simțit cenușa sub tălpi. Când am ajuns, am închis toate geamurile fiindcă vântul sufla prin casă ca și când am fi fost afară. Am aprins vechea sobă din bucătărie și am deschis o conservă cu porumb și am pus-o într-o cratiță. Apoi m-am întrebat unde o fi mama. Am deschis ușa din spate și am strigat-o prin tot vântul acela, dar apoi mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și de mâncare proaspătă și multă căldură. Oamenii nu știu ce simt păsările, dar se spune că e dureros. Îmi aminteam de porumbeii bunicii. În România, dacă ei alegeau să-și schimbe penele iarna, de exemplu, bunica agăța coliviile mari în apropierea sobei, care nu trebuia încinsă prea tare. Avusese loc un accident odată - bunica se dusese în vizită la niște rude, departe de satul nostru, și mătușa schimbase locul coliviilor, agățându-le lângă fereastră. Porumbeii s-au îmbolnăvit și au murit din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
rândul ei el cumplito fioro indescriptibile del dragoste cucerindu-i inima puor Sugismund. Incredibile, des milles times incredibile! Un muslimo girl puor uno ditamai del cavalero cruciato, ça c’est vraimento una stòria del racontado per milenios a copile near sobe del casa părintească par bunico. Incredibile, je me repetado, mais incredibile. Inutilo de mai spunere anymore că el duo des nos protagoniste se-ndrăgostiseră pe loc unul de altul, de la una prima del vedere, como dans una basmo kitsch, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
liniștea care se instaurase pentru o clipă, se auzi cum sticla se face țăndări pe trotuar. — Pfui, făcu Sonia, e urât aici. Să mergem. În comparație cu balconul, camera lui Iag părea liniștită și înăbușitoare, de parcă s-ar fi făcut focul în sobă. Prin ușa închisă de la balcon, în întuneric, se vedea cum fața de masă se zbate ca o batistă fluturată de rămas-bun în gară. Ținând-o ne Sonia de braț, în căutarea comutatorului, am început să pipăi cu palma tapetul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Chiar așa? Nu-mi vine să cred. Bunica dinspre mamă mi-a vorbit despre asemenea întâmplări dar n-am crezut nici o clipă că poveștile ei au vreun sâmbure de adevăr. Eram convinsă că nu sunt decât basme spuse la gura sobei pentru înspăimântat copiii. Ai de gând să-mi spui și mie despre ce vorbim? întrebă destul de iritat Cristian. Nu mă mai fierbe atâta! Când vârful muntelui retezat de uriașul Negru s-a prăbușit în apă formând lacul, acesta a înecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cazarmă, din perspectiva realizatorilor Enciclopediei, reprezintă un eveniment unic: nicicînd, niciodată, un oarecare G.M., geometru, nu-și va mai petrece, În a doua jumătate a anului 1935, stagiul În cazarma din Požarevac, și nu va mai schița planuri la gura sobei, gîndindu-se cum În urmă cu două-trei luni, după un mărșăluit de-o noapte, văzuse marea. Marea pe care el a văzut-o de pe padina Velebitului, În douăzeci și opt aprilie 1935, pentru prima oară În cei douăzeci și cinci de ani ai săi, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
interiorizare, insistența asupra faptelor materiale, care ulterior se vor situa Într-un raport logic cu omul, cu ceea ce numim de fapt sufletul său. Și dacă redactorii lasă fără comentariu unele aspecte - cum ar fi de pildă montarea instalației electrice În sobele de teracotă, În 1969, moda tonsurii, sau bulimia tatălui meu, prepararea unei băuturi răcoritoare din soc după o rețetă din Politika 1 - neașteptata lui manie de a colecționa mărci poștale, mai la bătrînețe, este interpretată ca o compensație la Îndelungata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]