3,402 matches
-
de cineva, că e urmărit, avea ochii dilatați, se trăgea pe după colțurile de zid ale imobilelor, mă fluiera și pe urmă îmi vorbea tainic, uitîndu-se în dreapta și în stînga (nu l-ați cunoscut pe tata, el care era un om sobru, aproape taciturn, să se comporte așa...): “E unul lîngă statuia din centru, stă pe jos și construiește castele din nisip ud, apoi așează peste ele, peste toate turnurile și anexele o cîrpă, o lasă puțin, apoi scoate un chibrit și
ACELE VERI MINUNATE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383063_a_384392]
-
cu două uși în partea de sus, acestea la fiecare treizeci de minute se deschideau și pornea muzica , atunci o pereche de miri, două păpuși minunat realizate, se învârteau câteva secunde. Îmbrăcase cămașa când ceasul a început să cânte, mirii sobrii și solemni dansau pe melodia valsului. Gândul i-a zburat cu mulți ani în urmă, se vedea în casa lui Ion al Chirei când se pregătea să meargă la prima lui cununie civilă. Avea un costum cu mânecile scurte, îl
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385349_a_386678]
-
sarcofag Și frunze ruginii îndeamnă La simfonii pe un drumeag, Pe care viața mea înseamnă Mai mult decât un pas pribeag. Mă pregătesc de-un cancer veșnic Al râului ce-a sfredelit, Puternicindu-se temeinic În miezurile de granit, Sub luna sobră, ca un sfetnic La-mpărății de mezolit. Eu de pe-o margine pe alta Am construit un pod de nuc, Mi-am aruncat în ape dalta Și strălucea-ntr-un nor uituc, Desprins de luciu-n care balta Adăpostea un
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
-n prag de toamnăîși pregătește sarcofagși frunze ruginii îndeamnăLa simfonii pe un drumeag,Pe care viața mea înseamnăMai mult decât un pas pribeag.Mă pregătesc de-un cancer veșnicAl râului ce-a sfredelit,Puternicindu-se temeinicîn miezurile de granit,Sub luna sobră, ca un sfetnicLa-mpărății de mezolit.Eu de pe-o margine pe altaAm construit un pod de nuc, Mi-am aruncat în ape daltași strălucea-ntr-un nor uituc,Desprins de luciu-n care baltaAdăpostea un cuib de cuc.Aud
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
și „Camerata Classica” - dirijor Tiberiu Soare. Duminică, 18 septembrie, în ultima zi a festivalului și în ultimele ceasuri de vreme bună, înainte de venirea ploilor, după recitalul „Cvartetului Artmusik”, peste 200 de persoane, într-o atmosferă asemănătoare celei de la Ateneul Român, sobră, plină de respect și apreciere s-au bucurat de concertul extraordinar susținut de „Orchestra Simfonică București”, sub bagheta dirijorului Jin Wang. Pe parcursul celor trei zile dedicate vieții și operei lui Mozart au putut fi întâlniți și ascultați soliști profesioniști ai
Mozartissimo pe Bulevardul Artelor – 16-18 septembrie 2016 – [Corola-blog/BlogPost/92354_a_93646]
-
atenția, parcă îl urmărea mai mult pe el, atunci a hotărât să se apropie și să-l abordeze: -Așteptați copilul să iasă de la ore?-bărbatul s-a întors cu spatele la el, eschivând răspunsul, dintr-o dată clopoțelul a început să sune. Profesorii sobrii, cu cataloagele sub braț, ieșeau din clase, pe lângă ei alergau copiii, bucuroși că mai scăpaseră de încă o zi de școală. Printre ultimii elevi care au părăsit clasa, era un elev adânc cufundat în gânduri, cum l-a văzut, Mihai
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
a păstorit, a avut rezultate concrete. Cu alte cuvinte a muncit și a avut rezultate în munca lui. Un astfel de om, cred că poate ocupa funcția de Președinte al țării. Sper, de asemenea, că se va comporta demn și sobru, așa cum îi va cere rangul pe care-l va dobândi. Oamenii vor să voteze, este un drept democratic. Ei cer să aibă posibilitatea de a vota liber, în condiții civilizate, conform propriei lor conștiințe. „Libertatea omului e partea divină din
RAȚIUNEA ȘI SENTIMENTUL „Rațiunea construiește viața pe ruina inimii.”- Emil Cioran [Corola-blog/BlogPost/92449_a_93741]
-
Craiova în timpul evenimentelor din decembrie 1989. Înțeleg că sunt revoluționari. În timp ce vânzătoarea îmi așează cu grijă covrigii în pungă, pe ecranul televizorului apare imaginea coperții unui număr al revistei „Paris Match” din decembrie 1989. De pe copertă ne privește nepotrivit de sobru și hotărât un chip de adolescent în devenire, care cu mâna dreaptă ține vârful unui drapel, iar cu mâna stângă își înfășoară pânza acestuia în jurul trupului. Pe ecran apare scris: „El este Gavroche al României. Îmbrăcat în tricolor, a devenit
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
clădire, destinată inițial pentru școală militară, în împietrire, umanizată de multă verdeață și de ordinea interioarelor. Emoția reîntâlnirii absolvenților de acum jumătate de veac a fost piatra de încercare. Îmbrățișări, frânturi de amintiri, rumoare admirativă, nostalgii. Oamenii în toată firea, sobri, maturizați de toate încercările vieții. Și pentru această minunată șansă, mulțumim, respectuos, colegilor noștri: Mircea Dumbravă, Gheorghe Axinte, Tiberiu Macovei, Ioniță Chirilă, cei care au consumat multă energie, străbătând distanțe prin câteva județe - de mii de kilometri, plus alte sute
Dedic acest eseu în amintirea foştilor noştri profesori şi foştilor noştri colegi, promoţia 1965! [Corola-blog/BlogPost/93331_a_94623]
-
să distorsioneze realitatea istorică, dar n-a reușit. Pentru că moldovenii au un CREZ al lor: „Astea-s rădăcinile noastre”. „NOI ÎNTOTDEAUNA AM FOST CONVINȘI CĂ ȚARA O SĂ SE REÎNTREGEASCĂ”. Scriitorul Nicolae Dabija este o prezență agreabilă, volubilă, dar cu deosebire sobră și cumpătată când vine vorba despre limba română: „NOI sâmțâm românește!” - ne reamintește dumnealui - și ține să ne spună o anecdotă despre cuvântul de salut al unui ministru român venit în vizită la Chișinău: „ Salut, Republica Moldova, soră cu România!” „ Cum
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93384_a_94676]
-
De ce? Pentru că Părintele Gheorghe Calciu s-a conturat și s-a identificat în mintea și în inima mea, prin câteva trăsături și calități distincte: - în primul rând caracterul, onoarea și demnitatea părintelui apoi vocea sa inconfundabilă, cât se poate de sobră dar și caldă în același timp; după aceea cultura teologică și nu numai, cu care a fost înzestrat datorită muncii și tenacității prea cucerniciei sale; luciditatea și spiritul său critic însoțit de foarte multă înțelegere și condescendență; pe urmă spiritul
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
anului, obiecții, nimeni nu fuge după cuvinte, mulțumit că posedă totuși trei, doar trei, care fac cât o împărăție: La Mulți Ani! E, dacă vreți, micul delir anual la care toți ne supunem, oricât am fi de lucizi și de sobri primăvara, vara sau toamna. Ce să analizăm, ce să nu analizăm? Despre ce oare am mai putea să scriem astăzi? Poate despre istoria de 95 de ani a Uniunii. Merită întotdeauna să scrii despre o poveste care îți luminează mintea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93504_a_94796]
-
felul său, am putea să ne gândim mai serios asupra problemelor ce viitorul ni le impune cu atâta necesitate. Viitorul însă e continuarea, în cazul cel mai bun, rectificarea trecutului” /..../ „Nu restabilirea trecutului; stabilirea unei stări de lucruri oneste și sobre, iată ținta la care se mărginește oricine din noi”. ( Mihai Eminescu. Scrieri esențiale. Vol. 5 Corespondență. Ed. Fortuna, 2003) Fundamentale sunt ideile eminesciene despre tineri: “Părerea mea individuală, în care nu oblig pe nimeni de-a crede, e că politica
La Cluj, CELEBRAREA EROULUI BABA NOVAC – CĂPITAN AL VOIEVODULUI MIHAI VITEAZUL [Corola-blog/BlogPost/93460_a_94752]
-
-lea al acestei enciclopedii (”Duel - Eoetvoes”), ce a văzut lumina tiparului în anul 1892, este inserat un amplu articol dedicat lui Eminescu (p.937), întins pe 37 de rânduri, plus alte 3 indicând bibliografia. Materialul este scris într-un stil sobru și echilibrat, conținând informații la zi. Al treilea argument: un alt monument bibliografic, ce nu poate fi ignorat în domeniul enciclopediilor de referință ale lumii, este ”Nouveau Larousse illustré : dictionnaire universel encyclopédique”7. Astfel, în ediția amintitului dicționar, tipărită în
1883 – Eminescu în presa italiană [Corola-blog/BlogPost/93514_a_94806]
-
cu seamă În tinerețe, când, Împreună cu grupul său de cântăreți ai dragostei, la calendele lui mai, se lăsau În voia celebrării Venerei și a lui Bacchus. De când se apucase de cariera politică, Însă, fusese mereu foarte atent să se manifeste sobru, cel puțin În public. Poate că era doar o surescitare momentană pe care Încă o Înghițitură de vin avea să o potolească, ajutându-l să Își recapete echilibrul. Ridică din nou cupa și o duse la buze, dând pe gâtlej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
obișnuită de lucru. La stânga sa, țopăia și zbiera un mic grup de actori costumați cu niște tunici țipătoare, cu fețele ascunse Îndărătul unor măști grotești și Înarmați cu niște furci de care atârnau niște fâșii de pânză stacojie. La dreapta, sobri În tunicile lor albe Împodobite cu aripi mari din pânză aurie, tot atâția Îngeri, cu fețele prostite Într-o beatitudine idioată, psalmodiau laude Într-o latină anapoda. — Îngerii Încearcă să le smulgă diavolilor sufletul mortului. Ia te uită! mai zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
stăpânul? Cum se va desfășura dialogul? Și unde? Chiar așa, unde? Aici? În altă parte, la alt etaj, Într-un birou, Într-o cameră de tortură? Sigur, exageram, șarjam - nu suntem În Evul Mediu, ce naiba! Butuc, ghilotină, autodafé - să fim sobri, un glonte bine țintit În frunte, cavalerește, rezolvă problema simplu și eficient, faptul că se Întâmplă În dormitor, la toaletă sau pe coridor nu mai contează... Ba, uite că da, contează! Într-o străfulgerare de optimism deșănțat, marca ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Încât să recunosc că era, pur și simplu, caraghioasă, deși cam asta era situația. Trimisul se numea Zoran. Cel puțin așa s-a prezentat, surâzând afabil, de parcă am fi făcut cunoștință Într-un salon monden. Cam extremiști indivizii: fie excesiv de sobri, fie zâmbitori cu sau fără motiv. Mi-era dor de un om normal. - Domnule profesor, vă rog, În primul rând, să primiți scuzele noastre pentru maniera neobișnuită În care am fost nevoiți să procedăm pentru a intra În contact cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dar o idee mai mult decât nimic: mă aflam, așadar, Într-un loc căruia i se spunea Centrul. Bun. Și mai departe? Ce relevanță avea faptul că buncărului i se spunea Centrul, și nu Octogonul sau Triunghiul Bermudelor? Să fim sobri, n-aveam nici o câtime de informație folositoare În plus. Cel mult Încă o nedumerire care se adăuga mulțimii anterioarelor Întrebări fără răspuns, pe care tentativele mele de a le surmonta prin deducții și presupuneri nu le clintiseră o iotă. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și a făurit-o din nimic, fără vreo rațiune inteligibilă, n-o va azvârli În neant, la fel de subit și de obscur? Și apoi, vedeți vreo deosebire de esență Între a muri de bătrânețe sau lovit de un autoturism? Să fim sobri și să abandonăm prejudecățile, oricât ar fi ele de duioase și de mângâietoare. - Îmi pare rău că vă decepționez, dar nu pot cu nici un preț să văd doar fondul, esența, numitorul comun sau cum mai vreți să le numiți atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la Înaintare și manipulați dexter de o instanță atotștiutoare și atotputernică numită Centrul de nu știu ce, și asta doar pentru ca respectivul Centru să-și poată face treaba la adăpostul falsului mister cu care sunt Înconjurate, de secole, penibilele marionete. Să fim sobri, e o măsură În toate: cine ar fi putut pune la punct și Întreține În stare de funcționare o asemenea mașină infernală de răspândit derută? Și cât de Înspăimântător trebuie să fie secretul ocrotit de Centru pentru a merita osteneala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
schimbaserăm câteva fraze, atâta tot, iar simplul fapt că, la plecare, mă asigurase că pot avea Încredere În el nu reprezenta un argument. Ce era să spună? Ferește-te de mine ca de dracu’, ocolește-mă, evită-mă?! Să fim sobri! Totuși, ceva la el Îmi inspirase Încredere. Paradoxal, probabil tocmai franchețea cu care Îmi spusese, privindu-mă În ochi, că la nevoie, flăcăii din subterană n-ar ezita să-mi tragă un glonț În frunte. Cavalerește și cu maximum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de o săptămână până ce cumplitul instigator Își pierde viața. Dar Centrum-ul Își mai făcuse odată datoria, și documentul din arhivă degaja temperat jubilația repurtării unui succes important. Ultimele cuvinte ale textului Însă marcau o neașteptată schimbare de tonalitate, de la precizia sobră, de expunere științifică de până atunci, la ambiguitatea unei notații parcă voit enigmatice și frivole, fără nici o legătură cu restul: „Tezaurul Ordinului va fi pus În slujba umanității”. Mă blocasem. A câta oară? Am Încercat să-mi administrez liniștitoare Îndemnuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a ghici intențiile Evei, Însă cu asta Începusem să mă obișnuiesc deja. - Luăm cu asalt Centrul, arestăm Consiliul? am Întrebat-o când am ajuns la locul stabilit, căutând să par cât mai destins. - Toate la timpul lor, mi-a răspuns sobră. Deocamdată, mulțumește-te cu o simplă recunoaștere În teritoriul inamic. Teritoriul inamic? Nu suna rău. Era prima oară când surprindeam În vorbele ei ideea de ostilitate la adresa Centrului - asta dacă nu cumva escaladam eu aiurea Înțelesul propoziției cu pricina. - Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
timp, trebuia să mă opresc și să-mi golesc mintea de zgomotul pur mecanic, vid de orice Înțeles, În care se transformă rostirea repetată a oricărui cuvânt sau grup mic de cuvinte. Fă, dacă vrei, acest exercițiu: alege cel mai sobru, mai frumos și mai plin de sens dintre cuvintele pe care le cunoști și spune-l cu glas tare de zece-cincisprezece ori. Nu va mai rămâne din el decât o carcasă sonoră, care nu mai are nici o legătură cu propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]