1,987 matches
-
să fie, prin oamenii săi de caracter, însuși laboratorul tranziției unei societăți spre bunăstare și libertate, ceea ce ne-ar scuti de urâciunea tensionată a pustiirii în propria-ți țară, în propria-ți piele, fiind nevoit într-un fel, de sistemul social-politic atât de corupt să fugi din țara ta, din tine însuți. Cu talent și subtil tact în registrul normalității, profesorul și scriitorul Vasile Fetescu propune simplul fapt de a nu uita că ești om, că fiecare dintre ceilalți este om
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
credințe opuse”. Întregirea unității de stat a condus - remarcă Al. Zub - „la reforme structurale și la o efervescență fără precedent a culturii, opera fiind comparabilă sub acest unghi doar cu aceea a marilor clasici. Reformele au primenit radical peisajul vieții social-politice, iar «explozia» produsă pe tărâmul culturii a făcut să apară o serie de opere cu totul remarcabile [...]. Mari personalități s-au conturat în deceniile interbelice, ca expresie a spiritului creator românesc, eliberat oarecum de obsesia politică”. Într-o evoluție complexă
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
și continuității statalității moldovenești”. Este reluată ideea Moldovei ca țară a moldovenilor deosebiți istoric de populațiile din vecinătatea spațiului carpato-nistrea: cea romanizată de la asfințit și cea slavizată de la răsărit. „Una din condițiile de bază pentru a se afirma ca entitate social-politică, național-teritorială aparte, ca entitate etnică deosebitoare de cele din preajmă, este neatârnarea, posibilitatea și voința de a apăra această neatârnare”, prin apariția „Statului Moldovenesc”. Pe această teză, autorul stabilește o „continuitate istorică”: „Reamintim că majoritatea absolută a trăitorilor spațiului carpato-nistrean
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
cultură (sporturi extreme). Pe de altă parte, în relațiile cu celelalte sisteme ale societății, cultura sportivă influențează, la rândul ei, starea societăților. Gradul de influență este diferit, încât putem considera că cele mai puternice influențe culturale se manifestă în raport cu sistemul social-politic, sistemul reproducerii bieo-sociale a membrilor societății, în măsura în care gradul socializării, al integrării sociale depinde nemijlocit de sistemul cultural. Timpul contemporan, la sfârșitul primei decade a mileniului trei, depinde de câteva revoluții în comunicare prin schimbarea modului de transmisie: trecerea de la limbajul
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
maluri ale sărăciei, de pe nenumăratele maluri ale viețuirilor. În acest context biografia familiei de învățători Constantin și Steluța Brumă prezintă atât cronicizarea disperării ( două refugii falimentare pentru starea lor materială), deschiderea generoasă a educatorilor spre lumea eteroglotă fără nici o reținere social-politică dar și drama satului interbelic din ținuturile sud-estice ale României, mereu supuse presiunilor de interes geo-politic. Cu dragoste și respect fiul scriitor a pipăit litera tatălui și cuvântul mamei încercând în această primă editare să lase cât mai amplă respirația
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
din "Dilema" le-am grupat în primul capitol al volumului intitulat Marafeturi epice. Rațiunea acestei așezări în paginile cărții este legată de specificul rubricii intitulate Din fanfare funerare susținută săptămânal în paginile revistei. Acesta este asigurat de împletirea între actualitatea social-politică și notațiile ludice prin amestecarea regimului ficțional și a celui non-ficțional. Am avut în vedere în redactarea eseurilor și o componentă culturală dublată de una literară într-o propunere de estetică postmodernă. Figura centrală în toposul imaginarului creator al acestui
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
întreagă de căutări din partea familiei și o activitate susținută din partea lucrătorilor de poliție. După evenimentele din decembrie 1989, primăvarAșanului 1990, avea să debuteze cu altele ce parcă nu se mai terminau și care aveau să bulverseze întreaga suflare românească. șituația social-politică de atunci urma să nască ceea ce s-a numit ulterior ,, Fenomenul Piața Univerșității’’ transmis în direct ore în șir de postul central de televiziune. Ceea ce se petrecea acolo a atras în fața micului ecran tot mai mulți telespectatori. Într-o pauză
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
a cronicii vieții sale și a timpului nostru, plină de neprevăzut. Citind-o, cartea ne fascinează. Are de toate. De la povestirea vieții sale din ultimii ani, la comentarii literare la cărțile citite, concertele sau spectacolele folclorice vizionate, păreri despre viața social-politică, referiri la fenomenele naturii, cum le merg florilor din grădină în așteptarea Marianei, fiica sa, dorită să ajungă acasă în vacanța din fiecare august a anului în ființă. Și nu numai! Scrisul său mă bucură mult. Pentru că el mi-a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o tendință de răspîndire în paginile unor publicații eclectice (Noua revistă română, Flacăra), prin intermediul unor persoane favorabile, din interiorul redacțiilor acestora (Constantin Beldie, Ion Pillat). Curînd, gazetele independente scoase de N.D. Cocea (Viața socială, Rampa, Facla) vor redimensiona pe coordonate social-politice atitudinea estetică „revoluționară”, stimulată, între 1913 și 1914, și prin intermediul cotidianului Seara. Doi dintre poeții activi în redacția acestor publicații - Tudor Arghezi și Ion Vinea - se vor lansa pe cont propriu, ca directori de gazete: primul editează săptămînalul Cronica (1915-1916
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
despre formele antisemitismului intelectual în românia anilor ’30, Ed. Humanitas, 1995, și Andrei Oișteanu, Imaginea evreului în cultura română, Humanitas, 2001, ed. revăzută în 2004. În preajma lui 1900, „Unele evoluții intervenite în viața comunității evreiești - apariția primelor forme de organizare social-politică și culturală a evreilor, cu programe revendicative și organe de presă în limba română, primele mișcări sioniste, prezența numeroasă a evreilor în mișcarea socialistă - se vor reflecta și în multiplicarea și «modernizarea» formelor de antisemitism și apariția unor noi capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o repetiție generală pentru aventura Dada. Fără a exagera prea mult, putem vedea în Chemarea un mic laborator avangardist. Revista va constitui un „arhetip” pentru gazetele pe care Vinea le va edita în primii ani după război, de la noile serii social-politice omonime pînă la publicații port-drapel ale „artei noi”, precum Contimporanul sau satelitul acestuia, Clopotul. Ele vor relua inclusiv firul literar-artistic întrerupt odată cu experiența din 1915. Apropierea tînărului Vinea de cercurile socialiste, față de Vasile Demetrius și, mai ales, N.D. Cocea (lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
el va elimina treptat „reziduurile pamfletare” ale lui Vinea (moștenite de la Facla lui Cocea) și va redimensiona - după modelul maestrului său Hans Arp - linia artistică a grupării... Capitolul VI. Contimporanul. O interfață Art Déco a „anilor nebuni” Preliminarii avangardiste. Etapa social-politică (1922-1924) Cea mai longevivă dintre publicațiile românești de avangardă ale perioadei interbelice: aproape 10 ani de existență (cu întreruperi semnificative) și peste 100 de numere (e adevărat, uneori duble sau triple), față de cele 16 numere ale Punct-ului (1924-1925), 15
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
colaboratori în general de stînga, recrutați din rîndul avangardiștilor „rămași pe drumuri” sau din rîndul „noii generații” a anilor ’30. Evoluția revistei conduse de Ion Vinea și Marcel Iancu a cunoscut trei etape distincte: 1) o etapă dominată de militantismul social-politic; 2) o etapă a militantismului artistic avangardist (cu dominantă constructivistă; 3) o etapă eclectică, fără orientare doctrinară precisă, dar - tocmai de aceea - foarte receptivă la modificările de sensibilitate ale epocii. Prima etapă acoperă intervalul 1922-1924, fiind cuprinsă — mai exact — între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Manifestului activist către tinerime“. În acești doi ani, Contimporanul, autointitulat „organ al constructivismului românesc”, apare cu o periodicitate aproape lunară — cea mai bună din relativ îndelungata, dar discontinua, sa istorie — și, rămînînd esențialmente o publicație intelectuală, păstrează un pronunțat caracter social-politic. Excercițiul predadaist al Chemării din 1915 și al publicisticii militante de după 1918 își arată acum roadele. Linia politico-ideologică asumată din start este cea a unui „socialism independent”, apropiat disidenței țărănist-democrate a doctorului Nicolae Lupu (fapt evidențiat de articolul-program al acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui tradiționale, aici, cu România lui Mare trasă în inima civilizației europene”, prin urmare „trezirea acestui public e unicul scop”. Soluția preconizată de Vinea - „educarea” publicului românesc operată de o minoritate intelectuală „avansată” - se va regăsi atît în planul acțiunii social-politice (mai ales în prima etapă a revistei, 1922-1924), cît și în plan artistic (1924-1927), cu precizarea că, în tradiția Faclei lui N.D. Cocea, arta este separată de politică. Atitudinea amabil-distantă sau chiar ostilă a Contimporanului față de critica de direcție modernistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să nu ezităm între o societate care nu are nevoie de noi și una care nu s-a născut încă, să încercăm mai degrabă să schimbăm lumea actuală”) — altfel spus, printr-un transfer al revoluției din planul estetic în cel social-politic. Într-un eseu incitant (Modernitatea ultimă, Editura Univers, Colecția „Prima verba”, București, 1998), Caius Dobrescu face - pe urmele lui Mihail Bahtin și Gilbert Durand - o tipologie cultural-politică a modernismelor din prima jumătate a secolului al XX-lea: Războiul (în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
este o avangardă estetică, „secularizată” în raport cu politicul. Simpatiile de stînga ale majorității membrilor ei nu se traduc, altfel spus, printr-o artă politizată, ci (doar) prin cultivarea „noutății” artistice. Nu mă voi opri, în cele ce urmează, asupra articolelor strict social-politice din publicațiile avangardiste ale anilor ’20 (mai precis, din prima etapă a revistei Contimporanul sau din publicația-satelit Clopotul). Mai importantă mi s-a părut a fi relația dintre orientările artistice aferente și extremele ideologice europene (fascism, bolșevism). Un caz aparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
parte, majoritatea celor ostili trădătorului, de cealaltă - mai ales Geo Bogza, prieten și apărător fidel. Divorțul (citește: eliminarea lui Voronca) nu va întîrzia prea mult. Apropiindu-se tot mai mult de sovietism, „uniștii” îmbrățișează - ce-i drept, timid - teza determinării social-politice a artei. Respingerea futurismului italian de către foștii săi adepți (Roll, Mihail Cosma ș.a.) echivalează unei respingeri a separării dintre artistic și politic. Sub acest aspect, opțiunea lor pentru suprarealism are semnificația unei revolte mai pure și mai articulate, căci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a perceput-o ca situație de criză. Elementul de criză este un loc comun, tipic literaturii apocaliptice. Ceea ce întâlnim în Apocalips: îndemnuri, asigurări, avertismente, amenințări, binecuvântări, sunt elemente care trimit la un punct de vedere apocaliptic și nu la circumstanțe social-politice. Apocalipsul nu a fost scris ca răspuns la o situație socială și politică, ci ca răspuns față de moartea și înălțarea lui Cristos. Fără a ne pune în dezacord cu aceste interpretări, nu în mod complet neadecvate, putem să afirmăm că
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
existența fizică. Din păcate, după o scurtă perioadă de speranțe, a urmat o altă formă de totalitarism, la fel de nocivă pentru evrei. În perioada de tranziție 1944-1948 are loc o revenire, e adevărat, lentă și parțială, a populației evreiești În circuitul social-politic și cultural al României. O dată cu abrogarea legislației antonesciene, a Încetat reghetoizarea forțată a populației evreiești, ce a reprezentat unul dintre obiectivele regimului fascist. Pentru o scurtă perioadă, a existat la evrei, la fel ca și la români, speranța revenirii la
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
dar cu o tentă de depolitizare, În paralel cu o marcată marginalizare a vieții comunitare, ce corespundea cu Însăși marginalizarea populației evreiești, care nu mai era văzută - nici măcar teoretic, la nivel propagandistic - ca un participant cu drepturi egale la procesele social-politice ale României socialiste. Leadership comunitartc "Leadership comunitar" Problema existenței unui establishment comunitar, a rolului său În viața evreiască, a raporturilor sale În interiorul, dar și În exteriorul organismului comunitar reprezintă unul dintre reperele dinamicii comunitare. Evreii din România au avut În
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
nucleu coerent și stabil pe care îl putem găsi în toate țările și în toate etapele și care face din tranziție o cale unică, având succesele și eșecurile sale. Acest sâmbure structural este dat, pe de o parte, de situația social-politică și economică globală în care tranziția are loc, iar pe de altă parte, de autoritatea și puterea principalilor actori angajați în configurarea și implementarea strategiei. Cu alte cuvinte, tranziția nu este un proces dominat de orientări diferite, chiar contradictorii. Coerența
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
utilizează masiv rezultatele cercetării științifice, ele funcționează prin producerea unei cunoașteri specifice, pe care o numesc cunoaștere instituțională. Cunoașterea instituțională reprezintă o uriașă rețea de comunicare și interacțiune intelectuală și politico-instituțională, realizată într-un mod controlat instituțional, în care autoritatea social-politică are un rol esențial, fiind susținută de diferite mijloace ale puterii. Trei caracteristici distinctive ale cunoașterii instituționale trebuie menționate. În primul rând, ea este puternic orientată acțional. Obiectivul cunoașterii instituționale este nu să descrie/explice/prevadă realitatea, ci să o
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
cognitive sau jocul intereselor și orientărilor specifice mulțimii participanților la proces? Există două răspunsuri posibile la această întrebare. Primul, pentru care optează clar teoria actuală a tranziției, este accentuarea perspectivei cognitive. Teoria tranziției s-a fundat tacit pe postulatul neutralității social-politice a opțiunilor strategice. Opțiunile strategice nu exprimă opțiunile sociale ale actorilor, ci decurg natural din obiectivele globale ale tranziției și din stocul acumulat de cunoștințe. Actorii care elaborează/adoptă/susțin opțiunile strategice o fac fără vreun interes social particular, singurul
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
alternativelor, într-o perspectivă strict cognitivă, ci, dimpotrivă, opțiunea a fost impusă de actorii sociali puternici, utilizând o combinație de autoritate/putere și argumentări justificative, fapt ce a conferit procesului o alură mai degrabă ideologică. Această observație invalidează presupoziția neutralității social-politice a opțiunilor strategice, susținând, dimpotrivă, operarea deciziilor prin mecanisme sociale. Perspectiva cognitivă delimitează doar un set de opțiuni posibile. Selectarea uneia sau a alteia reprezintă un proces social, orientat social. Dacă vrem să înțelegem de ce s-a optat pentru anumite
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]