1,225 matches
-
la sfârșitul războiului și neavând, deloc, încredere în liderul de la Kremlin, Iosif Stalin, considera că sovieticii amenință Europa de Vest. Drept urmare, în aprilie-mai 1945, Comitetul de Planificare al Cabinetului de Război britanic a dezvoltat Operațiunea Inimaginabil, „un plan de a impune Rusiei Sovietice voința Statelor Unite și Imperiului Britanic”. În februarie 1946, „Telegrama Lungă” a lui George F. Kennan de la Moscova a ajutat la articularea unei politici tot mai severe a guvernului SUA împotriva sovieticilor, care a devenit baza pentru strategia SUA față de Uniunea
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
numit Secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Gorbaciov a promis reforme economice și politice (perestroika) și transparență (glasnost), adică, printre altele, și libertatea presei. La 7 decembrie 1988, la tribuna ONU, Mihail Gorbaciov a anunțat reducerea forțelor armate sovietice care staționau în RDG, Ungaria și Cehoslovacia. Acest discurs a inaugurat „Revoluția de catifea”, adică tranziția pașnică, între anii 1988 - 1990, a țărilor din Europa de Est de la regimuri de tip sovietic la regimuri democratice multipartide, cu manifestări populare, dar fără lupte
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
Crimeea, ca parte a Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse. Tătarii constituiau atunci 25% din populație. În Al Doilea Război Mondial trupele germane, ajutate de cele românești, au ocupat Crimeea. După ce au recăpătat controlul asupra regiunii, în 18 mai 1944 autoritățile sovietice au deportat întreaga populație tătară în Asia Centrală, pe motiv că aceasta ar fi colaborat cu ocupanții fasciști. Se estimează că 46% dintre deportați au murit de foame și boli. În 26 iunie 1944 minoritățile greacă, bulgară și armeană au fost
Republica Autonomă Crimeea () [Corola-website/Science/299176_a_300505]
-
stejar. Până în 1955, aici a fost sediul Tribunalului Județean, dotat cu mobilier confecționat la „Casă Maple” din Londra. Afectat de cutremurul din 1940, Palatul a slujit în timpul celui de-al doilea război mondial drept cazarma a trupelor germane și ulterior, sovietice. Începând din anul 1975, planșeul de lemn al ultimului etaj a fost înlocuit cu unul de ciment, turnat în plase de oțel, lucrare parțial terminată în martie 1977, când a avut loc cutremurul cel mare. Că o cheie de bolta
Palatul Culturii din Iași () [Corola-website/Science/299819_a_301148]
-
înterzicea vânzarea și sacrificarea vitelor, însă hotărârea lui nu a fost lăsată de sătenii care deja sufereau de foame. Dacă analizăm situația postbelică vom ajunge la concluzia că cea mai mare parte din vina pentru foametea din 1946-1947 revine autorităților sovietice de atunci. Deja la 17 aprilie 1944, după o lună de la instalarea la Soroca, guvernul RSSM și CC al PC(b)M au adoptat hotărârea comună „Cu privire la achizițiile obligatorii de către stat a cerealelor, porumbului, florii-soarelui și soiei din recolta anului
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
Roșie și NKVD, preum și câteva sute de învățători din Ucraina, Rusia, Bielorusia, care au început imediat procesul de sovietizare, prin predarea obligatorie a limbii ruse. Între 1948 și 1960 au fost recrutați și trimiși la muncă silnică pe șantierele sovietice cca. 196 000 de basarabeni. Despre această tragedie a regimului comunist, prin care a trecut și comuna Vărvăreuca în anii 1940 și 1949-1951, ne arată documentele desecretizate parțial. Din comuna Vărvăreuca au fost deportați 22 de persoane: Majorității deportaților nu
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
de americani în lupta împotriva sovieticilor în anii '80 le vor deveni inamicii principali spre sfârșitul secolului XX/începutul secolului XXI. După realegerea sa în 1984, Ronald Reagan a profitat de șansa pe care i-o ofereau noile reforme politice sovietice introduse de noul secretar general Mihail Gorbaciov. După mai multe summituri americano-sovietice, în 1987 se face un pas hotărâtor pe calea dezarmării. În urma unui acord global de reducere a numărului de rachete la sol-Acordul istoric de eliminare a rachetelor de
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
pe 22 iunie la peste 4 milioane până la sfârșitul anului, în condițiile în care trebuiseră să facă față pierderilor de toate felurile cifrate la 4,5 milioane de oameni. La început, viteza atacului german a făcut toate planurile de apărare sovietice total nefolositoare. Lipsa echipamentelor de transmisie radio a făcut ca multe ordine sovietice să fie depășite în momentul în care ajungeau la unitățile angajate în luptă. Dacă la început atacul a fost un succes, până în cele din urmă germanii au
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
care erau forțați să se retragă, pentru a-i împiedica pe germani să folosească alimentele, combustibilii sau clădirile din zonele pe care le cucereau. Germanii au continuat să avanseze în ciuda tuturor acestor piedici, de multe ori distrugând sau încercuind armate sovietice întregi, pe care le-au luat prizoniere. Bătălia de la Kiev a fost de o violență deosebită, diferită de tot ce se întâmplase până atunci în acel război. La mijlocul lui octombrie, Grupul de Armate Sud a reușit să preia controlul asupra
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
de atacurile bombardierelor în picaj ale Luftwaffe. Tancurile sovietice, prost întreținute și conduse de mecanici fără experiență, sufereau de o rată a defecțiunilor înfricoșător de mare. Lipsa de piese de rezervă a contribuit din plin la eșecul unităților de blindate sovietice. Decizia de a nu lupta alături de unitățile de infanterie s-a dovedit dezastruoasă. Lipsiți de sprijinul tancurilor și neavând suficiente mijloace de transport mecanizat, infanteriștii au fost incapabili să efectueze manevre rapide împotriva atacatorilor. Stalin a dat ordine trupelor sale
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
în numele ucrainienilor ce sunt majoritari în această regiune". Germanii revoltați de acest fapt, nevrând să lase un fost teritoriu austriac să cadă în stăpânirea rușilor, s-au opus acestei decizii și au obținut împărțirea Bucovinei între Regatul României și Uniunea Sovietica.Una din relatările țărânilor din Vicovu de Sus spune că aceștia i-au îmbătat pe membrii comisiei de trasare a granițelor și astfel a rămas Vicovul de Sus în Regatul României. Armata rusă a ocupat în iunie 1940 Bucovina de
Vicovu de Sus () [Corola-website/Science/299258_a_300587]
-
moldovenească. Această istorie se prelungește ca provincie a României (sub numele de Basarabia, 1918-1940 și 1941-1944) și ca republică unională sovietică (RSSM, 1940-1941 și 1944-1991), în timp ce pe malul stîng al Nistrului, i se adaugă istoria regiunii autonome moldovenești din cadrul Ucrainei sovietice (1924-1940). Populația băștinașă, români, s-a menținut în proporție de 97 % în cele 46 % din vechiul voievodat, aparținând astăzi României, în proporție de 62 % în cele 36 % din vechiul voievodat, aparținând astăzi Republicii Moldova, și în proporție de 8 % în cele
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
a marcat un punct de cotitură în desfășurarea războiului, fiind prima oară din 1939, când Germania Nazistă își începuse campania de cuceriri, când Wehrmachtul a fost nevoit să retragă în mod semnificativ. Forțele germane se mai retrăseseră temporar în timpul Ofensivelor sovietice de la Elnia din septembrie 1941 și de la Rostov (care a provocat demiterea de la comandă a lui von Rundstedt), dar aceste retrageri au fost minore în comparație cu cea de la Moscova. Pe 22 iunie 1941, trupele germane, române și maghiare au invadat Uniunea
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
provocat demiterea de la comandă a lui von Rundstedt), dar aceste retrageri au fost minore în comparație cu cea de la Moscova. Pe 22 iunie 1941, trupele germane, române și maghiare au invadat Uniunea Sovietică declanșând "Operațiunea Barbarossa". După ce au reușit distrugerea forțelor aeriene sovietice la sol, forțele germane au avansat rapid adânc în teritoriul sovietic, folosind tacticile războiului fulger. Unitățile blindate avansau rapid prin mișcări de învăluire, prinzând în încercuire și distrugând întregi armate sovietice. În vreme ce Grupul de Armate Nord a înaintat către Leningrad
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
de orașul Mțensk. O formațiune puternică de tancuri sovietice de model nou T-34 a fost camuflată în pădurile din jurul orașului, blindatele germane depășindu-le pozițiile fără să le descopere. În vreme ce infanteria sovietică a atacat încetinind înaintarea tancurilor germane, blindatele sovietice au atacat la rândul lor de pe ambele flancuri, distrugând formațiile germane formate din tancuri Panzer IV. Pentru Wehrmacht, șocul acestei înfrângeri a fost atât de mare, încât a fost ordonată o investigație specială. Guderian și tanchiștii lui au descoperit cu
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
de pe ambele flancuri, distrugând formațiile germane formate din tancuri Panzer IV. Pentru Wehrmacht, șocul acestei înfrângeri a fost atât de mare, încât a fost ordonată o investigație specială. Guderian și tanchiștii lui au descoperit cu uimire că blindajul noilor tancuri sovietice T-34 rezista cu succes proiectilelor germane. După cum scria un general german: "Tancurile noastre T-IV cu tunurile lor scurte de 75 mm puteau distruge un T-34 doar dacă îi loveau din spate motorul." Guderian nota de asemenea că
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
75 mm puteau distruge un T-34 doar dacă îi loveau din spate motorul." Guderian nota de asemenea că: "... rușii învățaseră deja câteva lucruri." Și în alte zone ale frontului, contraatacurile masive sovietice au încetinit ofensiva germană. Proporțiile înfrângerii inițiale sovietice au fost copleșitoare. După unele estimări germane, peste 673.000 de soldați sovietice au fost capturați de Wehrmacht în ambele pungi, deși cercetări recente sugerează că cifele sunt ceva mai mici, cam 514.000 de prizonieri, adică 41% din totalul
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
să atingă periferiile orașului Tula doar pe 26 octmbrie. Planul inițial german presupunea cucerirea rapidă a orașului Tula și o mișcare de învăluire a Moscovei. Totuși, prima încercare de cucerire a Tulei a fost oprită de Armata a 50-a sovietică și de civilii înarmați, angajați într-o luptă disperată. Panzerele lui Guderian au fost obligate să-și oprească înaintarea în suburbiile Tulei pe 29 octombrie. După cum subliniază David Glantz în cartea sa "When Titans Clashed (Când s-au ciocnit titanii
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
Divizia a 7-a Panzer germană a cucerit un cap de pod peste Canalul Moscova-Volga - ultimul obstacol important mai înainte de a ajunge la capitală - aflat la mai puțin de 35 km de Kremlin. Puternicul contraatac a Armatei I de Șoc Sovietice i-a respins pe germani înapoi pe malul de vest al canalului. La nord-vest de Moscova, Wehrmachtul a ajuns la Krasnaia Poliana, la mai puțin de 20 km de Moscova. Ofițerii germani puteau să vadă unele dintre clădirile mai înalte
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
și nu aveau încă echipamentul de iarnă necesar. Ca urmare, înaintarea inițială germană a fost de numai 5 - 10 km pe zi, șansele de succes fiind, după spusele lui Guderian, "nesigure". Atacurile germane au expus flancurile armatelor lor atacurilor Armatelor sovietice a 49-a și 59-a, aflate lângă Tula, ceea ce le-a încetinit și mai mult înaintarea. Tancurile lui Guderian au fost capabile însă să mai continue înaintarea, cucerind Stalinogorskul pe 22 noiembrie și reușind să încercuiască divizia de infanterie
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
trebuit să lupte cu apărătorii capitalei organizați foarte bine în adâncime. După ce a întâlnit rezistența foarte puternică a Diviziei I Motorizată de Infanterie de Gardă și a trebuit să facă față și contraatacului din flanc ale Armatei a 33-a sovietice, ofensiva germană a fost respinsă patru zile mai târziu, germanii pierzând cam 10.000 de oameni și câteva zeci de tancuri. Până la începutul lunii decembrie, temperatura din zona Moscovei, aflate până atunci în jurul mediei multianuale, a scăzut la -15 și
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
Stalin, care fusese speriat de succesele inițiale germane. Înaintarea inițială sovietică nu a putut elimina punga de la Rjev, apărată de câteva divizii ale Grupului de Armate Centru. Imediat după contraofensiva din fața Moscovei, au fost declanșate o serie de atacuri locale sovietice, (Bătăliile de la Rjev), care aveau ca scop eliminarea sus-numitei pungi. Fiecare atac sovietic se solda cu pierderi grele de ambele părți. Pierderile sovietice au fost estimate la 500.000 - 1.000.000 de oameni, iar cele germane la 300.000
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
Erou" în 1965, la a 20-a aniversare a Zilei Victoriei. Medalia "Apărarea Moscovei" a fost creată în 1944 și a fost conferită soldaților, civililor și partizanilor care au luat parte la apărarea capitalei. Atât pierderile germane cât și cele sovietice în timpul bătăliei de la Moscova au fost subiect de dezbateri, numeroasele surse oferind estimări diferite. Nici măcar toți istoricii nu sunt de acord cu ceea ce ar trebui considerată a fi "bătălia de la Moscova" în cronologia celui de-al doilea război mondial. În timp ce
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
7 ianuarie 1942. "Marea Enciclopedie Sovietică" publicată între 1973-1978, estimează pierderi ale germanilor de 400.000 de oameni până în ianuarie 1942. "Enciclopedia Moscovei" publicată în 1997 consideră că pierderile germane s-au ridicat la 145.000 de oameni iar cele sovietice la 900.000 de oameni în faza defensivă, și 103.000 germani și 380.000 de sovietici pentru faza ofensivă, până pe 7 ianuarie 1942. Astfel, totalul pierderilor dintre 30 septembrie 1941 și 7 ianuarie sunt estimate la 248.000/400
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
Armata a V-a a generalului Sikorski și "Armata de Rezervă" urma să se închidă lângă frontiera Prusiei Orientale distrugând ofensiva sovietică, "prinsă într-un sac". Fiind bazat pe informații puțin credibile obținute de spionajul polonez și pe comunicațiile radio sovietice interceptate, planul a fost etichetat drept „amatorist” de cei mai mulți ofițeri de rang înalt și de experții militari, care nu uitau să scoată în evidența lipsa pregătirii militare adecvate a lui Piłsudski. Multe unități poloneze, cu doar o săptămană mai înainte de
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]