2,458 matches
-
lor: -Tovarășa Constanța Rebegilă, dorești să intri în partid? Spune-ne de ce? -Păi vreau cum să nu vreau. Că de când s-a făcut colectivu’, la noi număi alea sunt băgate-n seamă și văzute bine. Floarea lu’ Boască taie și spânzură la zootehnie. Miroase a grătar și de nu ești lângă ea, când trece pe drum cu conciu’ pe sus. Eu n-aș putea să fiu în locu’ ei? Că n-o fi ea măi harnică. Da’ dacă nu sunt membră
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
poftesc femei de catifea, am dreptul să visez măcar o dată cum doarme dulcineea în iatac, iar eu îi fac bezele, ceai, salată, cartofi prăjiți...și nu știu ce-i mai fac! am dreptul să mă satur de păcate, am dreptul să mă spânzur de o stea, iar moara mea cu pietre nestemate să macine ce știe și ce vrea, să macine acum, cât bate vântul, cât rosinanta încă are sens!... aruncă lancea, hai...mă bate gândul că am rărit păcatele prea des! Autor
Naivul de la Mancha (situaţie de urgenţă) () [Corola-blog/BlogPost/339937_a_341266]
-
un ibric plin cu apă călduță, urmat în tăcere de un motan tărcat. Deschise ușa grajdului, așeză cu grijă ciuveiele pe un tamburel, apoi privi scurt spre țarcul vițelului. Portița tremura zgomotos impinsă cu putere de Trotinel. Florica, cu gâtul spânzurat peste gardul ce-i despărțea, îl spăla plimbându-și limba aspră peste blănița lui catifelată. - Of ...Ninel, Ninel ... ai să mă bagi în pământ! bolborosea bătrânul îndreptându-se spre țarc. Foamea-i dădea curaj și vlagă încât ar fi putut
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
slugi superioare și gradate îl mobilizează pe badea Ion Manole să lupte (alături de germanii lui Hitler) împotriva Marelui Război de Apărare a Patriei. Slugile-s la bunul plac și la ordinul mareșalului Antonescu. De partea cealaltă, tovarășul Stalin taie și spânzură, nu ocolește nimic, nici măcar pe cei nevinovați nu-i lasă în pace. Badea Ion pleacă din Rădești, de pe coasta-nclinată în jumate de unghi drept, aflată pe partea stângă a pârâului Trifa când plouă, că aici are casă și masă
Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (I) () [Corola-blog/BlogPost/339972_a_341301]
-
prietenii și să ne căutăm pe aiurea pîinea și dreptatea. Ce sărbătoare vedeți în asta? Nu e nici o sărbătoare pentru familiile despărțite, pentru frații și prietenii lăsați în urmă, sau pentru acei „români de pretutindeni” ai căror copii s-au spînzurat în țară de dorul lor. Și, în general, nu există sărbători adevărate cînd te afli „pretutindeni”, ci doar acasă. Iertați-mă, dar nu am nevoie să-mi amintiți dvs. de „valorile românești”. Ocupați-vă de ele în țară, acolo unde
Răspunsul unui “ROMÂN DE PRETUTINDENI” adresat SENATORULUI ROMÂN DE ACASĂ cu prilejul zilei de 1 DECEMBRIE () [Corola-blog/BlogPost/339960_a_341289]
-
seri dansante, etc dar cele mai autentice accesorii le poartă cu demnitate femeia de la țară nu doar aceea care a purtat în pântec mai mult de doi copii . păstrează pe burtă vergeturi și colăcei din perioade prenatale sâni lăsați nu spânzurați în push up nu-și poartă podoabele doar în sărbători ci întorcându-se din muncile câmpului știind să mânuiască sapa și-a tatuat cu nevoile vieții, palmele fără să meargă la saloane ,,e de-ajuns un rid în care s-
COLIER de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340117_a_341446]
-
Autorului CAPRA RÂIOASĂ Se plimba, ca o cucoană, Pășind țanțoș, fără trac, Mândră ca o campioană. Deși slabă, jigărită, Se fâțâia sclifosită, Cu alura ei de drac. Se știa ea cum arată: Ochii mari, goi, bulbucați, De credeai că-i spânzurată, Buze și urechi blegite, Barba, blana năclăite... Mai bine să n-o visați! „Frumusețea mea-i perfectă,” Își zicea pășind agale, „De-asta cu toți mă respectă; Când mă văd ieșind pe stradă, Se retrag cu toți, grămadă, N-au
CAPRA RÂIOASĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340134_a_341463]
-
colorat de mari dimensiuni. Combinația acesta se poate studia pe viu în Piața Constituției, la târgul de Paști organizat de Primăria Capitalei, sub numele „Tradiții și Flori de Sărbători". Puțin mai spre centru, orașul e împânzit de iepurași din plastic spânzurați de-a latul străzilor și niște becuri cu rol incert. Bucureștiul marchează astfel, veți spune că așa cum se cuvine, răstignirea și învierea lui Iisus Hristos. Îmi imaginez discuțiile între cei care au pus la cale scenele: Să le dăm ceva
Ghici care-i orașul kitsch? Am fost la Cluj și mi-am dat seama cât de calamitat este Bucureștiul () [Corola-blog/BlogPost/339225_a_340554]
-
noastră tradiție e să ne-mbătăm muci, sărim la bătaie unu’ la altu’, apoi ieșim în pădure la furat lemne. Asta-i marea noastră tradiție. ILLÉS: Nu mergem la pădure doar ca să furăm. Din cînd în cînd ne mai și spînzurăm acolo. Aceasta este realitatea observată și bine descifrată de scriitorul de față. În piesă luminița de la capătul tunelului refuză să se arate. Ceea ce rămâne impregnat în lăuntrul cititorului sau/și al spectatorului este tipul de umor. Amar, șocant, uneori poetic
Székely Csaba: Flori de mină, Ed. UArtPress, Tg. Mureş, 2012. Cronică, de Daniela Gîfu () [Corola-blog/BlogPost/339302_a_340631]
-
în mișcare pe o rotație sigură. Poezia lui Marin Sorescu reia marea să tema a donquijottismului cosmic, clădindu-se din coloșii și magmele cosmice, dându-le un epicentru uman: Mi-am adus în atelier un stejar falnic Și l-am spânzurat de un cui Cu coroană în jos. Cerul l-am legat cu un nor În dreptusl ferestrei. Sub el, orizontal- Am așezat câmpia. De la ciocârlii și prepelițe Am păstrat numai câte-o aripa, Celeilalte dându-i drumul să zboare. Locurile
Marin Sorescu – ironistul singur printre poeți. Ion R. Popa: Profesorul Ion Ionescu a scris un interesant articol despre Marin Sorescu () [Corola-blog/BlogPost/339339_a_340668]
-
amenințați de ai noștri, așa că ne găseau nevinovați... - Mda, promițător răspuns. Cred că ești omul de care am nevoie, însă va trebui să lucrăm numai noi doi, fără alți prieteni ai tăi. - Banda noastră s-a destrămat, unii au fost spânzurați, iar alții au fugit prin alte părți, doar țara asta e mare. Așa că acum sunt singur. - Bine, atunci să ne apucăm de lucru, dar să știi că va trebui să stai două, trei zile... la închisoare. - Asta-i bună! Cum
FRAGMENT DIN ROMANUL „UN GORJEAN ÎN VESTUL SĂLBATIC” DE IULIAN POPESCU, EDITURA “SITECH’, CRAIOVA, 2017 () [Corola-blog/BlogPost/339340_a_340669]
-
noastră tradiție e să ne-mbătăm muci, sărim la bătaie unu’ la altu’, apoi ieșim în pădure la furat lemne. Asta-i marea noastră tradiție. ILLÉS: Nu mergem la pădure doar ca să furăm. Din cînd în cînd ne mai și spînzurăm acolo. Aceasta este realitatea observată și bine descifrată de scriitorul de față. În piesă luminița de la capătul tunelului refuză să se arate. Ceea ce rămâne impregnat în lăuntrul cititorului sau/și al spectatorului este tipul de umor. Amar, șocant, uneori poetic
Daniela Gîfu: Un dramaturg al vremurilor noastre (Székely Csaba, Flori de mină, Ed. UArtPress, Tg. Mureş, 2012) () [Corola-blog/BlogPost/339543_a_340872]
-
face aluzie cu mai multă sau mai puțină claritate în Sonetele 78-80 și 82-86 și care era rivalul autorului“. Subtilități diverse beneficiază de explicații judicioase, suficient de atractive. Autoportretul: „Tu-n mine vezi un anotimp în care / Foi galbene mai spânzură, puține / Pe ramuri ce se scutură-n răcoare“ are motiv de inițiere fie în imaginație, fiindcă la data scrierii sonetului 73, Shakespeare avea doar 45 de ani, fie în comanda pe care a primit-o de la un patron care încerca
Bunul prieten al sonetului () [Corola-blog/BlogPost/339686_a_341015]
-
mi lipsește. Eram chiar fericit, în simplitatea mea de cetățean loial al Absurdistanului. Ducându-mi copilul spre școală, mă bucuram că avem de toate din abundență: mașini și pe stradă, și pe trotuare, rahați de câine pe jos, iepurași festivi spânzurați pe sus. Un aer proaspăt, optimist, tovărășesc învăluia orașul. Ajungând în dreptul ANAF sector 2, cuibușorul de nebunii al tinereților mele, am trecut preventiv pe trotuarul de vizavi. Niciodată nu poți fi prea precaut când e vorba de moarte și de
M-am trezit azi dimineață în Absurdistan și nu știam ce-mi lipsește () [Corola-blog/BlogPost/339104_a_340433]
-
nisipul/ din trupul tău clepsidră” (p.97); „Dimineața părea o femeie/ cu trupul umezit de rouă / culcată-n perla cerului” (p.99); „Ieri, timpul se uita-n oglindă/ să-și vadă sufletul” (p. 113); „Pământ ești/ chiar dacă sentimentele/ au inima spânzurată-n biserici” (p.116). Ultima pereche de confesiuni reprezintă un omagiu de suflet închinat memoriei părinților: „Tata, ostenit de muzica/ plesnită a ninsorii,/ pâlpâia în ograda gândului”; „Mama se furișase pe cruce./ Venise vremea să mă nasc” (p. 118). Așadar
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
i-a găsit Năică în momentul când a văruit odaia și a stropit-o cu aiasmă ca să dispară toți dracii din ea. Didina, după ce s-a eliberat, roasă de remușcări, aflând că boierul murise (nemaisuportând umilința din partea societății, s-a spânzurase în foișorul conacului) a mers la mormântul lui, (aflat în cimitirul din Poenari), i-a aprins o lumânare și s-a rugat la Dumnezeu s-o ierte că a fost o păcătoasă: „Fiindcă numai datorită mie și-a luat zilele
PARTEA A XI-A PARIUL BLESTEMAT *SFÂRŞIT* de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341399_a_342728]
-
să-și revină, findcă-și simțea inima cum bate așa de tare în capul pieptului, și se temea să nu cadă jos; oboseala îl epuizase. Gelozia pusese stăpânire pe el și un gând sinucigaș i-a tulburat mintea: voia să se spânzure, dar avu noroc cu Ion Bâzdoagă, care nu știa nimic de tărășania lui Naie, cu „boala” boierului, și-i strigă de peste gard, în timp ce deschidea poarta de al curte. Se îndreptă spre fântână ca să aducă o găleată cu apă. - După cine
PARTEA A VIII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341402_a_342731]
-
o să-l fraierească și poate-l ciugulește și de ceva bănuți”. - Ioane, Ioane... ce deștept ești! Ce mă făceam dacă nu te-ntâlneam?... și-i trecu pe șira spinării un fior de spaimă, aducându-și aminte că voia să se spânzure. - Naie, sper că nu cheltuiși toți banii cu haimanalele în cârciumă, că-i știu cât de lacomi sunt, iar acum râd de tine, nemernicii... - Nu, Ioane. - Poți să-mi arăți câți bani ți-au mai rămas? - Uite aici, și scoate
PARTEA A VIII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341402_a_342731]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > PUNCTUL TERMINUS Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1142 din 15 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Cumpăr vise ascunse în păpuși de porțelan clipe spânzurate de policandre cu lumina pe fețele profeților de apă. Ferestrele se-nchid în ochiul miop al lunii apele se trezesc izgonite din somn, neîndematic timpul se joacă cu sărbătorile sărbătoare de suflet devenind. Liniile își caută capătul în alt univers
PUNCTUL TERMINUS de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342075_a_343404]
-
Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Mai sigur sîntem departe de noi înșine, ascunși și distorsionați de agitație în cea din urmă zi a singurătății, cum și florile acestea albe spînzurate pe garduri nu contestă pămîntul care le hrănește oricît de bine mi-aș justifica nevoia de dragoste îmi aud bătăile inimii ca o corabie înfiptă în nisip cînd se retrage marea, apoi urmele tale o înserare curgînd spre imensitate plină
MĂTASE CHINEZEASCĂ de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342051_a_343380]
-
urmă. SCHIMBAREA LA FAȚĂ De când intrat-a-n Uniune schimbatu-s-a la față România cu mii de europlăcuțe în coadă-i atârnate, prin care - ne-o demonstrează creditorii - avem tot dreptul democratic acordat cobailor cu vechi state de serviciu să ne spânzurăm sau să ne schimbăm până la deplina uitare a ceea ce-i o profanare pentru istoria neamului, dar cu toții să-nvățăm și-n veci să nu uităm c-a soarelui cărare de la Apus răsare deasupra țestelor plecate, ce sabia le taie din
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
își ling buzele savurând cu plăcere sângele de pe ele... INT. / SALONUL VILEI / NOAPTE După câteva zile Contele își vizitează din nou nepotul. Conversația este în toi... CONTELE DRACULA : Nepoate, la conducerea țării s-a impus un clan care taie și spânzură? PRINȚIȘOR: Da, bunicule! „Imperatorul” a acaparat toate instituțiile. CONTELE DRACULA: De ce nu-l dați jos? Doar este democrație! PRINȚIȘOR: Poporul te imploră zi și noapte: „Unde ești tu Țepeș, Doamne!?” Deja ies la manifestații în stradă cu portretul tău de
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
livide / au ouat cu ouă / de stăteau bărbații treji și tâmpi / și-și ciocneau copiii ca pe reci pocale / de nășteau prin timpi / primele ovale... («În ajun...» - AmNS, 296); Mi s-a încolăcit de după gât o coadă de cometă / mai spânzurându-mă de cer / mi s-a-nfundat pe sub sprânceană o egretă / ținându-mi loc privirilor când pier / A început Pământul ca să se rotească / și codrii noștri seculari / să uite limba românească / pe tandrii de penați și lari. / Săreau de din
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
aceea cei ce fac ceea ce a făcut acest Iisus trebuie să se dea morții! -Plătește acum pentru asta! Dintr-o clipă în alta va muri. Ridicând brațul procuratorul arătă cu degetul undeva către Golgota. -În clipa aceasta dreptul acela este spânzurat pe lemn. -Drept este doar Dumnezeu, ilustre procurator! spuse unul dintre cei doi -Vrem ca tabla să fie dată jos mărite! E o jignire adusă tuturor iudeilor, răspunse cu îndrăzneală și celălalt. Ridicându-se din jilț Ponțiu Pilat le întoarse
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
cerul și-a deschis baierele pungii lăsând să cadă pe pământ o puzderie de stele vii, ce dansau haotic pe o muzică doar de ele auzită. Și erau multe și mari și atât de frumoase sclipind în razele lunii ce spânzura parcă în vârful plopilor într-o rochie argintie de ceață. Pământul înghețat începu să se împodobească în mantia albă a zăpezii. Primele glasuri de copii se auziră în stradă. Nu era în camera sa. Venise în camera părinților să privească
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]