946 matches
-
nu dispare nici măcar după ce au murit. De la hubloul Îngust al avionului Concorde am putut să văd ziua și noaptea. Timp vreo două ore după ce am decolat de pe aeroportul JFK, În jumătatea de jos a câmpului meu vizual se Întrezărea, prin spărtura norilor, oceanul ce sclipea sub razele argintii ale soarelui. Apoi, În direcția spre care ne Îndreptam, cerul a Început să se umbrească treptat, ca o pată gri pe un perete alb, care devenea din ce În ce mai mare. Când mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ploaie fără sfârșit... Stam sub streașina gării și uitasem că dorisem să vină o ploaie. Priveam ceasul de pe peron. Nu știu ce vroiam să văd, căci ora era aceeași, numai minutarul se învîrtea, ca de obicei. Undeva în acoperiș se făcuse o spărtură chiar deasupra ceasului și prin ea se prelingea o șuviță de apă. Deodată, dintr-un impuls pe care nu mi l-am putut stăpâni, m-am repezit la marginea peronului, am luat o piatră și am aruncat-o în geamul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
crengi și flori putrezite. Prin geamurile sparte vântul putea să șuiere în voie, iar deasupra, pe cupola joasă, abia se mai distingeau în tencuiala cojită urmele unui Christ pictat care binecuvânta acum un liliac ce murise parcă într-o mică spărtură. Dar liliacul era numai adormit. Speriat de sunetul pașilor noștri, s-a trezit din somn și a început să zboare în zigzaguri negre. Eleonora scoase un țipăt și își acoperi părul cu mâinile, de teamă, probabil, să nu i se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
buzunar manuscrisul unui discurs și, foarte sigur de succesul său, privindu-i cu mândrie rece pe cei care îi cerșeau o privire binevoitoare, a urcat tacticos la tribuna oratorilor. A fost, cum știți, ziua în care s-a produs prima spărtură în puterea lui, deoarece Convenția a hotărât ca discursul, unde nu se pronunța nici un nume, în schimb toată lumea era acuzată, să fie trimis, înaintea imprimării, spre examinare comitetelor. Dar spre seară, plimbîndu-se pe Champs Elysees cu Eleonore Duplay, Robespierre a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dolofană, vânjoasă, obeză, gușată; se rostogolea când cobora scările; când le urca, fundul rămânea cu patru trepte mai jos. Zâmbetul Dorei semăna cu o desfăcătoare de păpușoi sau cu o greblă știrbă, rezemată lângă grămada de gunoi, sau cu o spărtură în gardul cimitirului. Dora rânjea ca un mormânt desfundat de soare. Uscătorul, la capătul holului; în mijlocul uscătorului, o saltea roasă de șoareci, șoarecii ronțăiau arcurile, șoarecii își făceau cuib printre câlții îmbâcsiți de secreții vaginale, spermă, rapăn, noroi, mucegai. Deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fereastră. Domnișoara director, trezită ca din hipnoză, și-a șters ochii, a îngânat o scuză, a mimat o amețeală, un echilibru cu punct de sprijin, o cădere în hău. Mâinile parcă îi erau blocate în rugăciune, picioarele desfăcute precum o spărtură în zid, doi stâlpi rigizi umerii, două ulcioare răsturnate țâțele, domnișoara o poartă uitată deschisă peste noapte. Bluzița transpirată reliefa o câmpie ca după ploaie, aburii trădau arderea (stingerea se întâmplă când golești focul și nu fântâna din inimă). Domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se pot depăși pe ele însele. Refuzi simțurile, pentru că din ele nu mai izvorăște conștiința. Refuzi lumea, pentru că în ea nu se mai identifică simțirea. Mereu închizi porți, iar dacă se întâmplă să nu mai ai ce închide, inventezi alte spărturi în zid. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Gust! Am golit paharul până la fund. Am cules stropi de viață din praful destinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
momentul, în noaptea spintecată de ambulanțe fugitive, în care și-a dat seama, cum avea să-i spună doctorului Rieux, că în tot acest timp își uitase într-un fel soția pentru a se concentra în întregime în căutarea unei spărturi în zidurile care îl despărțeau de ea. Dar acesta a fost și momentul în care, întâlnind o dată mai mult toate căile barate, a regăsit-o în centrul dorinței sale cu o asemenea izbucnire de durere, încât a început să alerge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mică umflătură apăru tăcută în vârful formei ovoide pe care o zgâlțâise. O a doua erupție rupse suprafața de cupru, apoi altele, până formară niște crăpături. ― Nu sunt toate la fel, spuse Kane care nu observase nimic. Nici o cicatrice, nici o spărtură pe niciuna din ele. Dintr-o simplă întâmplare, întoarse fascicolul lămpii spre protuberanța pe care o atinsese cu un minut mai devreme și, năucit, văzu metamorfoza. Suprafața ovoidă, până atunci opacă și dură, era acum translucidă. Paralizat de uimire, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Nașă-mea, a făcut liceul la seral. Atunci se explică, pune Claude punct frământărilor sale lăuntrice. E ora 9.40. În subsolul localului Aux Immigrants Heureux, un imigrant nu e deloc fericit: instalația de apă a cedat complet. Țevile au spărturi peste tot și apa țâșnește din ele ca din fântânile arteziene. Roman aleargă înnebunit, ca un șobolan, dintr-o parte în alta, încercând să acopere găurile cu câlți. Cum astupă o spărtură, apa țâșnește în altă parte. E disperat. Apa
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
instalația de apă a cedat complet. Țevile au spărturi peste tot și apa țâșnește din ele ca din fântânile arteziene. Roman aleargă înnebunit, ca un șobolan, dintr-o parte în alta, încercând să acopere găurile cu câlți. Cum astupă o spărtură, apa țâșnește în altă parte. E disperat. Apa are deja douăzeci de centimetri înălțime. În panică, urcă pe scara metalică. Încearcă să ridice chepengul; acesta a fost blocat de Claude pe dinafară, dacă vă amintiți. Nu înțelege de ce nu se
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ușa de la intrarea în bistrou. Parchează. Coboară din mașină și închide vanele de alimentare cu apă. Se duce prin față, deschide ușa bistroului și intră. E bucuros că a sosit la timp: apa abia a început să se infiltreze prin spărtura de la chepeng din care ies și niște bulbuci. Bulbucii încetează. Claude scoate drugul cu care a blocat chepengul și-l pune într-o debara folosită foarte rar. Scoate telefonul mobil și-l sună pe agentul de asigurări. Îi comunică grav
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ziceți bărbaților voștri: "Dați-ne să bem!" 2. Domnul Dumnezeu a jurat pe sfințenia Lui, și a zis: "Iată, vin zile pentru voi, cînd vă vor prinde cu cîrligele, și rămășița voastră cu undița de pescari; 3. veți ieși prin spărturi, fiecare drept înainte, și veți fi lepădate în Harmon, zice Domnul. 4. Duceți-vă numai la Betel, și păcătuiți! Duceți-vă la Ghilgal, și păcătuiți și mai mult! Aduceți-vă jertfele în fiecare dimineață, și zeciuielile la fiecare trei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
la pămînt! 10. Toți păcătoșii poporului Meu vor muri de sabie, cei ce zic: "Nu ne va ajunge nenorocirea, și nu va veni 11. peste noi." " În vremea aceea, voi ridica din căderea lui cortul lui David, îi voi drege spărturile, îi voi ridica dărîmăturile, și-i voi zidi iarăși cum era odinioară, 12. ca să stăpînească rămășița Edomului și toate neamurile peste care a fost chemat Numele Meu, zice Domnul, care va împlini aceste lucruri. 13. "Iată, vin zile, zice Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
strâns zilele mele și anii tăi, ca viața să zbârnâie la atingerea arcușului bine uns cu colofoniu, clapele pianinelor electrice cu paratrăsnet pentru captarea fulgerelor, vioare albastre cu nemiluita așezate în straturi, caiere geologice de la baza solului până la prima fereastră-vitraliu, spărtură din cupola cerului pe unde se scurg sufletele noastre. Nu s-ar fi putut spune că nu era tăcere, dar nimeni nu putea avea armonia creată pe partitura liniștii cu notele pure ale zorilor învăluind spațiul de jos și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aproape nefiresc, Ștefan se străduia În zadar să-l estompeze, să și-l rețină sub forma unor icnituri și geamăte scurte, apoi cele două gazde amuțiră atunci când văzu că oalele, una câte una, sunt luate de la locul lor și din spărtura falsului zid apăru mai Întâi capul lui Ștefan și după ce acesta se Împiedică și sparse una din oalele de lapte, omul păși În odaia mică. Maria țâșni imediat afară, potrivi bățul de „nu suntem acasă”, cu o viteză de care
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și aștepți de la mine să-ți dau dreptate. Ei bine, n-o să-ți dau dreptate, căpcăun Încruntat. Tu nu știi ce Înseamnă ratarea, pentru că n-ai avut ce rata. . O rază de soare a intrat pentru câteva clipe printr-o spărtură a ,,ușii,,. Antoniu Întinde mâinile părând că vrea să și le Încălzească la ea, ca la un foc salvator. Raza s-a retras, lăsând semiântunericului să-și vadă mai departe de formele lui grotești. -Continuă , Îl Îndeamnă Kawabata. Împărțim de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de tablă, pe care au golit-o de mult de peștișorii În sos tomat. O aprinde tacticos, cu un oftat de plăcere lung, scos din toți rărunchii. Soarele apare și dispare de după nori, și, câte-o rază anemică intră prin spărturile ,,locuinței,, , dispărând apoi ca Într-un joc de lumini și umbre. Antoniu iese afară pentru câteva clipe și ridică ochii spre cer, lăsându-se mângâiat de căldura blândă, după care intră Înapoi În magherniță. Viața de vagabond i l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fost bătut de Israel, și fiecare a fugit în cortul lui. 23. Ioas, împăratul lui Israel, a luat la Bet-Șemeș pe Amația, împăratul lui Iuda, fiul lui Ioas, fiul lui Ioahaz. L-a adus la Ierusalim, și a făcut o spărtură de patru sute de coți în zidul Ierusalimului, de la poarta lui Efraim pînă la poarta unghiului. 24. A luat tot aurul și argintul, și toate vasele, care se aflau în Casa lui Dumnezeu, la Obed-Edom, și vistieriile casei împăratului. A luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
acolo și locuiam la periferie, În Bergstrasse, am plecat, după ore, de la școală pe bicicletă, ca o somnambulă, la fosta noastră locuință de pe Hauptstrasse... Și ea, de ce mai Întinde mâna spre soneria smulsă din zid de ani de zile și spărtura astupată și tencuită și ușa, pe care, cândva, intrau ei toți, Încuiată și descuiată de mâini străine, până În clipa când o va smulge din țâțâni suflul bombei? Ce mai căuta ea acolo, după douăzeci de ani? — ...Mi-a fost frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
grădina de ogoare se prăbușise într-un loc - sau poate pe aici își croise drum spre grădină vreun hoț; asta se întâmplase cu mult timp în urmă, căci peste pietrele căzute la pământ crescuseră urzici. Bărbatul rămase privind îndelung prin spărtura din zid spre ceva ce rămăsese neatins de trecerea timpului: pajiștea care cobora în pantă spre râu și ulmii de pe mal. Pentru el casa era un lucru pe care-l stăpânești, iar lucrurile pe care le stăpânești stau sub blestemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
-i ușor sau greu peste ce nu are nume; numai bunul Dumnezeu mi-a dat aripi ca sa zbor peste câte sunt în lume. Jilava 1956 Doar minunile iubirii Timpul face și desface multe țesături și noduri; drumul are-atâtea poduri cu spărturi prin care unii cad în apele vieții agitate-ntotdeauna când nebunii sau furtuna le lovesc de toți pereții. Malurile sunt abrupte orice val stârnește valuri și n-ai cum ieși la mal în aceste aprigi lupte pentru-un singur ideal
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
în care să mă ascund și să-mi ling rănile săpate adânc în carnea mea de Luke. Cuvintele din Advent, cartea lui Patrick Kavanagh, îmi pluteau prin minte: Am încercat prea multe, prea multe am gustat, iubitule, și printr-o spărtură prea largă nu mai pătrunde nimic nou. Citisem o grămadă despre Cloisters și părea un loc minunat. Mă și vedeam petrecând ore întregi înfășurată într-un prosop din alea mari. Visam la camere pline de abur, la o saună, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fi fost de preferat - în care s-o ascund ca s-o pot recupera mai târziu. Dar nu găseam nici o soluție. Nu exista nici un coș de gunoi, nici o cutie în care să arunci șervețelele, nu vedeam nici un cotlon și nici o spărtură în zid. Pereții erau netezi, iar podeaua - goală și în întregime expusă vederii. Mi-a trecut prin minte că se putea ca lipsa aceea de posibile ascunzători să fie deliberată. îAm aflat mai târziu că chiar așa și era.) Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
plăcere fantastică în tot felul de gesturi mărunte. Deseori îmi venea în minte poezia Advent a lui Patrick Kavanagh, așa cum mi se întâmplase când mă internasem la Cloisters. Am încercat prea multe, prea multe am gustat, iubitule, și, printr-o spărtură prea largă nu mai pătrunde nimic nou. Am învățat ce înseamnă să fii integru și loial față de prieteni. Cu Helen prin preajmă, n-am avut de ales. De fiecare dată când răspundea la telefon, iar cea care suna era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]