55,270 matches
-
o continuă agitație, neobosit, cu o sticlă de apă la îndemînă și cu o mulțime de admiratori în jur, gata să facă orice, gata să-l iubească pînă la capăt. Tot ce făcea Andrei era o provocare, un fel de spectacol fără de sfîrșit, o trepidație spirituală menită parcă să ne scoată din inerție, din frici, din prejudecăți. Avea alt ritm, alt mod de a privi lumea și timpul, avea un soi de teribilism, de plusare în gesturi și comentarii, un soi
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
cu care își ia în posesiune un text, cuvîntul, cu nonconformismul asumat. Primesc adesea vești despre el, citesc în presa lumii despre montările lui. Mereu simt că sînt și eu, prin el, mai importantă, mai vizibilă pe acest pămînt. Despre spectacolele lui de la Paris, de la Comedia Franceză, îmi povestește cel mai adesea tot George Banu. Savurez ideile regizorale ale lui Andrei din detaliile care pigmentează discursul lui Biță. Mă simt, în felul acesta, mai aproape de ei, de anvergura cu care își
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
duios, nobil... și, totuși, mergi spre pieirea ta! Care e cauza? Nu există oare numele acestui rău?... - Ba există, răspunde el încet de tot. OBLOMOVISMUL! Șopti el. (Ivan Alexandrovici Goncearov - OBLOMOV) În mijlocul acestui iunie canicular, sufocant și deprimant, am văzut spectacolul OBLOMOV. La Bulandra. Știam că este ultima reprezentațe din această stagiune, știam că este foarte cald la sala TOMA CARAGIU, dar, în același timp, așteptam acest spectacol și n-am vrut să mai amîn. Din multe motive. Pentru Alexandru Tocilescu
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
Ivan Alexandrovici Goncearov - OBLOMOV) În mijlocul acestui iunie canicular, sufocant și deprimant, am văzut spectacolul OBLOMOV. La Bulandra. Știam că este ultima reprezentațe din această stagiune, știam că este foarte cald la sala TOMA CARAGIU, dar, în același timp, așteptam acest spectacol și n-am vrut să mai amîn. Din multe motive. Pentru Alexandru Tocilescu, în primul rînd. Mă interesa cum va face trecerea de la o poveste japoneză, la una rusească, de la subtilitățle perspectivei asupra vieți, iubirii și morți, subtilităț ale codului
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
dat, că tot felul de obstacole se așează în fața lui Oblomov. Și că ele vor fi de nedepășit. Cînd am intrat în sală, m-am bucurat că temerile mele au fost spulberate și că, la capătul îndoielilor se găsește acest spectacol. Un spectacol care te țne în atmosfera lui mult după cele patru ore cît durează, care te incită să vorbești despre el, să-l întorci și să-l răsucești pe toate părțle. Ca pe tine însuț. Să privești, să investighezi
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
tot felul de obstacole se așează în fața lui Oblomov. Și că ele vor fi de nedepășit. Cînd am intrat în sală, m-am bucurat că temerile mele au fost spulberate și că, la capătul îndoielilor se găsește acest spectacol. Un spectacol care te țne în atmosfera lui mult după cele patru ore cît durează, care te incită să vorbești despre el, să-l întorci și să-l răsucești pe toate părțle. Ca pe tine însuț. Să privești, să investighezi, să vezi
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
vrăjile și cu ispitele ei pe Oblomov în lumina lumînărilor de pe scenă, în furtuna din suflet, în pacea din el. Am văzut o singură reprezentațe. A cincea. Nu știu dacă am prins toate intențile, nuanțele. Îmi place să văd un spectacol de cîteva ori. Așa cum citesc și recitesc o carte. Îmi place să-mi ofer răgazul de a revedea, în tihnă, anumite scene, relați, obiecte, de a asculta o muzică și de a poposi în emoța redescoperirii lor. Îmi plac detaliile
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
și recitesc o carte. Îmi place să-mi ofer răgazul de a revedea, în tihnă, anumite scene, relați, obiecte, de a asculta o muzică și de a poposi în emoța redescoperirii lor. Îmi plac detaliile. Iar Oblomov acesta este un spectacol plin de detalii. Am să-l revăd la toamnă. Sau la iarnă. Am să revin atunci cu alte observați, cu alte stări. Mai mult ca orice mă interesează aici să vă conduc spre o atmosferă specială, spre misterul de pe scenă
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
suport important este scenariul Mihaelei Tonița-Iordache care nu scapă nimic din scenele majore, care spune povestea teatral, extrem de limpede, de dramatic, cu replici dramatice, cu tensiune, cu ritm. Mi s-a părut că accentele din scenariu, și apoi cele din spectacolul lui Tocilescu, sînt puse acut în această formulă ce părăsește narațunea. Investigața maladivului, a patologicului - de dincolo de lene - devine filonul esențal al montării. Alienarea individului, a cuplului, a sentimentelor, a comunicării, însingurarea, sînt marile probleme ale acestui timp. Poate și
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
sînt puse acut în această formulă ce părăsește narațunea. Investigața maladivului, a patologicului - de dincolo de lene - devine filonul esențal al montării. Alienarea individului, a cuplului, a sentimentelor, a comunicării, însingurarea, sînt marile probleme ale acestui timp. Poate și de asta, spectacolul are o tensiune aparte. Ratarea lui Oblomov este deopotrivă și ratarea celorlalț - chiar dacă ei sînt conștienț sau nu - ca, de pildă, credinciosul și vitalul prieten Stolz. Este refuzul lui Ilia Ilici de a se lăsa pe mîna vitalului din el
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
sentimentele față de toț - Zahar, Olga, Stolz - își taie punțle cu lumea, se sinucide, încet dar sigur, în patul lui, în gîndul lui, în suferința lui. Nu vrea nimic. Nici patimi, nici frămîntări, nici schimbări, nici melancolie, nici lună, nici furtună. Spectacolul lui Tocilescu ne poartă, de altfel, pe drumul dulce-amar, tulburător al sinuciderii lente a lui Oblomov. Sîntem martorii acestei sinucideri la vedere. Poate că și asta se cheamă "oblomovism". Lenea ca abandon, în cele din urmă, în brațele morți. De
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
lemnul bătătorit și uzat. Interiorul din primul act, odaia lui Ilia Ilici - iatac, birou, salon - este elegant, somptuos, cu perdele din mătase care filtrează lumina, covoare și "o mulțme de nimicuri încîntătoare". În centrul acestei lumi încremenite și în centrul spectacolului stă un obiect gîndit extraordinar, un semn foarte puternic: patul lui Oblomov. Un alcov care îl înghite cu totul, care îl va însoț peste tot, cu care se confundă în imobilismul lui, un fel de trăsură-dric care se transformă - formidabilă
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
scăriță, gemînd și molfăind, doarme aproape îmbrăcat, încălțat cu un ciorap de-un fel și altul de alt fel, își tîrșîie picioarele, se aranjează sumar și, în sfîrșit, după minute bune, ajunge, patern și ipocrit, la patul stăpînului. Așa începe spectacolul. Nimeni nu se grăbește. Și așa va continua regizorul pînă la sfîrșit. Tot ce se întîmplă pe scenă pare că se derulează în timp real. Starea personajelor, anumite momente se consumă în minutele de care ar avea nevoie și în
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
pe scenă pare că se derulează în timp real. Starea personajelor, anumite momente se consumă în minutele de care ar avea nevoie și în viață. Plînsul, tăcerile, ritualurile de tot felul, privirile au un ritm real. În prima oră a spectacolului, Oblomov - Mihai Constantin stă aproape numai în pat. De acolo mormăie cîte ceva, vorbește cu Zahar, primește vizite, se lamentează, se îngrijorează, își spune replicile, se ceartă - scenă antologică - cu Zaharul lui Sebastian Papaiani. Un efort actoricesc imens. De acolo
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
în coșuri mari. Scena se golește. Îl plînge Agafia, îl regretă, bocind ușor, bătrînul decrepit Zahar. Oblomov se uită. Se ridică, își ia "crucea" în spate și pleacă, ușor, pe o geană de lumină. O candelă arde, agățată undeva, tot spectacolul. Cine este, la urma-urmelor, Oblomov? S-a cuibărit la mine în suflet. Și parcă încape acolo toată Rusia, tot Sankt Petersburgul cu trotuarele lui de lemn, toate iubirile rostite sau nu, îngrijite sau nu din lumea asta, și disperările. Și
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
încape acolo toată Rusia, tot Sankt Petersburgul cu trotuarele lui de lemn, toate iubirile rostite sau nu, îngrijite sau nu din lumea asta, și disperările. Și Casta Diva. Teatrul Bulandra (sala "Toma Caragiu): "Oblomov" după Goncearov. Scenariul: Mihaela Tonița-Iordache. Un spectacol de Alexandru Tocilescu. Decor și costume: Dragoș Buhagiar. Distribuța: Mihai Constantin, Sebastian Papaiani, Virginia Mirea, Mihai Verbițchi, Luiza Cocora, Șerban Cellea, Constantin Ghenescu, Gheorghe Ifrim, Șerban Pavlu și Irina Petrescu, Ion Besoiu.
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
am fost și în Africa, dar nu știam de fapt ce înseamnă un continent." De curînd, Editura Polirom a reeditat romanul De ce fierbe copilul în mămăligă, în traducerea amintită a Norei Iuga, apărut în 2002, iar Radu Afrim semnează regia spectacolului cu același titlu, de la Teatrul Odeon, după o dramatizare proprie a cărții Aglajei Veteranyi. O premieră despre care s-a scris și în numărul trecut. Însemnările de aici nu se doresc o completare, ci doar poate o altă perspectivă. Mai
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
a cărții Aglajei Veteranyi. O premieră despre care s-a scris și în numărul trecut. Însemnările de aici nu se doresc o completare, ci doar poate o altă perspectivă. Mai implicată. O plasare altfel față de un destin, față de carte, de spectacol, de un demers al unui regizor tînăr, care lucrează pe un text dificil și complex, un text foarte special, care lucrează acum cu o trupă profesionistă. O probă importantă pentru orice creator. Așa cum pentru actori este aproape fundamental cu ce
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
însoțită, ca în carte, în experiențele ei directe de vedetă, de starletă în programe de varieteuri, în evoluția ei psihică și fizică, în traume, în modicările de percepție. Această reducere a poveștii oferă, pe de o parte, o anumită tensiune spectacolului, pe de altă parte însă, îi diluează proporțiile retoricii, discursului fabulos despre viață și despre moarte. Diminuează, într-un fel, aura cărții. Spectatorul care nu a citit cartea, nu cred că poate intui - din felul în care este făcut spectacolul
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
spectacolului, pe de altă parte însă, îi diluează proporțiile retoricii, discursului fabulos despre viață și despre moarte. Diminuează, într-un fel, aura cărții. Spectatorul care nu a citit cartea, nu cred că poate intui - din felul în care este făcut spectacolul -dimensiunea scriiturii și a destinului copilei, adolescentei din De ce fierbe copilul în mămăligă. E dreptul regizorului să opteze și să stabilească anumite trasee în scenariul său, să conducă totul spre o idee, fie ea și una singură. Nu trebuie să
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
s-a întîmplat, în mare parte. Dacă în cartea Aglajei, totul pare naiv la primul nivel al lecturii, dedesubt, în profunzime, mustesc marile confruntări ale omului cu sinele, cu timpul, cu sublimul și oroarea vieții, cu vise și coșmaruri. În spectacol ceva este inversat. Ce se vede este prea prețios, prea elaborat, iar pe alocuri, nu profund, ci superficial și ușor demonstrativ. Sînt gag-uri reluate de prea multe ori, consumate și nu doar sugerate (de pildă, apelul la citatele folclorice
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
spre derizoriu, spre ieftinătatea situațiilor). Spectatorul nu este lăsat să descopere singur sensuri, intenții, ca cititorul cărții, care este provocat să facă asta pe întregul parcurs al lecturii. Într-un fel, scufundările în spaimele existențiale, nuanțele, contrapunctul nu apar în spectacol. Construcția lui este, de aceea, cred, lineară. Ca și aparițiile actorilor. Mi s-a părut că unii dintre ei (Adriana Trandafir, Ionel Mihăilescu, de exemplu) se salvează uneori pe cont propriu. Există o atmosferă pe care regizorul știe să o
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
mirări, întrebări, frici, autoironie, este structurat de la început și pînă la sfîrșit la fel, deși parcurge mai multe vîrste și întîmplări. Aerul brechtian abundă mai tare pe scenă decît cel fellinian din cartea Aglajei. Sora (Ada Milea)este tarată în spectacol, de exemplu, pentru a ni se arăta cu orice preț că este rezultatul unui incest. Desprinzîndu-te de drumul cărții sau necunoscîndu-l pur și simplu, spectacolul poate părea coerent cu ceea ce și-a propus și și-a dorit regizorul. Regretul meu
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
tare pe scenă decît cel fellinian din cartea Aglajei. Sora (Ada Milea)este tarată în spectacol, de exemplu, pentru a ni se arăta cu orice preț că este rezultatul unui incest. Desprinzîndu-te de drumul cărții sau necunoscîndu-l pur și simplu, spectacolul poate părea coerent cu ceea ce și-a propus și și-a dorit regizorul. Regretul meu este că Adriana Trandafir, extrem de bine aleasă, nu este condusă cu grijă spre un rol ce ar fi putut fi impresionant și că Alina Herescu
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
cuțit. Personajele par, pe scenă, niște păpuși de carton înzorzonate luxos. Această montare a lui Radu Afrim m-a interesat poate cel mai mult din tot ce-am văzut făcut de el. Fără discuție, miza textului, un suport fundamental, plasează spectacolul în altă zonă, aceea care pe mine mă provoacă să discut, să analizez, să privesc curios, fără să acord calificative arogante sau adjective baroce. Teatrul Odeon: De ce fierbe copilul în mămăligă de Aglaja Veteranyi. Traducerea: Nora Iuga: Dramatizarea: Radu Afrim
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]