7,710 matches
-
mesaj și e dispus să se uimească de prestația eroului este esențial. Femeia este, pentru personajul-centru de putere, obiectul de manevră ideal, publicul-oglindă în ființa căruia își poate amplifica imaginea pînă la titanismul visat și, în același timp, cel mai spectaculos obiect al posesiei în ochii celuilalt public, și mai important: cititorul. Care, la rîndul său trăitor în regimul totalitar, nu ar putea găsi ceva mai fascinant decît o autoritate total și eficient manifestată - iar cînd obiectul autorității e femeia, cititorul
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
cu o aplecare spre ordine. în mod obligatoriu, cuceritorul teoretizează haosul creator și nevoia de eroism, declarîndu-se un dușman al bunului-gust burghez (înainte de '89) sau al mediocrității leneșe (după), ambele vinovate de banalizarea vieții omului contemporan, de golirea ei de spectaculosul înalt semnificant. Femeia cucerită este fie înaltă, cu membre (i.e. picioare) lungi, subțire, cu sînii mai degrabă mici, cu gîtul lung, inteligentă, opunînd pe față rezistență dominației și fiind învinsă cu atît mai spectaculos și mai anihilant (aproape anulîndu-i-se personalitatea
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
omului contemporan, de golirea ei de spectaculosul înalt semnificant. Femeia cucerită este fie înaltă, cu membre (i.e. picioare) lungi, subțire, cu sînii mai degrabă mici, cu gîtul lung, inteligentă, opunînd pe față rezistență dominației și fiind învinsă cu atît mai spectaculos și mai anihilant (aproape anulîndu-i-se personalitatea) - fie scundă, cu rotunjimi, cu sînii mari (de obicei "globulari") și "șolduri evazate", mai curînd tăcută, ascunsă, care lasă să se vorbească despre ea în loc să verbalizeze ea însăși (așa cum face prima), imprevizibilă, cu evoluție
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
brusc un individ seducător cînd pătrunde în familia Leliei, sau cum același plicticos salesman capătă extraordinara forță e guru după celebra "ruptură la jumătate" a romanului. Naratorul, mic tiran maniheist și megaloman, își manevrează personajele cu nonșalanță, uneori cu efecte spectaculoase, ca în Bunavestire, alteori (cînd se încăpățînează să explice la infinit și pierde măsura - căci adolescenții, nu-i așa, nu prea știu cînd ar trebui să se oprească) eșuînd lamentabil. Să mai adăugăm și începutul spectaculos (Don Juan, Bunavestire, Amfitrion
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
nonșalanță, uneori cu efecte spectaculoase, ca în Bunavestire, alteori (cînd se încăpățînează să explice la infinit și pierde măsura - căci adolescenții, nu-i așa, nu prea știu cînd ar trebui să se oprească) eșuînd lamentabil. Să mai adăugăm și începutul spectaculos (Don Juan, Bunavestire, Amfitrion) sau doar foarte bun al majorității romanelor lui Breban, care, însă, în general, "pierd suflul" pe parcurs, se dezumflă. Ejaculare precoce, cum s-ar spune. 3. Burghezul efeminat și anarhistul macho Primul lucru care ne atrage
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
scriam pe atunci nu semăna cu ceea ce am publicat în volumele de debut, mai încolo. Era mai declarat 'vizionară' și absorbise influențe din Blake, Rimbaud, începea să-l absoarbă și pe Eliot. Poemele nu erau distopice: tindeau mai degrabă către spectaculos. Din cadavre se rostogoleau diamante, și cam așa. Poemele de dragoste (pe care le-am scris de la bun început) erau, probabil, extrem de senzuale, dar, conform remarcii tale, și foarte tandre. Nu era vorba chiar de convenția poeziei creștine din literatura
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
există cîte un post local, sau chiar mai multe, în majoritatea județelor. În fine, pe vremuri existau trei programe radio, iar acum cele cinci ale Radiodifuziunii se află în concurență cu zeci de canale particulare, inclusiv unele religioase. Această multiplicare spectaculoasă nu putea exista fără o creștere proporțională a numărului de ziariști. Cu toate acestea, breasla presei nu are în rîndurile sale mai mult de 25.000-30.000 de oameni (o estimare mai precisă nu poate fi făcută cîtă vreme, din
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
iar accentul pus pe dimensiunea lăuntrică a formelor, pe o anume dimensiune mistică a acestora, nu este o întîmplare sau un simplu citat al naturii substanței, ci o componentă voluntară a creației, asumată pe deplin și pregătită îndelung. Unitară stilistic, spectaculoasă formal, gîndită coerent, novatoare și de o impecabilă acuratețe tehnică, această expoziție a lui Alexandru Ghilduș este și o demonstrație de forță în ceea ce privește relațiile artistului cu propriile-i limite și, în același timp, cu limitele reci ale materialului. Performanța de
Cea de-a patra dimensiune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15733_a_17058]
-
de cîteva ori - cel mai șocant detaliu fiind poate acela că regizorul a fost lăsat în libertate, evident în numele libertății de expresie (Primul Amendament...). Nu lipsesc din volumul Războiul împotriva tăcerii studiile literare, cel despre La răscruce de vînturi fiind spectaculos. Cartea e greu de lăsat din mînă și datorită faptului că majoritatea textelor sînt discursuri rostite cîndva, rămase vii datorită stilului percutant și concis și permanentei actualități (mai ales la noi) a problemelor atacate. Andrea Dworkin - Războiul împotriva tăcerii, Editura
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
rural. Dar fapt e că proza are miez, subiectul seamănă cu acela din Cercul lui Sorescu, un țăran a văzut ceva și unii îl cred, alții nu. Și biruie bineînțeles cei care nu îl cred, dar biruie cumva mai puțin spectaculos decît în poem și Ioan Groșan se dovedește încă o dată învingător. Chiar și la aproape doi ani de la apariție, reeditarea prozelor lui Ioan Groșan e un eveniment în spațiul nostru editorial. Iar în economia creației scriitorului, pare să fie un
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
poem și Ioan Groșan se dovedește încă o dată învingător. Chiar și la aproape doi ani de la apariție, reeditarea prozelor lui Ioan Groșan e un eveniment în spațiul nostru editorial. Iar în economia creației scriitorului, pare să fie un eveniment mai spectaculos decît apariția în 1992 a romanului O sută de ani de zile la Porțile Orientului. Ioan Groșan, Povestiri alese, Ediție definitivă, Editura Allfa, București, 1999, 424 p., 119 000 lei.
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
ale inspirației și realizării artistice: un realism al peisajului natural, prezentat ca fundal al lirismului său, ca "stare de spirit" (ca să utilizez o sintagmă devenită clasică), o autohtonizare a tematicii poetice și, nu în ultimul rând ca importanță, o diversificare spectaculoasă de ordin lexical. Voi încerca să explic, pe rând, aceste trăsături caracteristice ale creației sale. La cei trei poeți "canonizați" ai "Cercului literar din Sibiu" (Radu Stanca, Ștefan Aug. Doinaș și Ioanichie Olteanu) peisajul natural, ca fundal al desfășurării "actului
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
fața locului, intuiai realitatea, calitatea și valoarea spectacolului. Iar el le știa cel dintîi. În final, criteriile intrau în funcțiune și stabileau, firesc, ierarhiile. De ce am făcut această introducere? Teatrul Național din București și-a deschis stagiunea într-un mod spectaculos. În fiecare seară, altă premieră: Take, Ianke și Cadîr (regia Grigore Gonța), Amanții însîngerați (regia Alexandru Tocilescu), Jocul dragostei și al întîmplării (regia Felix Alexa), Scrisori de dragoste (regia Mircea Cornișteanu). Lucrul acesta este important pentru actorii teatrului. Atenția tuturor
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
și adoarme în timp ce poetul Ion Horea, în visul său de poet, îl mângâie încetișor pe păr zicându-i: - Lasă... nu-i nimic... lasă, te-ai răcorit, că erai furios... înțeleg, înțeleg. Sentimentul puternic al unui om, sentiment comparat cu dezvoltarea spectaculoasă a unei plante provenind dintr-o sămânță aruncată de vânt pe un sol roditor radioactiv ca la Valea Vinului. Un tip care se răzbună târziu de tot pe un alt tip din cauza unei femei pe care a iubit-o în
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
Emilie Duquenne - arăta că aceste dispute l-au făcut să descopere "cât de multă lume a fost spălată pe creier de Hollywood". Într-adevăr, adepții unui cinematograf al acțiunii și al narațiunii bine articulate, al dialogului abundent și al răsturnărilor spectaculoase de situații - ca să nu mai vorbim de interpreți faimoși -, au toate motivele ca filmul să nu le placă. Un film care nu are o intrigă preexistentă și care "se însăilează" pe măsură ce camera o urmărește pe eroină. Căci Luc și Jean-Pierre
Made in Europa by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16149_a_17474]
-
Mircea Mihăieș Despre dl. Timofte, șeful SRI, s-au spus și s-au scris în ultimii ani tot felul de lucruri spectaculoase, între care cel mai cu moț e apartenența la KGB. Inutil să spun că individul nu-mi place deloc: măcar pentru că, în anul 2000, și-a permis - în manieră cu adevărat kaghebistă! - să-i amenințe pe ofițerii SRI și să
Spioni din toate țările, integrați-vă! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16139_a_17464]
-
a se recomanda complet de la stadiile sale primordiale pînă la cele finale. Avem a face cu o circularitate vizionară a unui lirism foarte complex, cu un amplu fundament cosmic, lirism a cărui introvertire dureroasă, maladivă, se asociază cu o extrovertire spectaculoasă la nivelul stihiilor, a biografiei universului. O altă problemă pe care o pune Daniel Dimitriu este cea a "crizei limbajului" bacovian, care ar reprezenta nu efectul unei crize estetice, ci "reflexul unui declin universal": În urma unei contrageri continue, materia se
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
pe care mi-o depista Ion Frunzetti. Dar, decisiv, spre asprii expresioniști nordici. Și aici aș reține observația subtilă a lui Pavel Șușară, cum că adevăratul expresionism al picturii mele se regăsește nu în iconografie, oricît ar fi ea de spectaculoasă, ci în cromatică și nu în sălbăticia viscerală a culorii, ci tocmai în tihna și echilibrul ei amăgitor. Pînă să circul în străinătate, albumele de artă străine, unele din ele sosite, minune!, pe adresa de-acasă - probabil ca urmare a
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
cele mai diverse. E o lume, în egală măsură, a cuvintelor și a Bibliotecii, a convențiilor romanești reciclate, ironizate, cu o mare libertate ludică și cu o evidentă plăcere a "manipulării" postmoderne: aluziile livrești sunt numeroase, intertextul funcționează productiv și spectaculos, relativizând sentimentul "realului" dar neanulându-l, căci prozatorul are un remarcabil simț al concretului, surprins și recreat în detalii semnificative, în culori și reliefuri reverberante. Și e de notat imediat amprenta discret lirică a acestor proze în care sub lejeritatea
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
fiind parafrazarea episodului cu fermecătoarea Circe, aici întreită și mai puțin drastică decît prototipul, transformînd doar ipotetic pe unul dintre bărbați, nu într-un porc, ci într-o broască. Există și un minus comun, în aceste jocuri de planuri: preeminența spectaculosului, a efectelor și subtilităților de gen, nu este egalată ca altădată de nonconformismul iconoclast. Prevalează complezențele cu gustul comun și convenabil, în ambele partituri. E unul dintre răspunsurile la întrebarea: de ce privilegiul oferit de cele două filme - a nu lipsi
Insurmontabila barieră by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16179_a_17504]
-
de puțin sever. Iată-l: "Există, în Război în bucătărie, multe lucruri pe care orice cronicar le-ar putea analiza copios: profesionalismul regizorului, "actualitatea problematicii", personalitatea puternică, dar fără ostentație, a imaginii lui Doru Mitran, sinusoida emoțională a filmului, șerpuind spectaculos între violență și tandrețe, relieful celor trei personaje principale: un soldat român dezertor, angoasat și dezorientat, în timpul unui violent "conflict interetnic", găsindu-și refugiul într-un canton izolat, uitat de lume (interpret - Ovidiu Niculescu, un nume pentru o posibilă carieră
Ciorba reîncălzită by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16195_a_17520]
-
din România, explozia de furie a femeii ni se înfățișează ca dezlănțuirea înfricoșătoare a lui Polifem după orbirea lui de către Ulise. Totul este alert, violent, dat la maximum. Stereotipa viață de fiecare zi, descrisă de Jean Celeste Dimitrescu, se împrospătează spectaculos, ca frunzișul prăfuit al arborilor dintr-un mare oraș după o ploaie de vară. Chiar și situații din care scriitorii au făcut de multă vreme locuri comune ale literaturii, cum ar fi răsărirea lunii sau înmânarea unui buchet de flori
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
ce cred că s-ar fi pretat cu mult mai bine teatrului de păpuși, și asta nu doar pentru că în spectacol sînt invitați și actori mînuitori-păpușari care pun în valoare acest gen teatral. Spațiul propus de scenografa Viorica Petrovici este spectaculos în sine: un fel de tunel al timpului, un coridor care ar face legătura între muritori și dumnezeire, un interval al păcatului trupesc. Acest decor provocator ca idee, care marchează evident începutul spectacolului de la Ploiești, are însă un inconvenient major
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
Kreutzer ș.a. - e excelentă și aduce un plus de forță filonului dramatic central. Primejdia discursivității e anulată prin dinamica și culoarea corurilor și dansurilor - în exces, totuși, în prima parte, bătînd spre musical și ușor spre kitsch, ca și lipitura spectaculoasă, "de efect", cu cei patru crai de Curtea-Veche în ninsoare de confetti. O contribuție importantă la frumusețea spectacolului o au decorurile, costumele, luminile și muzica. Știind cît de dificilă și trudnică e munca acestor profesioniști, s-ar fi cuvenit să
Pei do dna! by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16239_a_17564]
-
Dej era un om de înțeles, nu ca ăsta." La Neamț, Radu Novac îl încredințează pe Gabriel Nicolau doctorului Moscu, un om cu o înțelepciune rabinică, contemplativ și anistoric, de care ministrul de externe, aflat la sfârșitul abrupt al unei spectaculoase cariere diplomatice, se atașează sufletește ca de o ipostază netrăită a propriei lui vieți. Discuțiile dintre el și doctor sunt la fel de pasionante ca discuțiile dintre Naphta și Settembrini din Muntele vrăjit al lui Thomas Mann. Gabriel Nicolau se află în
Un roman care modifică ierarhiile literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16224_a_17549]