3,995 matches
-
lovește cu piciorul peste tot corpul. Fetele încep să plângă, cea mare cu Dinu în brațe încearcă să se pună în fața tatălui, dar este împinsă către ușă. -Tu să stai aici, dacă nu vrei să iei bătaie. Iustina se retrage speriată ținându-l pe Dinu strâns la piept. Un vacarm de urlete se aude, fetele plâng rugându-l să o lase pe mama lor în pace. -N-o mai bate pe mămica noastră!..spuse Ana tremurând, nu o mai bate!... Alexandru iese
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL II de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382942_a_384271]
-
lăcrimând. -Niciodată, auzi?... niciodată, pentru mine nu există, spuse Alexandru după ce bău cu sete din sticla cu rachiu, iar cu mâna stăngă strănsă-n pumn sparge oglinda de lăngă ușă. Magdalena tresare și se retrage cu copila-n brațe în fundul chilerului speriată. El o privește amenințător și părăsește încăperea înjurând printre dinți: -Dumnezeii mamii voastre, vă omor pe toți!...și pleacă din nou către cărciumă. Magdalena rămâne tristă și golită de suflare, se ghemuiește-ntr-un colț pe patul din capătul chilerului
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
s-a trudit, / Dar înspre ziuă-a ațipit. Abia sărmana ațipise / Că soacră-sa se și trezise - Căci cu găinile deodat’ / Hoașca bătrână s-a culcat - Și-ncepe-a face gălăgie, / Prin casă, cum numai ea știe. Nora atunci sare speriată / Din somnul dulce, rușinată Că soacră-sa o dibuise / Tocmai când biata ațipise. Pe urmă nora - cât de voie, / Precum apoi cât de nevoie - A babei mână-a sărutat / Și-i arătă ce a lucrat. Încet încet, baba cea gazdă
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
muncitoare pe la un depozit. Inima îmi bătea să-mi sară din piept, făcând să-mi tresalte și sânii mari, sugrumați de sutienul ăla nenorocit. În ziua aceea îmbrăcasem o bluză puțin mai transparentă, care dădea la iveală zbuciumul sânilor mei speriați. Însă, de data asta, privirea tovului se poticnise în sutienul meu și nu mai reușea să scape din capcana adânciturii dintre sâni. Totuși, furia nu-i trecuse: - Ce mă privești așa, ca o idioată? Apropie-te, să-ți arăt ce
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
treaba mea. Te rog să stai aici! Altfel... --Altfel, ce? --Altfel, sunt capabil de orice. Punct. Sofica, începi tu spectacolul, iar celelalte, fiecare la treabă! Fără comentarii! Și plecă imediat în sală. În urma lui, Irina izbucni în hohote de plâns. Speriate, fetele o întrebară: --Ce s-a -ntâmplat, șefa? Nu cumva tot îl mai iubești? Nu te-a făcut să suferi atâta? Crezi că Umflatului îi este teamă că te pierde, sau ți-e milă de netrebnic? --Lăsați-mă! Hai să ne
TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383057_a_384386]
-
2151 din 20 noiembrie 2016. Lady Abigail Joseph era intrigată de vorbele lui Beth. - Domnișoară Alma, ce a vrut să spună nepoata mea? De unde și până unde o asemenea idee la ea? - Milady, a avut un vis și este puțin speriată. - Hmm ... visuri ... mda! Părea neîncrezătoare, asta îi strica dispoziția Almei. Și ca tabloul să fie complet, Annie s-a împiedicat și a căzut peste lady Abigail, vărsându-i lichiorul chiar pe dantela de la gât. Mătușa a căzut cu picioarele în
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
este rușinos! Citește mai mult Lady Abigail Joseph era intrigată de vorbele lui Beth.- Domnișoară Alma, ce a vrut să spună nepoata mea? De unde și până unde o asemenea idee la ea?- Milady, a avut un vis și este puțin speriată.- Hmm ... visuri ... mda!Părea neîncrezătoare, asta îi strica dispoziția Almei. Și ca tabloul să fie complet, Annie s-a împiedicat și a căzut peste lady Abigail, vărsându-i lichiorul chiar pe dantela de la gât. Mătușa a căzut cu picioarele în
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
Micuța reptilă se-nnoadă ca prin farmec la loc. Repet iar mișcarea de tâlhar, fixând avid păzitorul gingaș. Se desface din strânsoare, se-nalță mai sus... Limba-i, o furcă abilă, agită amenințător imnul peltic. Încerc o cutremurare! Mă tem! Speriat, vreau să fug, să scap de pedeapsă! Dar nu am răgazul, că-n ușa deschisă apare chiar năluca dorită și glasul bunicii cântă: Ești aici? Ce bine-mi pare! Degrabă te du la culcare, căci zorii grăbiți din urmă te-
CASETA CU BIJUTERII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385328_a_386657]
-
2245 din 22 februarie 2017. Soneria zbârnîi puternic în biroul secretarei. Femeia a sărit de pe scaun și-a așezat cu palmele fusta, apoi într-un gest de cochetărie și-a potrivit cu mâinile eventualele fire de păr rebele. A băgat, destul de speriată, capul pe ușă, semnul directorului a determinat-o să intre în cabinet, apoi cu blocnotesul și pixul în mână a așteptat, docilă, ordinele directorului. -Crinuța, sunt supărat pe tine! Când ai nevoie de bani, să vi la mine, să nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
-a și ... Citește mai mult Soneria zbârnîi puternic în biroul secretarei. Femeia a sărit de pe scaun și-a așezat cu palmele fusta, apoi într-un gest de cochetărie și-a potrivit cu mâinile eventualele fire de păr rebele. A băgat, destul de speriată, capul pe ușă, semnul directorului a determinat-o să intre în cabinet, apoi cu blocnotesul și pixul în mână a așteptat, docilă, ordinele directorului.-Crinuța, sunt supărat pe tine! Când ai nevoie de bani, să vi la mine, să nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
dormi la școală! După înviorare ne-a expus “principiile” lui despre școală și învățătură. - Ce vă trebuie școală, mă? De ce veniți voi la școală? Ia spuneți voi, mă, fetelor! Ce vă trebuie vouă învățătură? Bietele fete se uitau la el speriate ca niște șoricei față în față cu un motan. - După ce terminați școala, ce faceți, mă? A continuat “domnul” Dode. Nu-i așa că vă măritați? Deveniți neveste, mame și voi habar nu aveți ce trebuie să facă o nevastă și o
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
din dinți! Nici nu se putea o fericire mai mare pentru vajnicii “flăcăi”. Acum, când “domnul” Dode ne turnase în căpușoare lichidul fierbinte al patriotismului, sufletele noastre au dat în clocot, gata-gata să opărească orice liftă păgână aflată-n preajmă. Speriate, fetițele, nimerite și ele în cazanul patriotic al “domnului” Dode, l-au întrebat sfioase: - Noi ce facem, domnu’ Dode? - Cum ce faceți? Le-a întrebat contrariat. Luptați și voi! Când “cetatea” e în pericol, toată suflarea luptă! Ce, sunteți trădătoare
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
locuința ei înainte de căsătorie, florile acelea ce-i dădură la un moment dat, fiori. Asta e prea mult, ăsta este deja altceva! Asta este, altceva! Cineva mă urmărește, cineva, dar de ce trandafiri și nu alt mod de a ma atenționă? Speriată intra în casă. Nu mai avea chef de nimic. Se întinse pe canapea și plânse. Plângea fără să se controleze, nu avea cine s-o oprească. Copilul începu să-și anunțe prezenta, de parcă i-ar fi spus: și eu sunt
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383190_a_384519]
-
Cine a pus petalele de trandafir pe verandă? M-am speriat și asta a declanșat această naștere prematură și care ne-a adus suferință această imensă. Criști se uită atent la Delia, gândindu-se că a făcut febră. Se ridică speriat și-i puse mâna pe frunte. — Ce este Delia, despre ce trandafiri vorbești? — Nu, nici nu mi-am dat seama că nu ți-am povestit despre petalele de trandafiri găsite în dimineața aceea după ce tu ai plecat la spital. Iată
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383190_a_384519]
-
Poate că uneori cuvintele se dezlănțuie haotic, se aruncă de pe stâncile inimii în valuri, fără a aprecia corect adâncimea, lățimea, dimensiunile întâmpinărilor, se revarsă peste mătasea privirii, poate că pășesc timid, șovăielnic sau se ascund unele după altele încolonate, dezlânate, speriate, poate că se îndreaptă statornic spre centrul existenței, le simți în gândurile naturii, în atingerea trecerii, le simți cum te urmăresc, cum se alintă răsfățate, gata să îți bucure ecoul. Poate că uneori cuvintele curg înspre tine ca apa pe
MĂRTURII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383195_a_384524]
-
neagră în care îmi înfigeam năsucul ca să deslușesc umbrele colindătorilor. Mi se părea că vin din altă lume acele voci misterioase, că dincolo de fereastră este lumea basmelor spuse de mămica. Iar când tata îi poftea în casă pe colindători, alergam speriata în întunericul patului, mă înveleam cu un țol până peste cap și lăsam doar o mică deschizătură la ochi, ca să-i privesc. Sărmanii!...Erau murdari, cu haine peticite, cu încălțările pline de noroi sau zăpadă, după cum era vremea, dar erau
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
îngăduitor. Eu nu pricepeam. Derutat, i-am întrebat : -Nțai zis voi că trebuie să am traistă și băț? -Am zis! mârâi Ilie, uitându-se cu subînțeles la ceilalți. N-ai decât să te duci! -Cum să mă duc? Am îngăimat speriat. Nu mă luați cu voi? -Nu te luăm! a spus Petrică. Suntem prea mulți. Patru!... Patru!...Prea mulți. Am sărit enervat : -Păi, n-ați zis că, dacă am traistă și băț, mă luați? -Am zis! a spus Ilie. Dar atunci
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Bună ziua la Moș Ajun! Mâine la Crăciun! Patru, patru! Cred că jumătate din sat s-ar fi speriat de urletele noastre. Când urlam la o poartă, începeau să cotcodăcească găinile, curcanii se agitau furioși, oile behăiau, vacile mugeau, caii nechezau speriați, câinii lătrau mai amarnic, parcă provocam un cataclism. Numai fumul din coșurile caselor ieșea liniștit. Casele rămâneau mute, cu ușile nepăsătoare la urletele noastre. După ce repetam de câteva ori strigătura urlată, o dădeam pe colinda țipată : „Am venit și noi
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
luarea deciziilor era aproape de minus infinit? Și iarăși o începurăm din poartă în poartă cu urletul ajustat : „Bună ziua la Ajun!...trei, trei!” Dar parcă era un făcut! Nu ne răspundeau decât câinii, care lătrau ca turbații, și găinile, care cârâiau speriate, de parcă intrase dihorul în ele. Fumul tot agale ieșea pe horn, casele rămâneau tot mute, nepăsătoare la durerea noastră. Numai burnița ne mai mângâia năsucurile înciudate. Preocupați cu colindatul, nici nu am observat că se întunecase și că am ajuns
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
din plin : -Tu, acesta micu’, tu ești cu ghinionul! Zile întregi ai bâzâit, ne-ai bătut la cap să te luăm, ne-a fost milă de tine și uite ce ne-ai făcut! -Ce v-am făcut? am îngăimat eu speriat, convins că sunt nevinovat. -Ne porți ghinion! Asta ai făcut! Anul trecut am umplut trăistile și acum...Ia, hai! Marș acasă! Cuvintele lui Ilie îmi cădeau în urechi ca niște bolovani. Sunau ca niște pocnete care mă anesteziară, încât amuțisem
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
la fugă. Matahala după mine. Mă oprii. Se opri. Iar alergai. Alerga și ea. Mă întorsei și trecui de partea cealaltă a drumului, cu gândul s-o ocolesc. Iuții pasul, sperând să scap de umbra care se oprise. O priveam speriat și mergeam tot cu ochii la ea. Era o namilă (așa mi se părea) cu cojocul întors, cu gulerul ridicat și căciula trasă peste ochi. Stătea ca o sperietoare, cu mâinile vârâte în cojoc. Mi-am zis că, dacă am
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Am fost întrebată atunci când am ajuns în tunelul morții, dacă mă întorc, sau pășesc spre lumină! - Ce tunel, mamă despre ce ne povestești ? O poveste ? - Nu draga mea copilă, experiența prin care am trecut când am murit ! Fata își duse speriată mâna la cap .O durere apăsătoare, simți, înconjurându-i capul. - Ce vorbești mamă, cum spui asta, doar ești aici cu noi, nu ai murit. Iată, te strâng în brațe! Băiatul mare se apropie și el de mama, o strânse și
MAMA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383256_a_384585]
-
ușa, fără s-o întrebe ceva. Femeia întrebă, plângând: - Unde mă ascunzi, tanti? Că nu vreau să mă găsească în noaptea asta! Dar copilul țipa, speriat și el de țipetele mamei. Violeta și Irina alergară și ele pe hol, destul de speriate. Iar la televizor se ... Citește mai mult 8.Soția bețivuluiînsă, din dezlănțuirea asta extatică, le trezi țârâitul strident al soneriei, însoțit de țipetele unei femei care bătea cu pumnul în ușă.Tremurând, Maria alergă la ușă, se uită pe vizor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
ușa, fără s-o întrebe ceva. Femeia întrebă, plângând:- Unde mă ascunzi, tanti? Că nu vreau să mă găsească în noaptea asta! Dar copilul țipa, speriat și el de țipetele mamei. Violeta și Irina alergară și ele pe hol, destul de speriate. Iar la televizor se ... VI. NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 7, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2229 din 06 februarie 2017. 7. Disperările Irinei Sunetul strident al soneriei de la ușă o întrerupse. Speriată, Violeta șopti: - Parcă ziceai că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
și ele pe hol, destul de speriate. Iar la televizor se ... VI. NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 7, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2229 din 06 februarie 2017. 7. Disperările Irinei Sunetul strident al soneriei de la ușă o întrerupse. Speriată, Violeta șopti: - Parcă ziceai că nu ai invitați! - Sigur nu am! Chiar mă mir, cine-o fi? Se repezi la ușă, privi pe vizor și-i șopti: o cunoștință din blocul vecin. Deschise ușa. O femeie încă tânără, intră suspinând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]