5,679 matches
-
a reușit să se desprindă de tensiunea examenului care-l aștepta... În zori, s-a trezit, ca de obicei. În drum spre clinică, cu fiecare pas făcut, grija și teama pentru Întâlnirea de a doua zi urca tiptil pe șira spinării, ca un lotru cu durda sub braț... „Din fața unui răufăcător mai ai șansa să scapi, dar din atenția unei comisii de asemenea nivel nici pomeneală” - gândea Gruia.. „Spune-mi, prietene, de ce ești atât de timorat? Din discuția de alaltăieri cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
față, după ce-i istorisi din fir a păr întâlnirea pe care o avusese la Brănești cu transfugul, auzi, să vină el ca să-mi ceară pământul la care i-a dat cu piciorul când a plecat de-acasă!... Un ciomag pe spinare-o să-i dau, nu pogoane și avere!... sfârși țăranul, trăgându-i fiului său, nu fără o anumită duioșie, o înjurătură de mamă. Stelian îl ascultă în tăcere, apoi observă că faptele erau deja consumate și că nu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bacșișul. La urmă, ridică păhărelul cu vișinată, pe care i-l umpluse Stelian dintr-o sticluță aflată la îndemână, și-l goli repede, dintr-o singură înghițitură. Ei, să ne fie de bine! plescăi satisfăcut poștașul, săltându-și tolba la spinare și pregătindu-se s-o ia din loc. Stelian însă îi făcu semn să mai zăbovească puțin. Vreau să te-ntreb ceva, îi ceru el, că dumneata trebuie să știi... Pentru cine trag clopotele de la biserică? Nu cumva... Poștașul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aerul de acolo avea un miros de stuf prăfuit și de lut umezit de ploaie. Într-un colț era un pat acoperit cu paie și cu țoale vechi și putrezite, dar Culae se așeză direct pe jos, sprijinindu-se cu spinarea de perete. Afară ploaia de primăvară se cernea încet și mărunt și se făcuse întuneric de-a binelea. Peste un timp, Culae se întinse pe jos, încercând să rămână treaz. Nu-i mai era frică, dar era necăjit că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
amândoi, bătrân și copil, o vreme, hurducați pe drumul de câmp, cu hopuri și cu dâmburi, muiat de ploaie și plin de băltoace. Bărbosul smucea cu meșteșug de hățuri și își îndemna caii să tragă, atingându-i cu biciul pe spinările lucioase și ude doar atât cât se cuvenea. Într-un târziu, drumul începu să coboare și din dosul unor răchite și sălcii, peste o apă mare, se ivi un sat. Am ajuns la Argeș, unchiule?... vru să știe Culae, nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
căruță pe care o mâna tatăl său. Dar de data aceasta vedenia nu mai vru să dispară. Chiar tatăl său era în acea căruță care o pornise la drum în zori de zi, iar lângă el, cu un cojoc în spinare și cu o căciulă țuguiată pe frunte, se vedea vecinul Ivan, bunicul lui Mituș. După ce stătu puțin pe gânduri, Culae își luă inima în dinți și-o porni mai departe, în întâmpinarea căruței. Când ajunseră față în față, tatăl său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ce tot bălmăjești tu acolo, mă?!... grăi omul cu glas răgușit, îngălbenindu-se la față. Cum era să te duci tu la deadul Vasile?!... Că doar nu ți-a luat Dumnezeu mințile!!... Și plesni cu sete caii cu biciul pe spinare, iar căruța începu să salte hodorogind pe șoseaua plină de pietre. La deadul Vasile am fost, tată! Poți să te duci să-l întrebi..., repetă Culae cu încăpățânare, în timp ce pe chipul tatălui său se așternu o expresie de adâncă tristețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
minute în încăpere se înființă prompt numitul Fane, un țigan tânăr și îndesat, cu un zâmbet de artist pe figură, care, în doi timpi și trei mișcări își făcu datoria, apoi o șterse grăbit în altă parte, cu mătura pe spinare, lăsându-l pe Stelian fără replică. Ei, cam asta este!... conchise vicepreședintele, frecându-și mâinile satisfăcut. Diseară o să-l pun pe cioroi să frece dușumelele cu motorină și să dea cu otravă pentru șobolani. Peste câteva săptămâni o să-i dăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bucurase și el la vremea sa. În ciuda timpurilor nefericite, casa părintească rămăsese, în ochii lui, un mic rai. Acolo încă mai era plăcut să trăiești. Închizând poarta, Virgil văzu o căruță trasă în curtea casei și doi cai dormitând cu spinările acoperite de pături, dar nu dădu faptului prea mare atenție. Uneori moș Panciu, proprietarul, mai găzduia câte-un căruțaș venit cu treburi în reședința de raion. Spre surpriza sa, în casă îl găsi pe Grigore Gospodin, picat într-o vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pentru vânzare, cincizeci și trei de cutii cu nasturi de sidef și eu nu văd decât treizeci și șase. Unde sunt celelalte? Ce s-a făcut cu restul?... În acel moment, în fereastra prăvăliei se iviră trei țigănci spoitorese, cu căldările-n spinare, care se apucară să bată-n geam și să strige să li se deschidă. Furios, gestionarul se năpusti la ușa prăvăliei, o deschise smucit și, scoțându-și capul cu părul vâlvoi și ochii bulbucați afară, se răsti la ele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
numai o halucinație dată de oboseală ?", se întrebă Victor pentru a nu se știe câta oară. În cameră este cald, iar el nu are curajul să se miște ca să își scoată bluzonul. Valuri de sudoare se preling de-a lungul spinării, a coapselor, a gâtului, a frunții. Încă puțin și picături vor ajunge la gură, poate amestecate cu alte picături sărate. Automat caută în buzunarul bluzonului batista și își tamponează tâmplele, fruntea, pomeții obrajilor... Ciudat, batista are un parfum care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
scurtul lor răstimp de dragoste. Și acest "mult prea destul" nu o lasă să adoarmă. Îi este prea cald. Iese de sub pilota sub care se simte ca înăbușită. Îi este frig. Șiroaie de sudoare înghețată se preling de-a lungul spinării, a coapselor, a gâtului. I se pare că aude șoapte și uși care se deschid și închid cu precauție pentru a proteja somnul unicului musafir din casă. Abia spre zorii târzii ai nopții lungi de iarnă o cuprinde un somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
uitau să mai aducă obiectele împrumutate și atunci bădia Morar își ieșea din pepeni și făcea câte un tărăboi cât pentru două gospodării, provocând un adevărat du-te-vino între cele două bătături ale unor copii cu tot felul de unelte în spinare. Strigătele lui bădia erau însoțite de câte un Schlahsoll en treffen al Rozei pentru neglijența celor mici. Atunci își mai amintea bătrânul morar că păsările de tot felul ale vecinei mai mult pe la moara lui se hrăneau cu ce pica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Târzior-târzior, dar încă mai merge! Păcat că am pierdut roua dimineții, că atunci coasa fâșâie frumos-ascuțit prin trifoiul umezit și bine mirositor. Rămâne să ne mulțumim acum numai cu simfonia albinelor culegătoare, a chibzuit el bălăbănindu-se cu coasa în spinare în drum spre ogorul de la Poiana. Voi să știți că Mazilu' cade cu gâtu-n coasă! Că iar îi bat și zice că până disară mai are în față o zi întreagă di coasă, discutau niște prășitori care tocmai se pregăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se pot întoarce la învățătură numai cu adeverința de colectiviști a părinților... Mai câțiva militari, mai câțiva funcționari sau tineri lucrători la stat și-au adus și ei obolul la lămurirea părinților și de-amu așteaptă cu toții, cu frisoane la spinare, fericirea colectivistă. Și să mai știți de la mine că brigada de șoc de la Dumbravă se mută la noi în sat... Și veți vedea burdușală ca aceea către traiul îmbelșugat și, dacă nu te dai tras, rămâi făr' de urechi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că vom avea taraf pe cinste, l-a prevenit un apropiat de-al lui. Destul de agitat, ba chiar aproape de panică, grăjdarul și-a început lucrarea cu râvnă și cu ură. Mai întâi l-a potrivit pe Roibu în poziția pe spinare, cu picioarele chircite în sus, și se pregătea să-i ia de-ndată fuduliile și pielea. A examinat cu lama cuțitului, de mai multe ori, castanele de la picioarele posterioare ale animalului înțepenit. Dar, în momentul primei înțepături a pielii pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
juliturile, tăieturile i-au provocat sângerări abundente la ambele mâini, penele i-au pătruns în freză și flanelă, puful i s-a lipit de sprâncene și sângerări, în jurul gurii și a nasului; sudoarea îi curgea șiroaie pe obraz și pe spinare. Operațiunea a durat până târziu în noapte, când a revenit din tură acasă Silvica, exigenta lui soție. Dacă nu erai atât de jalnic, chemam sectoristul. Așa nu se mai poate, drăguțule! Ai să ajungi la balamuc, amice! Privește în ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
măturat cu nepoftitul întreaga bătătură, timp în care i-au cercat și grumazul. Într-un târziu a apărut Pantelimon care l-a salvat pe oaspetele nepoftit, apoi a fixat plăcuța Câine rău pe stâlpul porții, și-a pus pușca în spinare și, Pantelimon mă cheamă... către codru des. Rămasă de una singură, cu domn' Cipi aproape de comă și însângerat ca un porc înjunghiat în urma numeroaselor compostări, femeia a sunat de urgență la 112 și, doar în câteva minute, a sosit valvârtej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
suntem copii mici. Nu-i adevărat! Eu am vorbit cu el, Gigele! Ba-i adevărat, Sabina! Și eu l-am cunoscut pe nenea Tudor, vecinul nostru, după ghiul, în haine de Moș Crăciun, când a venit la noi cu sacu-n spinare și zicea că-i obosit... Și eu m-am trezit noaptea-târziu că mama mi-a spus că, după ce dormim, Moșul ne aduce un brăduț împodobit... și eu, când am venit în sufragerie, mama și tata împodobeau brăduțul, iar pachetele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
arvunite și ele pe la Mirăuților. Plus că i-au mai rămas și niște cantități de fiare vechi bine dosite în râpă, cu toate că a valorificat destule după ce și-a vândut uscăturile. Așa că, bine dispus și cu câteva bice aplicate sănătos la spinarea mârțoagei, a ajuns numaidecât acasă cam pe la apusul soarelui. Traista plină i-a dat-o pirandei, iar gloabei, eliberate de la teleagă, i-a pus în față opalca plină cu rogoz și, profitând de vacarmul ce s-a iscat în curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și vascrisu mă-ti de derbedeu! Tu-ți bați joc de tac-tu, mă! Ce! Credeai că nu te găbjesc, mă șmecherie de trei parale! Nenorocitule! Scârnăvie nevrednică ce ești! Ia poftește tu la tata să te măsoare el pe la spinare cum scrie la carte, stârpitură păcătoasă și neobrăzată! Bătu-te-ar Dumnezeu să te bată! Golan necredincios și puturos ce te îndestulezi numai din truda părinților fără să pui osul la treabă acasă ori pe unde te-am trimăs! De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
părinților fără să pui osul la treabă acasă ori pe unde te-am trimăs! De-amu ai să huzurești pe munca ta, trândavule! Și și-a scos la vedere scurtătura de alun reavăn, așa mai grosuță, numai bună de măsurat spinarea în lung și-n lat a derbedeului. A avut grijă să blocheze intrarea încăperii pentru ca nu cumva nelegiuitul să-i scape printre degete. Numai două sănătoase a apucat să-i aplice, că nemernicul a scăpat pe fereastră, pe care furiosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
două ore sau două ore și jumătate pentru joacă. Numai că joaca lor consta din căratul tulpinelor de bumbac uscate, folosite drept combustibil la bucătărie. În intervalul acesta de timp, reușeau să facă un singur transport de sărcinuțe înțepătoare, cu spinarea însângerată, tocmai de la marginea plantației. Prichindeii se mai pricopseau și cu ceva semințe de bumbac rămase în urma culegătorilor. În schimb, pentru școlarul John era și mai greu că trebuia să se scoale cu două ore mai devreme pentru a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Tata-i dă înainte... Așaaaa... Căpitanul Falcă, ziceam... Se uită la tine ca la o victimă sigură. Întreabă din când în când pe majur: Dă semne de cip-cirip?" Se supără și-și sacrifică pantoful de lac. Lovește profesionist; peste șira spinării sau în boașe. Strâmbă din nas și-și șterge pantoful cu un prosop. Zice: "Fitness complet, până la cip-cirip sau somn adânc". Nu cred că-i place meseria. E puțin scârbit. Cred c-ar vrea să fie sultan; cu harem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vrea să-mi sfărâmi cătușele, știu. Greșești, Z. Sunt singurul sfânt din istoria creștinătății care poartă cătușe. Lady a fost inspirată, atunci când m-a pictat. Unii au cunună de spini, alții au ștreanguri atârnate de gât, ceilalți poartă cruci în spinare. Eu am cătușe. Dar ce cătușe! Te-ai uitat atent? Am cătușe cu cifru; cătușe de cătușe. Sunt un sfânt postmodernist. Te lăudai mereu spunând că tatăl tău era specialist în sfinți. Tatăl tău, da, tatăl tău, care înjura, invocând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]