2,876 matches
-
Beatrice Blaine! Asta da femeie! Fotografiile timpurii, făcute pe moșia tatălui ei din Lake Geneva, Wisconsin, sau la Roma, la mănăstirea Sacro Cuore - o extravaganță pedagogică de care, În copilăria ei, beneficiau numai fiicele celor putred de bogați -, arătau delicatețea splendidă a trăsăturilor fetei, arta desăvârșită și simplitatea veșmintelor ei. Se bucurase de o educație strălucită - tinerețea i se consumase În atmosfera Renașterii, era versată În ultimele bârfe ale vechilor familii romane, era cunoscută după nume, ca o tânără americancă fabulos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să-și petreacă seara În biblioteca personală. După ce l-a dojenit că o evitase, l-a reținut pentru un lung tête-à-tête sub clar de lună. El nu se putea Împăca nicicum cu frumusețea ei. Era mama sa, cu acest gât splendid și acești umeri divini, grațioasă ca o femeie norocoasă la treizeci de ani. — Amory, dragule, gunguri ea moale, am petrecut momente atât de stranii, de nepământene, după ce ne-am despărțit. — Zău, Beatrice? Când am suferit ultima cădere nervoasă. Se referea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o atitudine În care plăcerea amuzată se amesteca savant cu critica. — Vrei o sundae... vreau să spun un jigger? l-a Întrebat Kerry. — Sigur. Au luat un supeu consistent, după care, Încă hoinărind agale, s-au Întors la numărul 12. — Splendidă noapte! — Superbă! — Vă duceți să despachetați? — Cred că da. Hai, Burne. Amory s-a hotărât să mai șadă puțin pe treptele din față, așa că le-a urat noapte bună. În spate, unde se mai zărea ultima geană a asfințitului, marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ani! Să renunți la facultate? — Păi, Amory, nu ziceai chiar tu acum un minut...? — Da, Îl Întrerupse Amory, dar Îmi exprimam doar o dorință. De fapt, n-aș putea abandona studiile. Doar că sunt așa de trist În serile astea splendide! Într-un fel, simt, că nu voi mai trăi niciodată asemenea seri și că nu profit din plin de ele. Aș vrea ca iubita mea să fie aici. Dar căsătoria... nici o șansă. Mai ales că și tata zice că banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
puțin, i-a răspuns Clara. Căuta șervete În comodă. Sunt absolut banală și comună. O femeie din alea pe care nu le interesează decât copiii. — Asta să i-o spui lui mutu’! a pufnit Amory. Știi bine că ești absolut splendidă. A Întrebat-o unicul lucru de care știa că s-ar putea rușina. Era propoziția pe care i-o adresase prima pisăloagă a omenirii lui Adam: — Spune-mi ceva despre tine. Iar ea Îi dăduse răspunsul pe care l-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
până la colțul străzii, ca doi copii surescitați de lumina de un albastru-palid a serii. Ziua de mâine mi-o petrec la țară, a spus ea gâfâind, trecută cu bine de cercul de lumină al lămpii din colț. Sunt zile prea splendide ca să nu profiți de ele, deși poate că le simt și mai acut În oraș. — O, Clara, a exclamat Amory, ce mai diavol ai fi putut fi dacă Dumnezeu ți-ar fi Împins puțin sufletul În direcția opusă! — Poate, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
campusul e viu din cauza lor. S-au oprit lângă Little ca să admire răsăritul lunii, care colora În argintiu acoperișul de ardezie de la Dodd și În vinețiu arborii foșnitori. — Știi, a șoptit Tom, ceea ce simțim noi acum este senzația tuturor tinerilor splendizi care au trăit aici cu pasiune timp de două sute de ani. Dinspre Blair Arch s-a auzit o ultimă rafală de cântec - vocile poticnite de la o petrecere de adio. — Iar ceea ce lăsăm În urma noastră este mai mult de cât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
potrivește - nici ție, nici mie. Suntem multe altele - extraordinari, deștepți, presupun că putem să ne considerăm chiar strălucitori. Atragem oamenii, știm să creăm atmosferă, aproape că ne putem pierde sufletele celte În subtilități celtice, aproape Întotdeauna obținem ceea ce urmărim... dar splendizi - mai degrabă nu! Plec la Roma cu un dosar perfect și scrisori de recomandare pentru toate capitalele din Europa și voi stârni „nu puțină senzație’ când voi ajunge acolo. Ce mult aș vrea să te am alături! Paragraful acesta sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
s-o vedem pe prințesa de dragul căreia... Priviți! Vine cineva! Dezamăgire, nu-i decât o subretă care acută ceva: ridică un teanc de pe un scaun... Nu aici. Un alt teanc, masa de toaletă, sertarele șifonierului. Scoate la lumină câteva șemizete splendide și o pijama uluitoare, dar asta n-o satisface. Pleacă. Bombăneală nedeslușită În camera vecină. Începe acum să fie cald, ca În jocul de-a descoperirea obiectului ascuns. Aceasta este mama lui ALEC, DOAMNA CONNAGE - corpolentă, demnă, rujată ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
zece metri. Rosalind insistase imediat ca Howard să se cațere cu ea pe acoperiș, ca să admire priveliștea. După un minut, cum stătea el pe marginea acoperișului, bălăbănindu-și picioarele, o umbră țâșnise pe lângă el. Rosalind, cu brațele Întinse Într-o splendidă săritură de lebădă, sfâșiase aerul, pătrunzând În apa limpede. Se Înțelege că a trebuit să sar și eu după ea și era cât pe-aci s-o mierlesc. Mi-am spus că am dat dovadă de curaj Încercând să sar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lipsă autentică de egoism pe care-am simțit-o de când mă știu. Nu pot să-l văd dizolvându-se Într-o atmosferă incoloră! AMORY: Nu se va dizolva! Nu se va dizolva! ROSALIND: Prefer să-mi rămână ca o amintire splendidă, pitită bine În suflet. AMORY: Da, femeile procedează În felul ăsta... nu și bărbații. Mi-aș aduce mereu aminte nu de frumusețea pe care a avut-o visul cât timp a durat, ci de amărăciunea lui - de Îndelunga lui amărăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a spus el direct În cele din urmă și și-a Îndreptat iar atenția spre fată. — Dragoste la prima vedere, i-a propus acesteia. — Te iubesc, a zis ea, cuibărindu-se și mai bine lângă el. Chiar că avea ochi splendizi. Careva, aplecându-se spre Amory, i-a șoptit În ureche: — Nu-i decât Margaret Diamond. E magnetizată, iar de adus a adus-o domnul ăla. Mai bine o lași să plece. Atunci să aibă el grijă de ea! a strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
orice caz, aș vrea să am o locuință la New York sau la Washington, unde să vii să-ți petreci weekendul. Amory, mă bucur mult că suntem amândoi În viață. Războiul care a trecut ar fi putut Însemna sfârșitul unei familii splendide. În ce privește Însă căsătoria, te afli acum În cea mai primejdioasă etapă din viață. Nu e exclus să te Însori În pripă și să ai regrete prelungite, dar sper că n-o vei face. Din ce-mi scrii despre starea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
al lui Amory? După aceea fantomele lor s-au jucat, dar amândoi au sperat din toată inima să nu se mai Întâlnească niciodată. L-a atras oare tristețea infinită a ochilor fetei sau propria-i imagine În oglindă, regăsită În splendida limpezime a minții ei? Eleanor nu va mai trăi o altă poveste de iubire ca aceea cu Amory, iar dacă va citi aceste rânduri, va spune: - Nici Amory nu va mai avea o poveste de iubire cum a avut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Cum te cheamă? Ce făceai aici? Spune-mi imediat totul! Brusc, fulgerul a izbucnit, o erupție de lumină orbitoare, iar el a văzut-o pe Eleanor și s-a uitat pentru prima oară În ochii aceia ai ei. O, era splendidă: piele albă, de culoarea marmurei În lumina stelelor, sprâncene subțiri și ochi strălucitori, verzi ca smaraldele În lumina orbitoare. Era o vrăjitoare de vreo nouăsprezece ani, a socotit el, ageră și visătoare și cu linia albă, grăitoare, de deasupra buzei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
concentrat. E tuns băiețește, nu? - Da, e tuns. Nu știu ce culoare are, a răspuns ea gânditoare. Atât de mulți bărbați mi-au pus această Întrebare! O culoare banală, presupun... Nimeni nu se uită vreodată lung la părul meu. Dar am ochi splendizi, nu-i așa? Nu mă interesează părerea ta - am ochi splendizi. - Răspunde la Întrebare, Madeleine. - Nu țin minte totul... și-apoi, numele meu nu e Madeleine, ci Eleanor. - Trebuia să-mi Închipui. Chiar arăți a Eleanor - ai Înfățișare de Eleanor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a răspuns ea gânditoare. Atât de mulți bărbați mi-au pus această Întrebare! O culoare banală, presupun... Nimeni nu se uită vreodată lung la părul meu. Dar am ochi splendizi, nu-i așa? Nu mă interesează părerea ta - am ochi splendizi. - Răspunde la Întrebare, Madeleine. - Nu țin minte totul... și-apoi, numele meu nu e Madeleine, ci Eleanor. - Trebuia să-mi Închipui. Chiar arăți a Eleanor - ai Înfățișare de Eleanor. Pricepi ce vreau să spun. A urmat o pauză, În timpul căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
liturghist. - De Paști! a strâmbat ea din nas. Huh! Primăvara În corset! - Domnișoara Paște ar plictisi primăvara, nu-i așa? Domnișoara Paște Își Împletește părul În cozi, poartă taior. „Leagă-ți sandala, tu, ce pășești ca În zbor Peste iuțeala splendidului tău picior...“ a recitat Încet Eleanor. Apoi a adăugat: - Presupun că Halloween este o zi de toamnă mai potrivită decât Ziua Recunoștinței. - Mult mai potrivită. Iar Ajunul Crăciunului este excelent iarna, dar vara... - Vara nu are o zi, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
au dat câte un apartament de două camere. Aici i-am bătut eu pe ceilalți, căci, deși eram cel mai tânăr, mi-au dat un apartament care era parcă mai frumos, căci era situat la etajul zece, de unde vederea era splendidă. Când am intrat acolo, în spatele ușii lăsam o parte din viața mea, una dintre cele mai frumoase. În cabinuța de costume transformată în cameră de locuit am avut câteva momente care m-au marcat și care aveau să devină un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
O, voi, înfiorate noroade, la pămînt,/ Zborobiți centura ființei, topiți-vă cu glia./ Iar peste lutul umed și trupul vostru frînt,/ Enorm și furtunatic să freamăte Orgia!" Curând poetul nu se va mai recunoaște în aceste versuri nici chiar în splendidul poem După melci, publicat în "Viața romînească", în 1921, în care manierismul, "alchimia limbii" și "arta combinatorie ezoterică" încep să se întrevadă. Ion Barbu apelează la descântece și bocet, imaginând un copil atras de miracolul vieții, trezite, la chemarea magică
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a Dunării, cu canalele Deltei precum erau odinioarăau întreținut pulsul vieții molcome a pământenilor. Moștenirea primită din generații în generații, trezește în fiecare iubitor șiadmirator al Deltei noian de întrebări. Noi, cei care ne aventurăm pecanalele Deltei Dunării îmbătați de splendida natură, de bogatele comoricare dau vieții -nu numai a băștinașilor-dar și a celor care din dragoste,interes științific sau simpli admiratori ai frumuseților naturale, îșiîndreaptă pașii spre întinsele, interesantele ape și pământuri bogate aleDELTEI DUNĂRII.Delta este un miraj, o
DELTA DUNĂRII de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364295_a_365624]
-
Grigore Vieru, în fața Centrului cultural (până când unii consilieri vor binevoi să se documenteze asupra meritelor Orfeului de la Pererita de a străjui din ce în ce mai împuținatul suflet românesc al orașului), Nicolae Băciuț a vorbit despre istoricul și semnificația sărbătorii. Așezați între cele două splendide borne ale culturii românești - Eminescu și Vieru - cu emoție, am reîntregit patria de cuvinte, dând glas sentimentelor apoi într-una din sălile Casei de Cultură, unde au fost lansate aparițiile editoriale consacrate primei sărbători oficiale a Zilei Limbii Române la
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA TÂRGU MUREŞ , ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364382_a_365711]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > O SPUN DESCHIS Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului O SPUN DESCHIS Te aștept să vii cu mersul grațios, Spre mine zâmbitoare și splendidă, Totul mi se pare enorm de grandios, Ființă de gheață ce rămâi candidă. Te ascult în nopțile târzii de insomnie Spunându-mi cuvinte dulci, de miere, Reintru pentru clipe în farmec și în reverie Iar gândul mai aproape mi te
O SPUN DESCHIS de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364466_a_365795]
-
de a le gusta fără o clipă de răgaz - că a bătut ceasul. Că valsul, french-cancanul, șampania și paietele sunt ale altora, iar lor le este dată lupta. Și cu o pasiune, cu o ardoare ieșită din comun, într-o splendidă unitate, pe care cultura românească cred că n-avea s-o mai împlinească de atunci, au intrat în marea bătălie pașnică, dusă cu armele spiritului, pentru a sădi în inimile tuturor idealul și realitatea României Mari. Un ideal căruia i-
INSTINCTUL POPULAR, ÎNDRUMĂTOR MORAL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364566_a_365895]
-
o altă dragoste, o fată frumoasă din clasa a XI-a, venită cu părinții pe șantier. A fost o dragoste de aproape doi ani. O chema Tiuța. Eh, ale tinereții... Am alunecat în melancolie. Dar să revenim. Era o primăvară splendidă. Mare sărbătoare pe șantierul Hidrocentralei de pe Argeș. Apele Râului Argeș și-au stagnat mersul. Împreună cu familia Curta, familia Gogioman și frumoasa lor fiică dintr-a XI-a, am participat la un eveniment epocal. În corpul barajului s-au lăsat porțile
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]