1,910 matches
-
An. Inst. Meteor. Rom., XVI, 1900), prezintă un caz tipic de creștere extraordinară de nivel și debit de Jiu, pe urma ploilor de vară, când în defileul de la Surduc apa Jiului a atins 12 m peste etiaj. Geograful francez subliniază spontaneitatea extraordinară a creșterii, ce s-a produs printr-o undă, debitul Jiului la Tg. Jiu atingând 12 400 m3/s, pentru viteza de 2,20 m/s. 50 Se știe că B. P. Hasdeu (în Istoria critică a Românilor, București
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
determină programa școlară, iar aceste cunoștințe trebuie în primul rând căutate în manifestările concrete ale copilului.” Un scop important al programului Step by Step pentru învățământul primar este de a cultiva la copii trăsături precum curiozitatea, admirația, imaginația, gândirea critică, spontaneitatea. Aceste caracteristici se manifestă la toți copiii de vârstă fragedă, dar sunt deseori pierdute în primii zece ani de viață. Cadrele didactice care lucrează în alternativa educațională Step by Step pun mare preț pe aceste calități, deoarece ele influențează capacitatea
Studiul tematic – metodă de predare bazată pe ideea conexiunilor informaţionale. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Mihaela Ritter, Camelia Beşliu () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1221]
-
insight) și așteaptă predarea. Un profesor bun este bun pentru că știe să creeze acele condiții în care asemenea situații survin, cu regularitate, în fiecare moment al instruirii. Momentele predării trebuie create. Educatorul are nevoie de o gândire flexibilă și de spontaneitate pentru a le crea și a le valorifica cât mai oportun; d) Fii deschis față de noi moduri de a gândi despre educație și instrucție! Designerul postmodern știe cât de ușor este să aplici un singur model de instruire, indiferent care
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și a samizdatului. Totul se consuma în «agora» discretă a dialogului, a cuvântului neconsemnat, a volatilității” (1994). Scrisul era asociat cu spațiul public: ne scriam articolele - teme de plan fără elan, ele erau spațiul cenzurii; oralitatea însemna libertate, creativitate, neconvenționalism, spontaneitate și, mai presus de toate, emoție. și, cu toate că funcționa suspiciunea, în cârciumi vedeai oameni absorbiți de conversații, degustând cu satisfacție imperfecțiunile răului, avantajele arbitrarului, limitele factorului uman, având adesea în centru un extrovert vesel care manipula cu artă contagiunea și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
utilizarea unor comportamente nonverbale cum ar fi privitul ochi în ochi, expresiile faciale, pozițiile corpului, lipsa anumitor gesturi folosite în mod uzual în interacțiunea socială etc.; - deficiențe în dezvoltarea unor relații umane apropiate de nivelul de dezvoltare mintală; - lipsă a spontaneității în a exprima bucuria, interesul sau reușitele împreună cu alte persoane (de exemplu, lipsă în a reuși să aducă, să arate cu degetul obiectele de interes sau să înțeleagă obiectele arătate cu degetul la diferite distanțe); - lipsa unor trăiri emotive sau
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
ele sunt organizate și se succedă conform logicii cunoașterii și învățării. Fiecare joc didactic trebuie să aibă un scop educativ, să includă o componentă instructivă, să îmbine armonios elementele instructive cu elementele distractive, să valorifice cunoștințele și deprinderile deja achiziționate, spontaneitatea, inventivitatea, inițiativa, răbdarea, să includă elemente de așteptare, de surpriză, de competiție, de comunicare între partenerii de joc, astfel încât să determine apariția unor stări emoționale complexe care intensifică procesele de reflectare directă și nemijlocită a realității. Caracteristica esențială a jocului
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Heidelbergului de altădată”, cu tristeți ploioase și o sportivitate incandescentă, amestec de senzualism amețitor, lirism nobil, de freamăt introspectiv și frondă înduioșătoare. Cum s-a remarcat, autoarea nu are suflu epic, talentul ei se desfășoară pe spații reduse, cu o spontaneitate și o „grație lirică” specială, care definește o generație de tineri scriitori de la mijlocul anilor ’60. Romanul se va întâlni, în anii ‘80, cu Îngereasa cu pălărie verde, cartea Adinei Kenereș, iar în anii ‘90 cu Brașovul Simonei Popescu, în
POP-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288892_a_290221]
-
de altfel, în Introducere (Limba păsărilor. Însemnări pe marginea unui dialog platonician), lărgindu-și cadrul către „orizontul de universalitate spre care tinde orice idiom particular”. Popularitatea eseistului, mai ales pentru generația tânără, a fost câștigată și prin intervențiile sale orale; spontaneitatea, strălucirea replicii, adresa directă a argumentului polemic, jocul dezinvolt cu paradoxul, limbajul, întotdeauna suplu, stăpânit cu grație, au făcut ca P. să fie privit ca un om ce nu se teme de duelul verbal, indiferent de interlocutor. Se adaugă meritele
PLESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
prea omenesc..., R, 1988, 9; Dan C. Mihăilescu, Jurnal de interval, T, 1988, 9; Constantin Pricop, O etică a oamenilor de litere, CL, 1988, 10; Mircea Martin, Arta de a fi moral, VR, 1988, 11; Mircea Martin, Imprevizibilul și previzibilul spontaneității morale (interviu cu Andrei Pleșu), ATN, 1990, 1; Gabriela Adameșteanu, „Dacă tot ceea ce s-a făcut în acest an riscă să dispară prin acest gest, răspunderea mea devine mult mai grea” (interviu cu Andrei Pleșu), „22”, 1991, 1; Z. Ornea
PLESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
la Liceul de Arte Plastice „N. Tonitza” (din 1996) și la Colegiul Național „I. L. Caragiale” (din 2000). Debutează editorial în 2000, cu volumul Poezii. Încă din prima carte, lirica scrisă de P. are câteva caracteristici păstrate și ulterior: concizia expresiei, spontaneitatea stilului, conferite de simplitatea cuvintelor. Poeta realizează o confesiune lirică în versuri cu accente bacoviene, vizibile mai ales în componenta temperamentală. Versul e străbătut de tensiune lirică, rezultat al cultivării unei tematici bazate pe stări precum tristețea și nostalgia și
PURDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289067_a_290396]
-
decât în scrierile anterioare, e pus în evidență și umorul, este exploatat darul de a creiona personaje nu doar prin ceea ce spun, ci și prin modul cum o spun, de multe ori ele individualizându-se tocmai prin coloritul verbal, prin spontaneitate în dialog. SCRIERI: Deschiderea spaniolă, București, 1971; Norda, București, 1979; Catalan, București, 1981; Fiul luminii, București, 1983; Valsul dimineții, București, 1987; România. Amintire fotografică, București, 2002. Repere bibliografice: Costin Tuchilă, „Norda”, LCF, 1979, 37; Mircea Bențea, „Norda”, ST, 1980, 6
RAICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289116_a_290445]
-
tropismul diseminant al unei incongruențe funciare: fie că este vorba de roman, teatru sau poezie, scrisul său, departe de a se suprapune cu acuratețe unui model retoric intuitiv, proliferează dincolo de granițele constrângătoare ale genului sau speciei aparente cu naturalețea și spontaneitatea cu care un lichid traversează limitele inutil trasate într-un mediu hidrofil, destrămând unitatea metafizică - sistemică și cosmotică - a voinței auctoriale tradiționale și multiplicând blocul discursului literar în centre de coagulare proteice, polimorfe și autonome. „Mulți vor fi observat disproporția
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
dimensiune prea puțin adecvată structurii progresiv-cumulative a unei opere romanești; dificultatea, aparent insolubilă, este magistral rezolvată de Proust, ale cărui amintiri involuntare, eliberate de presiunea tipologizantă a istoriei, se constituie în epifanie a duratei pure, semn al autenticității garantate de spontaneitatea coeziunii afective a psihicului. Poate fi însă identificat „fluidul de autenticitate” despre care vorbește Perpessicius cu fluența meandrică, leneșă și aluvionară, a memoriei involuntare proustiene? În ciuda politicii declarative și a patetismului argumentativ cu care își susține afinitatea spirituală cu autorul
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
făcut conservatoarele, cât mai ales atrăgând în lumina rampei dintre personalitățile care și în alte regiuni și-au dovedit capacitatea de creație.” Invitată să apară pe scenă fără studii de actorie, în virtutea inteligenței de a-și transpune „înflorirea sensibilității” în spontaneitatea trăirii „autentice”, doamna T. este îndemnată, cu aceeași convingere, să scrie fără „stil” și chiar fără „talent”, în cea mai polemică și deconcertantă viziune asupra actului creator din literatura noastră: „Un scriitor e un om care exprimă în scris cu
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
treapta cea mai înaltă a poeziei, îi cita pe Aristofan, Euripide, Hesiod, Vergiliu, Ovidiu. Surprinzător, în raport cu lecturile sale clasice definiția dată poeziei („o mișcare a simțirii, o patimă sufletească și o naștere a fandasiei”) este în esență romantică, acordând primat spontaneității (simțirii, „fandasiei”) față de compunerea rațională. M. intuiește și înrudirea dintre poezie și muzică. Chiar dacă nu sunt originale, asemenea idei sunt singulare în epocă. Erotica din primul său volum, Rost de poezii adecă stihuri (1820), îl apropie pe M., prin accentele
MUMULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
Eseu, 65-69; Rotaru, O ist., III, 513-514; Simion, Scriitori, IV, 538-541; Al. Cistelecan, Însemnări exasperate, APF, 1990, 2; Țeposu, Istoria, 79-80; Ruxandra Cesereanu, Poetul prin excelență, ST, 1993, 11; Octavian Soviany, O poetică a infra-realului, APF, 1993, 10-12; Ioana Pârvulescu, Spontaneitatea lui Orfeu, RL, 1994, 2; Negoițescu, Scriitori contemporani, 304-306; Al. Cistelecan, Ion Mureșan, ECH, 1994, 1-3; Perian, Scriitori, 35-44; Regman, Dinspre Cercul Literar, 157-160; Poantă, Dicț. poeți, 133-135; Dicț. analitic, I, 127-129, IV, 673-675; Ruxandra Cesereanu, De la poet la basmolog
MURESAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288306_a_289635]
-
decurg procesele sufletești. Un exeget cu concepții filosofice rudimentare va fi un exeget mediocru și chiar primejdios. Pentru înțelegerea unei opere trebuiesc părăsite prejudecățile arhaice, cum ar fi aceea a stabilității și identității elementelor și proceselor psihice. Trăim în plină spontaneitate, în plin dinamism. Așa s-a creat, așa trăiește și opera literară. Opera literară e o lume, dar nu haotică, așa cum e viața sufletească, ci simfonică. A o interpreta prin turnarea în tiparele înguste ale vechii psihologii statice, logice, intelectualiste
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
cosmoid închis și suficient sieși, ci ca o relație dinamică, vie, ce își schimbă configurația în raport cu timpul grație unei bivalențe spectaculoase, menirea ei fiind aceea de a favoriza necontenit meditația, contemplarea, spiritul de cunoaștere, competiția: „Adevărata operă literară refuză atât spontaneitatea absolută a revărsărilor nezăgăzuite de norma comună, cât și dictatura acestei norme în dauna spontaneității. Iar valoarea ei se va judeca tocmai după cantitatea de inefabil și de spontaneitate pe care va fi reușit să o ridice la suprafața înaltei
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
în raport cu timpul grație unei bivalențe spectaculoase, menirea ei fiind aceea de a favoriza necontenit meditația, contemplarea, spiritul de cunoaștere, competiția: „Adevărata operă literară refuză atât spontaneitatea absolută a revărsărilor nezăgăzuite de norma comună, cât și dictatura acestei norme în dauna spontaneității. Iar valoarea ei se va judeca tocmai după cantitatea de inefabil și de spontaneitate pe care va fi reușit să o ridice la suprafața înaltei conștiințe a celor aleși.” În cadrul acestor constante dialectice funcționează cu rezultate dintre cele mai benefice
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
meditația, contemplarea, spiritul de cunoaștere, competiția: „Adevărata operă literară refuză atât spontaneitatea absolută a revărsărilor nezăgăzuite de norma comună, cât și dictatura acestei norme în dauna spontaneității. Iar valoarea ei se va judeca tocmai după cantitatea de inefabil și de spontaneitate pe care va fi reușit să o ridice la suprafața înaltei conștiințe a celor aleși.” În cadrul acestor constante dialectice funcționează cu rezultate dintre cele mai benefice antinomiile de tipul sociabilitate-solitudine, sentiment-senzualitate, individual-universal, autohtonism- europeism etc. Jocul dialectic al constantelor are
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
îndelung. Ceea ce caută el este „precizia neglijentă” sau, altfel spus, „înregistrarea exactă a mișcărilor sufletului”, „reconstituirea grafică a unui sentiment”. Libertatea versului se traduce în felul acesta printr-o libertate constrângătoare: vers liber, adică „liber de orice vorbărie”. Ceea ce pare spontaneitate și neglijență nu e decât rezultatul unei elaborări. Discursul, întâmplător parcă, haotic, anonim, reprezintă chintesența unei „maxime personalizări”. Rigoarea formală nu se referă, așadar, la obiectivitatea sentimentului, ci la transcrierea exactă a ritmului interior al poemului. Este expresia acută a
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
sau mai curând neputincioasă e punctul culminant al artei care individualizează o operă de mare gravitate și de profunde conotații tragice. Drumul către expresia ultimă a acestei viziuni nu a fost nici direct și nu a fost nici rezultat al spontaneității, cât mai ales semnul unei conștiințe sigure a necesității lui. La început s-au aflat confesiunea, manifestarea lirică, explozia sentimentală, îngemănate încă de atunci cu forța unei rare intuiții analitice. Primele cărți se concentrează toate, egocentric, asupra universului interior, chiar
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
intimă, este o stare de spirit și definește, în fond, un clasicist căruia nu îi rămâne străină viziunea modernă. Diferite ca substanță și semnificații, versurile din Itinerar sentimental (1932) sunt, în esență, tot poezie de notație, de atmosferă, împlinind, cu spontaneitate și prospețime, expresia unor emoții. Punctul de pornire, instituit ca motiv poetic, poate fi un eveniment cotidian, o impresie de lectură, o reminiscență, un simbol mitologic, o imagine din natură, o rememorare autobiografică etc. Potrivit propriilor mărturisiri, scriitorul avea în
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
Timișoara, 2000; Eminescu. De la muzica poeziei la poezia muzicii, Botoșani, 2000; Arca de frunze, Timișoara, 2003. Repere bibliografice: Constanța Buzea, Lucia Olaru-Nenati. Debuturi, AFT, 1978, 1; Vlad Sorianu, „Drumuri”, ATN, 1978, 1; Vasile Mihăescu, „Drumuri”, CL, 1978, 2; Al. Piru, Spontaneitate și rigoare, LCF, 1978, 8; Tudor Nicolescu, „Drumuri”, CRC, 1978, 32; Constantin Călin, „Nesfârșitele vămi”, ATN, 1980, 1; Paul Grigore, „Cochilii cântătoare”, AST, 1982, 4; George Muntean, „Cochilii cântătoare”, RL, 1982, 33; Nicolae Ciobanu, Idealitate poetică - Lucia Olaru-Nenati, „Umbra Casandrei
OLARU-NENATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288520_a_289849]
-
consideră că metoda sociologiei trebuie să fie „explicația comprehensivă” sau „comprehensiunea explicativă” (Weber, 1965). Importanța pe care Weber o acordă comprehensiunii este o consecință a concepției sale asupra acțiunii umane, mai precis a rolului pe care el îl acordă subiectivității, spontaneității, creativității în stabilirea scopurilor. Ceea ce este comun orientării filosofice germane postkantiene este accentul pe o subiectivitate creatoare, unde sentimentul, trăirea ocupă locul central. O asemenea realitate subiectivă nu poate fi analizată cu mijloacele obiective ale științei. Singura posibilitate de sesizare
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]