4,031 matches
-
bate cucoană la cap, știm noi ce avem de făcut, ăsta nu moare, trebuie să-l salvam pe bătrânul duduii, spuse asistenta arătând spre o fată înaltă blondă, puternic macheată deși era mijlocul zilei, avea un păr lung, gene false, sprâncene făcute din creion, buze groase, prea groase, decolteul mult prea generos lăsa să se vadă doi sâni mari, rotunzi, prea rotunzi să nu fie siliconați. Fusta scurtă acoperea cu succes chilotul. Fata se plimba nervoasă pe hol, răsucind pe deget
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
formă de pește, legat cu zale de curea, un pachet de țigări ”Naționale” pe jumătate plin. Gheorghe primi țigara de la Ion, îi mulțumii pentru tratație, apoi îl privi mai atent pe tânărul blond cu ochii albastri , părul tuns scurt și sprâncenele blonde. -Să-i transmiți tatălui tău noroc și să fie apărat de rele! Cum o duce cu sănătatea? -Nu e bine,pentru el am plecat pe așa vreme, să-i cumpăr doctorii de la oraș. Felcerul din sat zice, că ar fi
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
tuns zero, înalt ,cu bicepșii ieșind prin tricolul mulat pe bustul uriaș, se chinuie, să sărute o femeie. Privesc atent, la femeia care se zbătea în brațele bărbatului, părul bogat, lung, castaniu, drept, îmbrăca o față albă cu ochii mari, sprâncene frumos arcuite, nas cârn, buze senzuale. Decolteul, generos, lăsa să se vadă sânii naturali, care, împingeau în bluza subțire și transparentă, sutienul îi împiedica să se reverse în toată splendoarea lor. . Deodată se face liniște, întră judecătorul, de fapt judecătoarea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
tuns zero, înalt ,cu bicepșii ieșind prin tricolul mulat pe bustul uriaș, se chinuie, să sărute o femeie. Privesc atent, la femeia care se zbătea în brațele bărbatului, părul bogat, lung, castaniu, drept, îmbrăca o față albă cu ochii mari, sprâncene frumos arcuite, nas cârn, buze senzuale. Decolteul, generos, lăsa să se vadă sânii naturali, care, împingeau în bluza subțire și transparentă, sutienul îi împiedica să se reverse în toată splendoarea lor. . Deodată se face liniște, întră judecătorul, de fapt judecătoarea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
de sâmbătă spre duminică: 11-12 iulie a.c., m-a vizitat, în vis, Corneliu Leu: ,,Nu te speria, Domnule Dan, doar ești născut în zodia Leului... Eu sunt, Corneliu Leu. Ți se pare că mi s-a albit barba de tot? Sprâncenele? Părul?... Tot așa erau. Dar acum sunt, poate, argintate de pacea divină. M-am întâlnit cu unchiul meu, Episcopul Martir Grigorie Leu. Știi că, în urmă cu vreo trei-patru ani, mi-ai trimis fotografia pe care tocmai o făcusei, la
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
multiculturale și temelie a unei inconfundabile Axis Mundi cu obârșii precreștine. Tatăl, avocat, și mama, medic, i-au oblăduit pruncia, pubertatea și adolescența sub crugul valorilor fundamentale ale neamului românesc, pe aceste plaiuri pontice și danubiene, respirând aerul tare de sub sprânceana păduroasă a neclintiților Munți Carpați - coloana vertebrală a Europei - rimând cu Dunărea, străveche axă economică și comercială, culturală și spirituală a bătrânului nostru continent. Născut în miezul verii - sub semnul Soarelui, îngemănat cu steaua polară a lui Ernest Hemingway, Aldous
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
peste tot în lume ca să deschidă ochii asupra nurilor mei, aș fi avut vreodată șansa să mă prezint așa de mândră peste tot. Până la urmă i-au dat Cezarului dreptate și UNESCO m-a declarat în 1993, cu tot cu gene și sprâncene, de la un capăt la altul, rezervă a Biosferei. Așa ceva de anvergură e mare raritate! Dar zău că e pe meritate, pentru că nicăieri altundeva nu se vede cu ochiul liber cum apare viața pe pământ ca la mine. În pași mititei-mititei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
stau prin cafenele câte-un pic! Dar vino într-o clipă și te-așează La masa noastră plină cu tăceri Că azi cafeaua Jacobs mă vrea trează Și salt în valuri aburi de păreri. Sărută-mă pe ochi și pe sprâncene Cu dragostea ce-n inimă o vrei, Dar stinge-ale iubirii fumigene Rupând durerea clipelor în trei. Și vom fi unul pentru veșnicie, Iar veșnicia una pentru noi Pășind în dragoste cu bucurie Vom trâmbița cu-al sunetelor ploi. Cafeaua o
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
cuțitul și în vociferările celor pișcați de băutură, când, dintr-un colț, profesorul de matematică, Bărbosu, îi făcuse semn să vină până la dânsul. Bărbosu era un bătrânel de vreo șaizeci de ani, scund la statură, cu părul cărunt, dar cu sprâncenele, evident vopsite, negre ca pana corbului. În ultima vreme își lăsase țăcălie, care-i dădea o alură de venerabil prelat, încât, pe unde se ducea, în afara Umilenilor, firește, mulți îl salutau cu „săru-mâna, părinte!”, iar el, se amuza povestind, făcea
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
își scutură nervos Părul alb și mătăsos, Asta nu-i deloc a bună, Vor cădea ninsori, o lună! De-și scutură barba (de lapte), Va ninge noapte de noapte! De își scutură mustața, Va ninge și dimineața! De-și scutură sprâncenele, Vor fi mari troienele! Și-apoi scoate o lunetă Din haină ori din jachetă Și se uită spre Pământ Ca să vadă Moșul Sfânt, Oare, oare prichindeii Lustruit-au papuceii? Referință Bibliografică: Moș Niculai / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MOŞ NICULAI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383225_a_384554]
-
râs stelele când l-au văzut la braț cu Lunișoara!...Au început să cânte și să joace, aruncând în calea lor pulbere argintie de stele. L-au pudrat pe căciulă, pe palton și pe față, făcându-i mustăți caraghioase și sprâncene colilii. Lunișoarei i-au pudrat razele aurii, îmbrăcând-o cu o magică rochie de mireasă. Sprințarele stele argintaseră și nuiaua de alun care fulgera în razele aurii ale lunii, când șerpuia ca un steag dacic în spatele lui Tudorel. Văzând minunata
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
râs stelele când l-au văzut la braț cu Lunișoara!...Au început să cânte și să joace, aruncând în calea lor pulbere argintie de stele. L-au pudrat pe căciulă, pe palton și pe față, făcându-i mustăți caraghioase și sprâncene colilii. Lunișoarei i-au pudrat razele aurii, îmbrăcând-o cu o magică rochie de mireasă. Sprințarele stele argintaseră și nuiaua de alun care fulgera în razele aurii ale lunii, când șerpuia ca un steag dacic în spatele lui Tudorel.Văzând minunata
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
în vacanță, îi spuse Delia lui Ștefan la telefon: Cristina dorește să facă aceste sărbători cu bunicii. Încă nu am curajul să o las singură acasă. Ea este Ludmila! Delia întinse mâna unei femei amețitor de frumoasă. Ochi negri migdalați, sprâncene fine, încadrau obrazul dându-i un aer enigmatic. Un nas grecesc, buze frumos conturate, înaltă, suplă. Se simțea femeia puternică stăpână pe soarta ei. Dar, vorbind despre soartă, greșea Delia. Femeia din fața ei era vulnerabilă, chiar dacă nu lăsa această impresie
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383265_a_384594]
-
de lemn, ce se legăna agale în briza caldă a dimineții. „Din păcate nu-mi pot hrăni doar spiritul ,trupul își cere și el drepturile. Hai să îmi încerc norocul ! Un bărbat cărunt, așezat în spatele barului se arcuiește instantaneu din sprâncenele stufoase ,bucuros în sinea lui, că primul turist îi trece pragul atât de dimineață. - Good morning ! - Good morning,îi răspunde zâmbind, la gândul că aerul din buzunar o să se împuțineze. - I’ m looking for work ! i se adresează într-o
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
cu o armură impunătoare, masiv precum un clopot de catedrală. Mișelul acela era autoritatea supremă, șezând pe un butoi și judecând prin câte un mormăit sau prin câte un gest vag al mâinii, iar uneori pur și simplu ridicând din sprâncene. Presat de mulțimea care Îl Înconjura, Dante avu timp să Îl studieze. Postulanții care veneau dinspre partea stângă erau privilegiați În mod sistematic față de ceilalți. Ca și când, pentru arbaletier, stânga ar fi fost partea celor merituoși, În timp ce dreapta, printr-o stranie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În nici un caz la adunarea de savanți aliniați alfabetic În catalogul computerului. Nu-l vedeam pe nici unul capabil să mânuiască un pistol sau un Kalașnikov, cu atât mai puțin să țintească imperturbabil și apoi să tragă cu sânge rece Între sprâncenele cuiva. Au până și savanții o etică... Și atunci se pune Întrebarea: cine ar fi urmat să mă expedieze pe mine În lumea celor drepți cu ajutorul sincer al unui cartuș bine direcționat? Răspunsul era unul singur: Centrul nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cât crezuse El Într-o primă instanță, atunci când le acordase exuberant calificativul maxim? Adică, se Înșelase În aprecieri? Sau certificatul de garanție al lucrării avea termen limitat? Un Dumnezeu atât de nesigur și de oscilant ne face să ridicăm oleacă sprânceana a mirare. Niște oameni care reacționează astfel Însă - despre Ceilalți vorbesc - nu ne miră deloc, sunt firești, naturali și credibili. În altă ordine de argumente - ordinea ideilor rămâne aceeași - aș vrea să vă mai Întreb ceva: pe scurt, de ce credeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Intuiția mea nu este chiar infailibilă, așa că prefer să nu Încerc. - Păcat, era foarte simplu: Eva. Este prietena mea și, din când În când,mai bârfim și noi ca fetele, să nu ne pierdem antrenamentul. Am avut o ridicare de sprânceană, neîncrezător. Centrul și prietenia rimau În mintea mea ca Bin Laden cu castraveți. - Dacă ați fi puțin mai relaxat și n-ați aștepta tot timpul să vă cadă În cap o bombă atomică sau o cărămidă refractară, ați putea evita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sensibil, iar căutarea dobândea oarecare sens și lăsa să se Întrevadă șanse de reușită. Teoretic, cel puțin, fiindcă, practic, raționamentul Evei era total neoperațional. Înțelegi motivul, nu? Dacă ar fi avut timp și mijloace, mare ar fi fost ridicarea din sprânceană a doamnei psiholog constatând, de pildă, că pe copertele dosarelor nu sunt imprimate doar amprentele lui Bergman și ale lui Zoran, ci și cele aparținând perfidului său tovarăș de detectivism nocturn și catacombic. Trebuia În orice caz s-o Îndepărtez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
călimară. — Și tu? - zise voinicul către Iovănuț. Iovănuț scotoci și el prin traistă și, oarecum încurcat, mai scoase două scrumbii. Episodul 44 FRAȚII STĂNCIULESCU Văzând puținele lucruri scoase de cei doi călugări din traistă, frații Stănciulescu ridicară a mirare din sprâncene. — Nestor! - strigă unul din ei. Calul înălță deștept capul așteptând poruncă. Omul fluieră într-un chip ciudat, ca o mierlă rănită. Calul se uită la stăpân, se uită la călugări și din nou la stăpân. — Hai, hai, lasă vorba! - spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care-l împiedica să dea curs rugăminții ei. — înțeleg - răspunse cu blândețe Cosette. Ești mut din maștere sau...? - și-și mișcă arătătorul și mijlociul sugerând cu finețe o foarfecă. Broanteș imită și el mișcarea foarfecei. — Ticăloșii...! - șopti Cosette. Broanteș ridică sprâncenele a mirare. — Nu te mira că spun asta, tinere! - spuse cu obidă Cosette. Crezi că stau aici de bună voie? Aș! Nu ți-aș dori să fii în locul meu! Neavând ce spune, Broanteș sorbi firesc din ceșcuță. Atât mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
doarme. Ochiul lui închis afară înlăuntru se deșteaptă. Și tocmai atunci când îl credem adormit adânc și ne îngăduim în bezna unei îndepărtate bucătărioare a frige la foc mic, în toiul Postului Mare, o pustie de cârnat afumat, Prea-Bunul ridică o sprânceană, se uită chiorâș la noi și face să sune în străfundul nostru vocea Sa mustrătoare: „Frații tăi postesc și rabdă. Pune cârnatul la loc!”. De aceea zic că și în fuga fiicei dumitale cu numitul Zbignew eu văd dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
purces spre Stambul, să vedem care-i mișcarea. — Și sultanul? — Sultanul e un om de statură potrivită, și-are un obicei care pe mine mă scoate din minți: își troznește mereu degetele - spuse spătarul Vulture. — Are și-o aluniță lângă sprânceana dreaptă - completă Barzovie-Vodă. — Nu era aluniță, era neg - spuse spătarul — Interesant - murmură boierul. Și ce v-a spus? — Să ne întoarcem acasă, că dacă nu suntem vinovați, va trimite el oaste să mă suie înapoi în Scaun - răspunse Barzovie-Vodă. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
antichitatea romană și pe a cărei ultimă pagină boierul își notase un rând: „Noi de la Râm ne tragem”, peria des hainele lui, lăsând printre ele, la vedere, flori de „nu-mă-uita” și „ce-faci-deseară”, își cănea cu tăciune de frasin părul și sprâncenele, fugea în fiecare zi de la conac până la iaz și înapoi să-și mențină rumeneala din obraji, iar când boierul era plecat la vânătoare, se strecura în salon și apăsa fermecată pe clapele clavirului, cu gând să-nvețe singură, ca să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să recunoști pe nimeni din ziar, doar dacă nu era președintele Roosevelt sau altcineva pe care-l știai bine. Erau atât de întunecate, încât ochii erau două puncte mari și negre, iar părul arăta de parcă s-ar fi unit cu sprâncenele. Toată lumea arăta la fel în pozele astea, cu excepția lui Roosevelt, care avea capul mare, sau Hitler, al cărui păr atârna într-un fel în care nu-l puteai confunda. În ziua întâlnirii evanghelice, aproape toată lumea a plecat de la școală imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]