10,864 matches
-
altele fierbinți, să nu mai zicem de cele în flăcări, niște mici vulcani stinși, noroioși, care din când în când erau în stare să fâsâie ca fostele locomotive cu aburi din secolul douăzeci - se mișca în fel și chip pe lângă stâlpul natural masculin, trezit și el dintr-o somnolență biologică condiționată.“ Calificarea Ritei ca un buchet de oase și cărnuri este neinspirată. Ideea că unele părți ale corpului ei fâsâie strică, și ea, vraja. Cât privește stâlpul natural masculin... înțelegem că
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fel și chip pe lângă stâlpul natural masculin, trezit și el dintr-o somnolență biologică condiționată.“ Calificarea Ritei ca un buchet de oase și cărnuri este neinspirată. Ideea că unele părți ale corpului ei fâsâie strică, și ea, vraja. Cât privește stâlpul natural masculin... înțelegem că scriitorii exagerează, dar nici chiar așa! Epigrame la care rade doar autorul Epigramiștii din ziua de azi de la noi sunt foarte optimiști. Ei nu se îndoiesc nici o clipă că au umor. Ca dovadă, își publică cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ajungă la poezie, dar nu reușește. „Sunt o bombă cu ceas, / O grenadă cu cuiul scos“, ne explică ea, dar noi, în afară de faptul că inițial ne speriem, nu simțim nici o emoție. „Îmi amintesc de vremea în care eram / Doar un stâlp de telegraf“, mărturisește apoi autoarea, în alt poem, dar nici această dezvăluire nu are efect. De ce ne-am mira? Mulți se cred azi stâlpi de telegraf. Singurele versuri care ne câștigă oarecum simpatia sunt următoarele: „Am să-mi adun toate
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
inițial ne speriem, nu simțim nici o emoție. „Îmi amintesc de vremea în care eram / Doar un stâlp de telegraf“, mărturisește apoi autoarea, în alt poem, dar nici această dezvăluire nu are efect. De ce ne-am mira? Mulți se cred azi stâlpi de telegraf. Singurele versuri care ne câștigă oarecum simpatia sunt următoarele: „Am să-mi adun toate gândurile astea / într-un sac de gunoi.“ Să sperăm, am zice, dacă am fi malițioși. În volum există și versuri tandre sau, mai exact
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
exemplu, „beat de soare“, ca personajul dintr-o parodie a lui George Topîrceanu. Ion Pachia Tatomirescu este beat de admirație față de Nichita Stănescu. Atât de beat, încât îl confundă cu oricine întâlnit pe stradă, iar în cele din urmă cu stâlpii și cu pomii, pe care îi sărută zgomotos. Abuz de interpretare Înainte de 1989 aproape toată lumea literară se amuza pe seama „pietrelor“ lui Ion Gheorghe. Poetul le găsise în munți și pretindea că zgârieturile de pe suprafața lor sunt inscripții în limba dacă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Cât privește restul frazei... mai bine să ne prefacem că n-am citit-o și să mergem mai departe. [În cartea Generații. Dialoguri sociale a lui Culiță I. Ușurelu] „Este o lume învelită într-o batistă ce stă pe niște stâlpi de nisip, pe care autorul o vede și o analizează zi de zi.“ De ce tocmai într-o batistă? Oamenii de știință susțin că o lume poate fi mult mai bine învelită într-un șervețel de masă. Dar dacă tot a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de știință susțin că o lume poate fi mult mai bine învelită într-un șervețel de masă. Dar dacă tot a învelit autorul lumea într-o batistă, cum a putut să așeze un pachețel atât de mic pe mai mulți stâlpi, fie și de nisip? Este bine să încheiem cât mai repede lectura cărții lui Miron țic (era să spun și eu „lectura despre cartea lui Miron țic“), ca să nu ne molipsim de incoerență. Mai citim, în treacăt, înainte de despărțire: „Un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în 3 versuri. Ion Untaru (absolvent al Facultății de Comerț Exterior din cadrul Academiei de Științe Economice București) este unul dintre acești entuziaști. Are o anumită sensibilitate, dar rareori reușește să și-o exprime (de exemplu, în următoarea terțină: „Tata/ lângă stâlpul casei -/ amândoi sculptați de vreme“). În general însă, haiku-urile sale conțin constatări banale - de genul iarba este verde - în legătură cu lumea din jur: „Cireș greu de rod / bătându-mi în geam - / el și-a atins menirea.“ „Turnul vechi / soldații de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
minore. Băiatul plînge și strigă cît poate: Banditul ești mata! Eu n-am furat nimic. Dar tot bandit ești! țipă și moș Bulgaru. Glumă în Ajun Moșul Vasile Robilă privește cum fulgii de nea cad din ce în ce mai deși. În jurul becului de pe stîlpul din stradă par că au încins o horă, fără reguli, dar cu o repeziciune ciudată. Unii fulgi saltă în sus, apoi lateral, apoi în jos pentru un timp. Ca din praștie țîșnesc din nou înspre înalturi pînă se pierd în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nou moșul a rămas singur și privește insistent portița. Fulgii se întorlocau și deveneau foarte burtoși, căzînd în grabă. Eram acum umezi și lipicioși și nu le mai ardea de dansuri năstrușnice. Pe gard, pe crengile copacilor, pe sîrmele dintre stîlpii cu becuri se formau odgoane ca acelea de pe corăbii. Cînd se oprește ninsoarea va trebui să scutur crengile copacilor ca să nu se rupă... Moș Robilă se pregătea să închidă portița și să lase slobod cîinele, cînd zărește o mogîldeață intrînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
viloi dacă... Enervat puțin, Juncu nu se poate abține. Ieri ai schimbat uleiul la rablă și l-ai turnat la canal, se adresează malițios lui Toma. Rablă, auzi la el! Deja s-a boierit. Ne rînjește în poza de pe toți stîlpii, parcă îl gîdilă dracu'... Văzînd că lumea rîde în hohote, bietul candidat părăsește scena. Era amărît pînă la Dumnezeu. Un observator neutru îl însoțește puțin și apoi i se adresează: Dom' Juncu, pot să vă dau un sfat? Cine sînteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
EL este puțin bosumflat și pungile pronunțate de sub ochi te duc cu gîndul la o broască îngîndurată. Mai sînt cîțiva kilometri și norii devin tot mai clar ostili adunărilor electorale. La intrarea din satul Cîrtești apar afișe electorale pe toți stîlpii, ba și pe unele garduri. Grupul este așteptat de alte trei mașini, pe toate fiind lipite afișe cu domnul Parpanghel, într-o poziție nefirească, din care îi arată pe toți cu degetul. Te-am prins! pare că spune el, supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mergem la nuntă duminică? Trebuie, avem obligații, sînt prietenii noștri. Ionel a constatat că nevastă-sa este cea mai cea dintre toate cucoanele prezente la sindrofie. Era fericit și bea pahar după pahar. Nora dansa cu un tînăr pe după un stîlp de susținere a tavanului. De ce nu ies oare de după stîlp? Tiptil se strecoară printre oameni și o privește atent pe Nora. Nu mai dansa cu tînărul, ci cu un tip, matur bine, dar foarte distins. Discret, bărbatul îi atingea cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Ionel a constatat că nevastă-sa este cea mai cea dintre toate cucoanele prezente la sindrofie. Era fericit și bea pahar după pahar. Nora dansa cu un tînăr pe după un stîlp de susținere a tavanului. De ce nu ies oare de după stîlp? Tiptil se strecoară printre oameni și o privește atent pe Nora. Nu mai dansa cu tînărul, ci cu un tip, matur bine, dar foarte distins. Discret, bărbatul îi atingea cîte un sîn și îi vorbea la ureche, strecurînd un sărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aparte, construit prin efort propriu. Camerele de luat vederi îl avertizează cînd copiii îndrăznesc să calce pe trotuarul său. Atunci iese afară și țipă cît îl țin bojocii spre țînci, amenințînd cu moartea sau schilodirea. Harpagon și-a tras un stîlp în curte și fură curent stradal pentru iluminarea grădinii sale. Și totuși, cu ce se deosebește Harpagon acesta față de miile de Harpagoni împînzite peste tot? Ce m-a determinat să scriu despre un tip, dezagreabil, ce-i drept, dar extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Soarele gelatinos se lua după cizme. Era noiembrie. Arbuștii, plantați într-o ordine perfect geometrică, stăteau neclintiți în front, precum niște soldați disciplinați, adunați compact pentru inspecție. Dincolo de Bistrița, o culme de brazi tineri, dispersați în bătaia vântului, imitau indiferența stâlpilor de telegraf. Venea iarna. La închisoare, ermeticul strângea precum un cerc în jurul inimi. Sub scheletul bisericii, starea de oglindă spartă desfunda porii sufletului. Libertatea tropăia desculț deasupra ruinelor. Prin zgârietura ferestrei, moartea se strecura subțire ca un fir de ață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
putred, depărtarea făcea tumbe în stomac; bornele kilometrice se jucau de-a v-ați ascunselea pe sub poduri; moartea, ca-n cimitire, le scrijelea cifre pe frunte. Hăituit parcă de niște ochi flămânzi, Petru a alergat toată noaptea. Farurile automobilelor înghițeau stâlpii de înaltă tensiune. Drumul spre pasul Tihuța era flancat de rețele electrice. Cablurile, ca niște vene negre, gata să pocnească, resuscitau felinarele. În inima rătăcitului, un licurici orb imita intenția focului pus sub icoană. A ajuns dimineața. Soarele, suveică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Tocmai din acest motiv, Petru, în lume, nu ieșea pe de-a-ntregul. Își trimitea sufletul să pășească pe celălalt trotuar; la biserică, rămânea dosit sub preșul de la intrare; în grădinile publice, sufletul hodinea pe banca de alături. Umbra, totuna cu stâlpul telegrafului, cu fresca descompusă de pe catapeteasmă, cu cumpăna fântânii agățată într-o o căptușeală de nor. Culoarea cărnii peste culoarea curcubeului, giulgiu peste cămașa de nuntă: Trageți cortină! Este vremea pogorârilor, treaptă cu treaptă, din oase în carne, din carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
di lei îi înnoim oleacă. Om singur. La 10 ani, viața curge după cum zboară buburuza. Buburuza s-a așezat sus, pe grindă. Buburuză-ruză/ zbori/ pe alte flori/ în zori. Ionuț avea 10 anii neîmpliniți când și-a atârnat șotronul de stâlpul casei. Badea Gheorghe, legat de aceeași grindă, imita jocul copilului. Ionuț a trecut dincolo, alergând după o insectă, tatăl său a trecut dincolo alergând după copil. Badea Gheorghe, imobilizat precum o rază de lună într-un fir de păianjen, privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu aveau sex, nici sâni nu trebuia să aibă.) Precum floarea castanilor, ciuma bolșevică s-a scuturat peste creștet. Plumbul mausoleului s-a topit și s-a împrăștiat ca o pecingine de nerostire. Frica purta insignă în piept, curajul scrijelea stâlpii de telegraf, tovarășii, exfoliau sinapsele ca pe niște ouă fără bănuț. Ogorul patriei, precum un Eden roșu pregătit pentru al XVIII-lea congres. Patriarhul a convocat toate puterile cerești la sinod. (Partidul avea nevoie de un suflu nou.) Anii 80
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a ridicat deasupra livezii ca o corabie și în casă nu mai era nimeni decât icoana bătrânului ursuz, bătrânului vigilent, bătrânului blând. Parcă dormea. S-a trezit ud. Curgea din fiecare streașină câte un râu, curgea de sub fiecare grindă, din stâlpi curgea și casa era un izvor de ploi, și în casă nu era decât o icoană, și a trimis Petru icoană să vadă dacă s-au retras apele și icoana nu a mai venit. Curgea de pe acoperiș potop de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
departe, la marginea ființei, la marginea sufletului și devine propriul său spectator. De poate să se privească, o face ca la teatru, de nu, rămâne la marginea sinelui și numără: rolul copacilor de pe marginea drumului, rolul bornelor de kilometraj, al stâlpilor de telegraf, al zilelor și al nopților fiecăruia în parte îi atribuie confortul unei cifre. Rareori omul iese din transa numerelor; dacă se întâmplă să rămână pe dinafară, singur și-a închis ușa în nas; din lașitate sau din frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mod individual, fiecare este un număr: natural, fracție, rădăcină pătrată, ridicare la putere. O singură dată Dumnezeu ia un foarfece și întrerupe firul, inima uită sa mai numere. În buletin, identitatea se toarnă într-un șir de 13 semne; pe stâlpul casei rânduiala pământului, pe eticheta cămășii intervalul dintre coaste, dintre vertebre, pe crucea de la capătul mortului alt interval. La 15 ani, visele dau în pârg. Când cerul le scutură înainte de vreme, se împrăștie, putrezesc, ajung din nou sămânță, iar de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca și cum ar bate într-o poartă închisă. Gara este și ea o casă îndoliată. "Aleluia! țipă locomotiva diesel. Aleluia!" Atenție, la linia unu se manevrează! S-a dus și acesta! În sala de așteptare, inutila sală de așteptare, se citeau stâlpii. Cineva a spart o sticla de vodcă de tocul ușii. Semn al uitării", zic unii. S-a dus! Un înger acar a schimbat macazul. Atenție la linia unu! Vă rugăm poftiți în vagoane! Nu mai avem locuri la fereastră. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să fii cruce. Umil sau smerit, tot una-i, părinte, lecția aceasta o știu pe de rost." Ce să le spun? Posibil că aici nu ajung ziarele, curent electric nici atât, chiliile sunt luminate de candele. Nu văd nici un cablu, nici un stâlp de telegraf. Adevărul este undeva în spatele meu, la 500 de metri, coboară sau urcă pe roți, Dorna 64 km, Bistrița 52. În gara Iași, pe fereastra sălii de așteptare, ziarul "Evenimentul zilei", prima pagină, fotografie color: el și nenea Matei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]