996 matches
-
dădea pe gât lichide inflamabile, eu am Încredințat gurii unei cutii poștale salutul filial adresat editorului meu pe spatele fotografiei pe care mi-o făcusem În veșminte de gaucho. Întoarcerea a fost dezagreabilă. Hurducăturilor de pe via crucis li se adăugau stângăciile bețivanului; mărturisesc cavalerește că sclavul acoolului mi-a trezit mila Într-atâta, Încât i-am trecut cu vederea spectacolul hidos pe care mi-l dădea; chinuia gloaba de parcă i-ar fi fost fiu; trăsurica Înfrunta necurmate primejdii, și nu o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să aducă noi perspective în studierea subiectului abordat. Debutul în abordarea discursului religios în mass-media mi l-am făcut la 19 ani. Trecuseră doar cinci ani de la evenimentele din 1989 când am început să fac primii pași în televiziune. Cu stângăcii inerente realizam prima emisiune pe teme de religie, împreună cu Adrian Bodonea (actualmente redactor la TVR 1), pentru postul local de televiziune MTC Constanța. Era un început care s-a dovedit a fi, așa cum îmi spunea părintele Arsenie Papacioc, lung, greu
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
o stea, un prunc apare pe paie. E o scenă ce acum stârnește zâmbete, având aspectul unei magii nereușite, însă pentru acele vremuri era un moment ce sublinia venirea în chip miraculos a lui Dumnezeu pe pământ. Tot Sadoul remarcă stângăcia mișcării panoramice ce aduce în imagine pe cei trei păstori, pentru ca apoi obiectivul să se întoarcă către sfânta familie. Este un început al erei cinematografice realizat de Zecca 33, fiind în același timp și un început în discursul imaginii religioase
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
buze tremurânde, inelul strecurat pe deget, până când moartea ne va despărți, despre nopți pierdute în pasiune, unul în brațele celuilalt... în opoziție cu asprimea, indiferența, bădărănia chiar a bărbatului japonez, care, chiar dacă a început, în ultimul timp, să mimeze cu stângăcie comportamentul așteptat de la el, lasă, imediat după căsătorie, să cadă masca străină și revine la ce știe el mai bine. Și totuși, aceeași femeie japoneză, cu capul greu de atâtea vise și dorințe imposibil de îndeplinit, își trăiește realitatea stearpă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
punct de vedere împărtășit și de Schulz, cel care, în volumul citat mai înainte, face elogiul materiei aflate „pe treapta cea mai de jos”, materie întruchipată, după părerea lui, de către manechin, această paiață de doi bani, această pocitanie „cu o stângăcie de golem” bună de așezat printre „figurile muzeului Grévin” ori de „exhibat prin bâlciuri”, dar ale cărei puteri, adaugă el, „ar trebui să ne ferim să le desconsiderăm”. Textul lui Schulz continuă apoi cu un frumos pasaj ce evocă tânguirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Cu prilejul ăsta, îmi spuse Rudolf, îmbătat de-a binelea, îmi vine în gând o fată tare bună la suflet, cumsecade și nițică târfă de hoteluri, care mă îndopa cu fructe exotice și cu vin de Madeira, până când, plictisită de stângăciile mele, se decise să mă abandoneze, decepționată de atitudinea mea de tembel sentimental. .. Și de Suzana mi-aduc bine aminte, continuă Rudolf cu clondirul la gură. Mă mir chiar că am scăpat-o din vedere până acum, cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
marginea ceștii ei cu cafea espresso. I-ar fi descris în scrisori fiecare moment voluptuos trăit cu această erudită. Cu educația ei și cu concepția boetiană despre lume, ar fi avut desigur o atitudine foarte stoică și fatalistă față de orice stângăcie sau gafă sexuală ce ar fi comis-o el. Ar fi fost înțelegătoare. „Fii blândă“, ar fi rugat-o Ignatius suspinând. Myrna se lansa probabil în actul sexual cu vehemența și seriozitatea cu care se angaja în protestele ei sociale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
recent tezaurul de la Letnița. „Un personaj feminin de pe o altă plăcuță - notează I.H. Crișan -, care călărește un cal de mare (hippokampos) cu corp de șarpe și cap de cal” (106, p. 236). Desigur, poziția călare a preotesei rămâne discutabilă din cauza stângăciei reprezentării, dar însăși reprezentarea balaurului cu cap de cal și cu căpăstru este, după părerea mea, un indiciu că monstrul este (sau, cel puțin, poate fi) călărit. îmblânzirea balaurului prin punerea căpăstrului și încălecarea lui au determinat, printr-un fenomen
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cădea, să nu se Împuțineze cu sufletul, ci să Înceapă iarăși. Da, o voi lua de la capăt În fiecare zi și cu voia Domnului osteneala mea o să dea cândva roade. Deocamdată trebuie să mă smeresc și să transform neștiința și stângăcia mea În fapta bună de care am atâta nevoie. Mâine, oricum, va trebuie să mă spovedesc, pentru că am făcut și alte păcate, cu vorba și cu gândul. Doamne, ajută-mă! 5 decembrie 2012 Numai ce m-am spovedit, că am
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
lucruri te exprimă? N-aș despărți atât de ferm lucrurile, că Bucureștiul reprezintă spațiul rezervat politicii literare, iar localitățile de provincie sunt predestinate scrisului. Există atâția provinciali care cu succes practică politica literară și, în schimb, se dovedesc plini de stângăcie tocmai la capitolul scrisul personal, după cum există scriitori care trăiesc în București într-o totală izolare, parcă ar trăi în creierul munților, și nu dau semne de viață decât prin literatura lor de incontestabilă valoare. Cred însă că la noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nici de cele mai moralizatoare fabule. Ți se pun punctele pe i și pe igrec, ca și cum ai fi cel mai prost cititor din lume, evenimente petrecute la antipozi par aranjate cu ochi și cu sprâncene, criminalul se dezvăluie cu o stângăcie uluitoare. Charles Wilson, după ce conduce magistral hold-up-ul secolului (atacul trenului poștal Glasgow-Londra), „cade” ca un copil în brațele Scotland Yard-ului. Pe urmă, sunt coincidențele - viața își permite coincidențe în fața cărora cel mai neevoluat romancier rămâne perplex. Dacă cele 20
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
-i spunem. Asta ne rămâne - nu să fim „mari...” De aceea, când mi se spune că Albert Camus „n-a fost, dragă, un mare scriitor” sau citesc că Labiș a fost doar un poet onest, eu mă gândesc, șarjând conștient stângăciile gândului meu: „De ce ar fi fost nevoie ca Labiș și Camus să ajungă mari scriitori, dacă într-o lungă noapte ei m-au făcut să plâng curat în cântecul impur al lumii?...” 4: Sosit la Cairo, dl Gunnar Jarring, mediator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
-n cer; nu va lua nici un Pulitzer. Dar nu e nici un bai - arareori presa deține adevărul absolut, mai ales pe cel despre sine. Dar DoR este în primul rând un demers curat - iar asta îi va scuza, până la urmă, majoritatea stângăciilor“. Într-adevăr, conceptul revistei trebuie să fi jucat un rol în succesul DoR, manifestat, între altele, printr-o audiență impresionantă în social media încă înainte de primul tipar și prin aglomerația de la petrecerea de lansare. Dar, pentru ca o asemenea idee să
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
Fima era să coboare panta În urma ei și să Închidă fiecare robinet pe care Îl deschisese ea. O văzu deci numai din spate. Moartea o făcuse ușoară și frumoasă. Înzestrase mișcările ei cu grație, dar și cu un fel de stângăcie copilărească. Genul acela de amestec de elasticitate și neîndemânare pe care Îl au pisoii abia născuți. O strigă folosind numele ei rusesc, Lizaveta, apoi diminutivul, Liza, pe urmă numele ebraic, Elișeba. Fără folos. Mama lui nu se Întoarse și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
trunchiurile copacilor strigând cât mă ținea gura: „Nu-mi e frică, nu-mi e frică“? De fapt, îmi era. Dar nu era, ca azi, o frică de oameni. Mă întrebați „cu ce am rămas“. Cred că am rămas cu o stângăcie specifică introvertiților. Chiar și în copilărie, trebuia să fac un efort pentru a fi spontan în relațiile cu alții. V-am mai spus, cred, că în Lisa sentimentele nu prea aveau mare valoare. Eu fiind încă de pe atunci un sentimental
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
era o operație matematică foarte complexă, care se afla încă în plină desfășurare în mintea lui. Starea asta a lui nu era decât o fază. Pe care, la un moment dat, avea s-o depășească, așa cum toți tocilarii își depășesc stângăciile și se transformă în computeriști milionari și fizicieni. Unii oameni își cheltuiesc doza de fericire în copilărie. Dar Danny nu făcea parte dintre acești oameni. El nu se grăbește, își spunea Jina. El așteaptă dreptatea sățioasă a testelor de aptitudini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
slăbiciunii lui fizice. Cum brațul liber și-1 simțea greu, îl crezu puternic. Ar fi vrut să ridice cu el un obiect masiv și să-1 arunce în cei doi. întinse brațul și lovi capacul călimării imense, ce țăcăni. Rușinat de stângăcia gestului, pipăi cu o mână tremurătoare de orb biroul, și se rezemă și cu palma aceasta. Cealaltă, pe care o ținuse până atunci prea apăsată, îi furnica. Avea astfel o atitudine ce-i păru lui Lică foarte distinsă. A.da
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ideea că poate n-ar fi trebuit să vie. Se prezintă cu simplicitatea cu care se adapta oricărei situații; nu cerca să se amestece cu oameni și lucruri ce nu i se potriveau, dar îi se alătura fără stîngacie. Toată stângăcia lui era sufletească. Pe când sta acolo cordial și discret, era turburat de grija de a nu fi displăcut Elenei, prea atenționată către el pentru a-1 lăsa să ghicească dacă a nemulțumit-o. Elena îl primea cu o mișcare din
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
destul de supărătoare. Pentru cine cunoștea tragicomedia, cu sfârșit așa de tragic, moartea Siei avea unele elemente de emoție. Evenimentul mai era și neprevăzut deoarece credeau că boala s-a sfârșit cu bine. Apoi înmormîntarea în ajun de concert era o stângăcie vrednică de Sia. Elena, turburată de acea veste, pălise cu mâini moi și reci care tremurau. Cum Drăgănescu tocmai intra, înt-un elan neobicinuit și nemotivat, Elena se repezise spre el cu gest de brațe întinse. Neînțelegînd, descumpănit, Drăgănescu își închipuise
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
hilar-grotești ale lumii. Un exemplu, dintre miile posibile: versurile lui Alex Vâlcu, din volumul Pași (Tiparg, Pitești, 2008). Autorul, deși nu este la prima carte (a mai publicat șapte, în perioada 2004-2008), dă dovadă de o naivitate și de o stângăcie de începător, făcând, printre altele, de nerecunoscut dragostea - sentiment invocat de el aproape în fiecare poem: „La colțul străzii am văzut femeia. / Ea mi-a aprins în suflet iar scânteia. Am alergat cu brațele deschise / Porțile iubirii erau închise. // Am
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un vas de oțel. Nuanța ciudată a degetelor masculine În clăbuci. Femeia În halatul alb, cu fiecare fir de păr de pe capul fără gât vopsit În același negru, fără variație, era posomorâtă, cu picioare trândave În pantofii albi, ortopedici. Cu stângăcie, se apleca cu instrumente asupra unghiilor lui, concentrându-se asupra muncii. Avea un nas lat, gravid de lacrimi. Doctorul Gruner trebuia să curteze reacții din partea ei. Chiar și de la o asemenea grozăvie de creatură. Așa cum putea să nu mai fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
spune nimic despre ei, că i-a furat viața de până atunci, că-l ține departe de adevăr. La Întrebarea vreunui musafir, răspundea că-l cheamă Adam, că n-are alt nume. În astfel de ocazii se simțea răzbunat de stângăcia lui Karl, care nu găsea vorba potrivită, zâmbea stingher, tăcea, iar musafirii râdeau, se prefăceau că se amuză. Acum Adam pricepe că n-avusese dreptate să se poarte așa și se simte el Însuși stingherit când Își aduce aminte de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
traducerea lui Chairil Anwar. — Ți se pare că respectă originalul? — E mai bună traducerea lui din Gide. Cu Rilke Își dă prea mare silință, vrea cu tot dinadinsul să fie În armonie cu Rilke. La Gide nu comite astfel de stângăcii, parcă s-ar cunoaște personal. Cu Rimbaud, Anwar ar fi fost extraordinar. Au atâtea În comun, libertatea comportamentului, părul În bătaia vântului... Păcat că nu l-a descoperit niciodată. Ar fi fost o pereche potrivită. M-a acostat Bill Schneider
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a Întors să se mai uite la cel de dincolo de geam, la banderola roș-albă și la limba lui roz, presărată cu pete negre. Între timp, Își descheiase nasturii cămășii și lăsase să se vadă un soi de X scrijelit cu stângăcie pe pieptul lui cu oase proeminente. Rana nu se cicatrizase peste tot, Îndeosebi În apropierea claviculelor, zgârieturile Încă mai zemuiau un sânge roșu-aprins. A scos la iveală o macetă și cu ea a făcut un gest peste piept. Margaret n-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
plutind calm În ocean. S-ar zice că-i fericită, nu? — Cred că da. Sunt grămezi de pești buni de mâncare pentru ea, privește! I-a arătat un banc de macrouri suspendat În oceanul sticlos. Bill și-a pus cu stângăcie mâna peste a ei, Îi acoperea doar dege tul mare și arătătorul, deși era mare și moale. Mâinile lor acoperiseră zăcământul de petrol și aruncau o umbră pe ocean, de parcă furtuna stătea să izbucnească. Peștii dispăruseră, iar pescarii care-și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]