1,294 matches
-
întinse mâinile și o prinse de încheieturi. — Mi-au dat drumul. N-am făcut nimic. — Pe mă-ta, urmele tale de frână i-au tăiat fața. Se chinui să-i dea un pumn, în timp ce el o cuprinse într-o îmbrățișare stângace. — Vrei sau nu vrei să-ți spun ce s-a întâmplat? Refuză să vorbească până când ea încetă să se zbată. O așeză pe un fotoliu-sac și încercă să-i ofere ceva de băut. El se cocoță, într-un echilibru precar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Își scoaseră caschetele cu un gest milităros și rămaseră nemișcați o clipă, cu caschetele În dreptul inimii, În timp ce preotul rosti deasupra trupului cîteva cuvinte pe care nu le auzi nimeni. Imediat, cîțiva bărbați din mulțime Își scoaseră pălăriile cu un gest stîngaci; curînd preotul se ridică Își puse cu grijă pălăria, Își aranjă pardesiul și eșarfa și reintră În rîndurile mulțimii. Totul durase doar un minut și se desfășurase În aceeași manieră inumană, formală și aproape plictisită care se făcuse simțită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
neagră... blestemată! răsună glasul gros, Încordat, cleios, Înecat de pornirea ucigașă. Te-nvăț eu minte... - trosc! cartilajul nasului lat și negru trosnește și se sfărîmă sub lovitură - ... dacă un negru blestemat Îndrăznește să-ntoarcă vorba unui alb! Trosc! O lovitură stîngace și distrugătoare se abate peste gura care se transformă brusc Într-o masă sîngerie, din care negrul, cu ochii țintă la licărul oțelului, scuipă automat fărîme de dinți. — O să-i zdrobesc creierii blestemați... cioroiul dracului... Îl Învăț eu minte dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-i bine, răspunse el roșind, bîlbîindu-se și trădîndu-și uimirea și stinghereala. — Ei, dacă-ntîlnești vreun cunoscut, continuă ea pe același ton ironic, salută-l din partea mea... Spune-le tuturor că mă gîndesc la ei cu drag. — Bine, răspunse el grăbit și stîngaci. Am să le spun. — Și să știi că sînt supărată pe tine, „Georgia“, zise ea mustrîndu-l ironic, sînt supărată foc că nu mi-ai zis că ești aici... CÎnd mai treci pe-aici, să mă cauți, că altfel mă supăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe-aici, să mă cauți, că altfel mă supăr foc! Noi, ăștia care ne tragem din aceleași locuri, trebuie să fim uniți... Așa că să-ntrebi de Margaret că, dacă nu, mă supăr foc, ai Înțeles? — Bine, răspunse el grăbit și stîngaci. Am Înțeles. Fata Îl privi din nou cu ochi tăioși și strălucitori, cu zîmbetul amar și ciudat de tandru. Apoi, trecîndu-și repede degetele prin păr, se Întoarse spre cealaltă femeie și-i spuse: — Să fii drăguță cu el, Fay... E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Moara lui Wilson sau Drumul lui Spangler, iar soldații lor s-au tîrÎt cu grijă prin tufișurile dese. Și au auzit Înjurăturile doctorilor după lupte și scrîșnetul scurt al ferăstraielor. Am văzut tineri stînd pe propriile lor picioare, În poziții stîngace, ținîndu-și mațele cu mîna, Întrebînd cu glas jalnic și cu ochi arși de febră: — E grav, domnule general? Credeți că-i ceva grav? CÎnd cădea șrapnelul, făcea o groapă zdrențuită. Sfîșia frunze și ramuri Încîlcite, uneori se Înfigea adînc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
creierului, Îi zdrobea zidurile capului de i se risipeau creierii pe un petic de pămînt, sîngele se Închega și se Înnegrea, iar omul rămînea Întins la pămînt În uniforma groasă și strîmtă, Îmbibată de miros de urină, Într-un gest stîngaci, indiferent și neterminat, ce trăda moartea neașteptată. Iar cînd Garfield, Arthur, Harrison și Hayes au văzut aceste lucruri, și-au dai seama că totul este altfel decît Își Închipuiseră În copilărie, altfel decît În cărțile lui Walter Scott și William
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
minute chinuitoare, omul rămase Într-un salon mic și urît și Încercă să stea de vorbă cu cele două femei care-l priveau uimite, cu o ostilitate reținută, cu o neîncredere morocănoasă și speriată. În cele din urmă, Îngăimînd vorbe stîngace de rămas-bun, mecanicul plecă. Păși pe potecă și apoi pe drumul spre oraș și-și dădu seama deodată că e bătrîn. Sufletul său, care privise cu curaj și Încredere imaginea bine cunoscută a șinelor, era acum apăsat de spaimă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ceilalți gîndeau la fel, dar așa păreau. Puteam să-mi dau seama de asta. Pentru prima dată, totuși fără a fi conștient de asta, am simțit cum trupurile altor oameni comunicau chiar ele cu barca prin toate greșelile și mișcările stîngace, cu toată puterea pe care încercau să o transmită apei în momente nepotrivite, prin brațe și picioare, prin spate și prin vîsle. Poate, fără noi, barca nu ar fi fost o ființă vie, dar imediat ce am pus stăpînire pe ea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
fiecare dată cînd era strigat numele meu, împietream. Plăsmuirea celor opt vîslași apărînd de sub pod într-o armonie desăvîrșită părea mai de neatins ca niciodată. Realizase fiecare deja că eu eram singurul obstacol în calea unei realizări commune, palidul și stîngaciul obstacol care bara calea spre armonie, spre ordinea firească a lucrurilor? Au decis deja să continue împreună, fără mine? Îmi amintesc sentimentul acesta ca și cînd ar fi fost ieri, pentru că a revenit periodic în toate stadiile ulterioare ale vieții
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
sens fără cooperarea noastră toate acestea însemnau că nu puteam face altceva decît să ne lăsăm în voia lui. Iar el pe asta conta. O mișcare care este reluată după o perioadă de inactivitate nu este, de obicei, țeapănă și stîngace, ci, dimpotrivă, surprinzător de ușoară. E ca și cum, totuși, un reziduu de cunoștințe este rămas de dinainte de întrerupere, un mic credit nefolosit. Numai ulterior, la al doilea sau al treilea antrenament, terminațiile protestează, lucrurile refuză să mai meargă ușor și natural
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de rutină pe care o lăsau acum să-i conducă. Cele două echipaje roșii abia dacă mai erau în competiție și pierdeau teren, cu fiecare bătaie. Probabil se certau deja între ei, dacă nu în cuvinte, atunci prin mișcările lor stîngace cu care vîslașii lucrează unul împotriva celuilalt. Încă o sută de metri și probabil vor pierde contactul cu plutonul rămas în competiție, se vor vedea doar unii pe alții, vor auzi sunetul celorlalte bărci pierzîndu-se din ce în cemai mult
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
aranjau patul. La orele șase, douăsprezece și optsprezece, aduceau masa într-un cărucior cu rotile. La orele nouă, cincisprezece și douăzeci și două o asistentă îi dădea o ceașcă de ceai, îi lua temperatura și pulsul cu niște gesturi ușor stîngace. La ora douăzeci și două și jumătate, lumina tuburilor de neon din tavan pălea și singura lumină din încăpere era aceea care pătrundea printre jaluzelele din coridor. Era o lumină perlată și mobilă care venea din mai multe surse, mișcîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mîinile. Cîinele gîfîi și-și scoase limba, rînjindu-i cu ochii închiși și extatici. Ea se ridică, iar el o zbughi de unde venise. Merseră apoi pînă ajunseră la poarta unei case cu gard viu, unde era o femeie înaltă, un pic stîngace în mișcări. Femeia zîmbi prietenos și dădu mîna cu cei doi studenți. — O, pe tine te-am cunoscut, Aitken. Deci, el e Duncan. îmi pare bine de cunoștință, Duncan. Vă mulțumesc că mi-ați condus fetița acasă. Soțul meu scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pot... Grosvenor își dădu seama, îngrozit, că tot ceea ce se întâmplase până acum putea fi interpretat la fel de bine în acest fel, ca și în sens contrar. Situația era gravă. Dacă dezastrul ce se produsese la bordul navei era rezultatul încercărilor stângace ale acestor ființe-pasări de a stabili un contact prietenesc, ce catastrofe n-ar fi fost ele în stare să dezlănțuie printr-o ostilitate fățișă?! El personal se afla într-o situație și mai penibilă: dacă ar fi rupt legătura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
își mască brusca bună dispoziție. Băiatul își ținea chipiul de cozoroc, în stânga, și se mișca de pe un picior pe altul, lăsând pete de apă și noroi pe podeaua de lemn. Polițaiul le făcu semn celor doi să se retragă. — Ești stângaci? Conu Costache era la fel de atent la detalii ca doctorul Margulis, numai că polițaiul era atent la de toate, pe când doctorul numai la semnele bolii. Din instinct, polițistul știa când nu-i lucru curat, la fel de bine cum știa doctorul când îl
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
purtase când venea în mașină, și nu cu o rochie cochetă, de interior... — Iartă-mă, dar sunt speculații, zise Ghazal. Să nu pierdem timpul așa. Să le ducem doar probele forte, și anume că loviturile de cuțit erau ale unui stângaci, pe când Shahla e ca și noi, o dreptace. Și țigara, Mahmoud, din scrumiera de pe măsuță... Shahla nu fuma pe atunci, scrie în toate rapoartele, inclusiv în răspunsurile iubitului ei, care a declarat că soția lui provizorie n-a fumat niciodată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de schimbările de mediu, de meserie și oportunități. Liniile din palmă depind de câteva emisfere ale creierului, (la un dreptaci, emisfera stângă este dedicată logicii scrisului, vorbirii, științelor exacte și cititului, iar emisfera dreaptă, artelor vizuale și muzicii la un stângaci. În U. K., 13% din populație folosesc mâna stângă, emisferele sunt inversate). Emisfera dreaptă (creativitate, arte, intuiție, emoții, muzică) se răsfrânge în mâna stângă, iar emisfera stângă a creierului uman (logică, scris, vorbire, matematică, lectură) se răsfrânge în mâna dreaptă
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
crede o victimă. Amintește-ți faptul că ori de câte ori ierți pe altcineva, tu te ierți de fapt pe tine însuți. În loc să consideri că altcineva te atacă, gândește-te că ai în fața ta un om speriat care îți transmite astfel un apel stângaci către ajutor și către iubire.Puterea iubirii și a iertării pot da naștere unor miracole în viața noastră” Gerald G.Jampolsky Renunță la bagajul resentimentelor care te împiedică să te bucuri de călătorie! Dacă vei rămâne ancorat în trecut vei
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
vreo zece minute. Oferi doamnei Miga o garoafă roșie înclinîndu-se în fața ei, apoi sărută mâna Melaniei Lupu. Avea expresia particulară a oamenilor care au trăit toată viața singuri. Privirea sumbră se datora sprâncenelor groase, negre și îmbinate. Era de fapt stângaci și nesigur, mereu atent să nu comită vreo inconveniență. Timiditatea bolnăvicioasă îi cenzura reacțiile determinîndu-i pe cei din jur să-l creadă rigid și uscat. Din cauza obiceiului de a se înclina adânc de câte ori intra sau părăsea clasa, elevii îl porecliseră
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dați voie să mă duc până la baie? Scarlat întoarse capul. Nu mai putea deschide deloc ochiul, în schimb celălalt privea mai înviorat. ― Nu întîrziați. ― Oh, doar câteva minute, știți... Roși brusc și se ridică sfioasă cu fruntea în pământ. Ocoli stângace masa ținîndu-și fustele ca și cum n-ar fi vrut să deranjeze și să atingă pe nimeni. În dreptul vitrinei, trimise cu vârful pantofului cocoloșul de hârtie spre baie. Nimeni nu se uita la ea. Deschise ușa și împinse ghemotocul înăuntru. Arse biletul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îndepărtată se ridică încet: ― Dar sînt perfect sănătos, mormăi el. Ce naiba tot spui? ― Nu te supără inima? insistă Hedrock. ― Cîtuși de puțin. Hedrock își împinse scaunul înapoi și se ridică în picioare. Nu-și putea îngădui greșeli datorate unor poziții stîngace. Cu o mișcare abruptă ridică brațul și-l arătă cu degetul, mitocănește, pe general. ― Dumneata ești generalul Lister Grall, nu? ― Așa este. Și acum, căpitane Hedrock, trebuie să spun că resping vehement această... Dar Hedrock i-o reteză: ― Domnule General
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ecoul exploziilor nu contenea să ajungă până la ei : dupăamie zele calme și nesfârșite se sfârșiseră. Aventura reîncepea cu adevărat. Capitolul 3, în care se traversează un ocean Ca în orice aventură care se respectă, vor exista și în această poveste stângace călători curioși, un pachebot și oceanul pe ale cărui întinsuri de ape se navighează în căutarea uscatului izbăvitor. Și ca de atâtea ori, Tintin, Milou, Haddock și Tournesol își vor fi ocupat cabinele, urmărind spectacolul pescărușilor cutreierând văzduhul atunci când nava
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ce se confundă cu grădina pe care a cutreierat-o, cățelul meu așteaptă să reînvie, când poveștile îl vor rechema la viață, ca acum, într-o lume care a va fi doar a lui. Mâna care a scris această poveste stângace este și mâna care l-a mângâiat, pentru ultima dată, la plecare, neștiind că după acel rămasbun vor urma doar moartea și amintirea. Dar și personajele, asemenea oamenilor din carne și oase, au nevoie de odihnă după o atât de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
duce la closet. Dacă profitai de această punctualitate, puteai să-ți faci nevoile alături de el. Și ce umană ți se părea lumea atunci! Tu, alături de Jupiter. Fiecare săvârșind același lucru simplu și esențial. La nevoie puteai să faci o mișcare stângace pentru a-l atinge cu cotul din greșeală. El întorcea spre tine ochii săi aroganți, examinîndu-te o clipă prin lentilele ochelarilor, ca pe o muscă, apoi revenea la prea omeneasca lui operație. Nici zeii nu pot fi fără întrerupere zei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]