KorAP: Find »[drukola/base=stânjenit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...40 >

980 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320

bine. Au scos-o ei și au pus-o din nou, că eu nu mai puteam nici măcar să mă uit, și au așezat-o Într-o perspectivă á la Chirico. N-am comentat ca să nu-i fac să se simtă stînjeniți, doamnele În capot sînt foarte sensibile la nume străine, În special cînd mănîncă dulciuri. Uneori mi se pare totul atît de absurd, Încît Îmi vine să rîd. Însă mă abțin. Mi-au bătut covoarele. Mi-au adus franjurii intacți și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

știi sfârșitul decât aproximativ și nici desfășurarea, totul e lăsat la inspirația de moment a actorilor care cunosc bine caracterul celor întruchipați, dar nu și replicile, încât, intrat în jocul grotesc pentru prima oară, pașii sunt grei și neîndemânatici, mișcările stânjenite, limba peltică, bâlbâită și lipsită de vervă și spirit, te aștepți ca acela din dreapta sau acela din stânga sau acela din spate, actori ca și tine, dar cu alte roluri, deși apropiate, dar altele, să te împiedice ori să-ți sară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
în care trebuia să fac gospodărie. Iar el, la fel de tăcut și indiferent, sau poate ostil, de parcă l-aș fi jignit necruțător și nu putea să ierte. Ca doi străini. Nu luam seama la asta la început, pe urmă mă simțeam stânjenită, nedreptățită, nu reușeam să înțeleg. Mai ales că îmbătrânise brusc, peste noapte, acum își arăta nu numai vârsta, cei șaptezeci de ani, ci mult mai mult, continua să fie drept și subțire, dar îi atârnau pieile, nu mai avea putere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

la masă. — Prea bine, domnule, spuse el, pornind agale spre ușă. — Ce vom avea la masă? — Găină, spuse Pyles, fără să se întoarcă. Phoebe și Roddy erau din nou singuri. Se lăsă o tăcere penibilă, apoi Roddy, spuse râzând cam stânjenit: — Ar trebui să-l concediem. Dar nu știu dacă am găsi pe altcineva să aibă grijă de o casă ca asta. Crezi că ar trebui să mă duc să-l văd pe tatăl tău? Poate l-aș putea ajuta cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
cu tine - care bărbat sănătos la cap n-ar vrea? - și știam că singurul mod în care... te puteam convinge era să mă ofer să te ajut în carieră. Ceea ce am, desigur, puterea s-o fac. Dar problema este - râse stânjenit, trecându-și mâna prin păr - vreau să spun că nu-mi face plăcere să recunosc că părerile surorii mele ar putea avea vrea influență - dar, auzind-o cum delirează, mi-am dat seama că și ceea ce am considerat eu sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
n-aș vrea să intervin între tine și muza ta. Dar dacă lucrezi la o nouă carte, trebuie să-mi promiți ceva. — Ce anume? — Că voi fi prima persoana care o va citi, după ce o vei termina, desigur. Am zâmbit stânjenit. — Dar e un proiect pe termen lung. Nu cred să vadă lumina zilei decât peste câțiva ani. Între timp, trebuie să mă gândesc la altceva. Am în plan să pătrund în domeniul nonficțiunii. Nu-ți puteai da seama după expresia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

ultima ședință? Domnul Mundy plecă fruntea. — Nu prea strălucit, răspunse el. — Încă persistă ideea de durere? — Se pare că nu mă pot descotorosi de ea. — Dar n-ați recurs la remedii false, sper? Domnul Mundy Își mișcă Încă o dată capul stînjenit. — Ei bine, recunoscu el după o secundă, puțină aspirină. Domnul Leonard Își retrase bărbia și-l privi pe domnul Mundy ca și cum ar fi vrut să zică Vai, vai! — Știți foarte bine, nu-i așa, zise el, cum este o persoană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
suc de lămîie, Îți amintești, Într-o sticlă de la Binkie? Kay Își aminti. Faptul că nu-și amintise Înainte - nu-și amintise și și-o Închipuise pe Mickey tăind chiar felii de lămîie, storcînd sucul - o făcu să se simtă stînjenită. — Suc de lămîie, zise ea Încruntîndu-se, Într-o sticlă. Oare de ce am uitat asta? — Nu te mai gîndi la chestii de-astea, Kay. — Nu vreau să mă gîndesc la asta! Dar nici nu vreau să uit. Uneori nu mă gîndesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
peretele toaletei. Una lungă și subțire Îți intră degrabă, Aia scurtă și mai groasă face Însă treabă! scrisese cineva pe vopseaua de deasupra suportului de prosop. O secundă, Helen nu știu Încotro să se uite. Viv nu părea mai puțin stînjenită. — Asta se Întîmplă, zise ea, frecînd de zor, de cînd cu reclamele alea În revistele locale. Făcu un pas Înapoi, Îmbujorată, și clipi. Peretele se decolorase acolo unde frecase, dar cuvintele groasă și face treabă! Încă se mai vedeau, lăsînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
În timpul războiului. — Și ați aranjat să vă vedeți În seara asta? — Nu, doar am văzut-o la intrarea În cinematograf. M-am Întors și am așteptat În seri diferite. Am crezut că, dacă voi proceda așa... Începu să se simtă stînjenită. Pare o aiureală, nu-i așa? Știu că așa pare. Chiar e o aiureală. Dar știi, cînd am văzut-o ultima oară, Înainte, am luat-o la goană Într-un fel. Apoi mi-am dorit să n-o fi făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
păli, se transformă Într-un sentiment stabil, gol. Lăsă cartea, fără să mai Învețe tabelul de semne. Era conștient de privirea domnului Mundy, dar nu era În stare s-o Înfrunte. Iar cînd domnul Mundy se ridică, veni la el stînjenit, Îl bătu ușor pe umăr și zise: — Ei. E un tip ocupat, cred. Probabil că s-a Întîlnit Întîmplător cu niște prieteni. Asta s-a Întîmplat, ține minte ce-ți spun! CÎnd domnul Mundy rosti cuvintele astea, el nu fu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Helen se uitase În treacăt la ea, remarcase felul ușor nervos cu care Kay i-o prezentase și ghicise totul. Mai tîrziu, În seara aceea, o Întrebase pe Kay: — Ce-a fost Între tine și Julia? Iar Kay devenise brusc stînjenită. — Nimic, zisese ea. — Nimic? Un fel de nepotrivire afectivă, atîta tot. Cu secole În urmă. — Ai iubit-o, spusese Helen fără ocolișuri. Și Kay rîsese. — Uite, hai să vorbim despre altceva! Și roșise, ceea ce nu-i stătea În fire. Roșeața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Eu sper că da. — Chiar? zise Helen ridicîndu-și privirea. — Bineînțeles, spuse Kay, sperînd În sinea ei că n-o să se repete, pentru că toată situația asta idioată părea s-o stînjenească pe Helen. Dar Helen rîse și, brusc, o sărută, deloc stînjenită. — Scumpa de tine, zise ea. 3 — Domnișoară Giniver, spuse domnișoara Chisholm, vîrÎndu-și capul pe ușă, o doamnă vrea să vă vadă. Asta se Întîmpla cu o săptămînă și ceva mai tîrziu. Helen prindea hîrtiile cu o agrafă și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cu o mică tresărire Își aminti că-i cealaltă soră a lui... Venise să-l vadă de vreo trei ori, În timpul celor trei ani de cînd era aici. Nu-l deranja asta; cu toate acestea, Viv și tatăl lui păreau stînjeniți. — E greu, cînd mai sînt și copii, zise Viv. — A, da, spuse tatăl lor, agățîndu-se de acest lucru, chestia asta complică totul. Nu, nu-ți tîrăști copii după tine cînd vii Într-un asemenea loc. Numai dacă Îi aduci să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
romane polițiste cu cotoare de proastă calitate. Printre ele se aflau și cele două romane ale Juliei: Moarte lentă și Douăzeci de crime. De la cărți, Își mută privirea spre tablourile de pe pereți, spre bibelourile de pe polița vopsită. Deși se simțea stînjenită și nervoasă, dorea să absoarbă cel mai mic detaliu doar pentru faptul că-i putea spune ceva despre Julia. — Ai un apartament Încîntător, spuse ea pe un ton convențional. — Așa crezi? Julia Închise ușa dulapului și Își Îndreptă spatele. Avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
altei călătorii cu trenul, acum două luni, Începuse un raid și toți pasagerii au trebuit să se pună la podea. Stătuse cam patruzeci de minute cu fața mai mult sau mai puțin În poala unui bărbat, care se simțea extrem de stînjenit... Cel puțin, bărbatul ăsta părea a fi În largul lui. Se sprijinise de blatul care susținea chiuveta și Începuse să caște. Căscatul se transformă Într-un fel de geamăt gros, ca un iodomnul er fals, iar cînd termină, Își puse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ăsta. Băiatul ăsta afurisit e țicnit de-a binelea, i-ar spune lui Duncan. E cazul să se maturizeze. Pierde timpul degeaba. O să-ți vîre idei În cap, băiatul ăsta... — Nu-ți mai roade degetele În halul ăsta, zise el stînjenit. Parc-ai fi țicnit. — Țicnit? șuieră Alec. N-aș fi surprins să nu-mi zbor creierii! M-am aprins atît de tare În seara asta Încît credeam c-o să mi se facă rău. A trebuit să-i aștept să adoarmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
bine acum, zise Kay, cînd Mickey nu primi nici un răspuns. Dar curînd o să fie mai bine. Vai, dar ce gazdă cumplită sînt! Se Întoarse către fată. Nici nu m-am sinchisit să vă-ntreb cum vă cheamă. — Giniver, spuse fata stînjenită și Înghițind. — Jennifer? — Giniver. Helen Giniver, scutură ea capul. — Helen Giniver, repetă Kay, de parcă dorea să-l testeze. Doamnă sau domnișoară? Mickey rîse și adăugă blînd. — Lasă fata În pace. — Domnișoară, zise Helen, neînțelegînd despre ce-i vorba. Kay Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204

fereastră. Dintr-odată, priveliștea mi s-a părut al naibii de sumbră. Era deprimantă. Aveam senzația că am aterizat brusc într-un film de Paul Thomas Anderson. Ν După două seri, când am sunat-o pe Daphne, eram până peste poate de stânjenită. Cum să-i spun că Zach de-abia mi-a vorbit de când am ajuns? Înțelegeam că avea mult de lucru, dar, în ceea ce privește călătoria în Brazilia și toate cele, ei bine, nu am părăsit nici măcar o dată Cercul Polar de când ne-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
a spune cele mai nepotrivite lucruri. Dar... chiar ai de gând să te măriți cu un... fotograf? Vreau să spun, lumea se logodește tot timpul fără să intenționeze să se căsătorească, în special cu persoane creative, ca logodnicul tău, murmură stânjenită. Personal, n-am nici cea mai mică intenție să mă mărit cu Tommy. Iâh, dezgustător! Mergem să vorbim cu tipul tău? Dumnezeule, uită-te la el, e-așa o scumpete. Betthina porni spre Zach. Am tras-o înapoi și i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
umilitor moment din viața mea. Eram pusă în situația de a spune cuiva, în public, că am rupt logodna. Mi-a luat ceva timp până am reușit să răspund, atât de mult încât Crystal și Billy începură să se simtă stânjeniți, iar câinele începuse să latre. În final am spus doar: — S-a contramandat. Tăcere. Nimeni nu știa ce să zică într-o astfel de situație, ziua în amiaza mare la Pastis, locul unde clientela nu cunoaște decât plăcerea. Iâh! spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
cu ochii de mine se îngălbeni. Dumnezeule, iubito, ce s-a întâmplat? De ce arăți ca adunată de pe drumuri? Putem merge alături? întrebă Charlie. Și poate Todd-ee ne poate lăsa singuri. Trebuie să discut cu tine, Julie. Todd se strecură afară stânjenit, iar Charlie o conduse pe Julie în camera de alături. A închis ușa. Normal. Tocmai când urma să primesc de la Julie compasiunea de care aveam atâta nevoie, Charlie mi-a suflat-o de sub nas. Dumnezeule, era atât de băgăcios! De-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
de parcă s-ar interesa de-o vacanță la Palm Springs sau ceva de genul ăsta, e de-a dreptul lipsit de tact. Ei bine, vreau să spun, hmmm. Pe vremea când mai făceam dragoste, era... la superlativ, i-am răspuns stânjenită. —Aha! Fii atentă!!! mă avertiză Fensler. Niciodată, dar niciodată, să nu te măriți cu bărbatul cu care ai avut cea mai bună partidă de sex. Bărbatul acesta te va răni. E pasionant, excitant, dar asta nu înseamnă decât că amândoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
la mine. De ce? l-am întrebat. —Trebuie să te sun. Vreau să... Trebuie să-ți spun ceva, mi-a răspuns. Todd îmi făcea silă. Se uita la mine complice. —Todd, nu vreau să mă suni, e bine? A plecat. Părea stânjenit. Petrecerea a fost atât de reușită încât mi s-a părut că eram acolo doar de cinci minute și când colo se și făcuse unu dimineața. Când ești la o petrecere grozavă, timpul zboară. La petrecerile dezastruoase se târăște ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
absolut normal, tocmai luam avionul de New York ca orice fată normală, fără gânduri sinucigașe. Poate ar trebui să-l salut. Apoi aș putea să plec și să nu mai vorbesc cu el niciodată. —Bună! am strigat, simțindu-mă dintr-odată stânjenită. Iată, am făcut-o. Și ce dacă mă ura? Nici că-mi păsa! Charlie se întoarse și se uită la mine. Dumnezeule, am simțit din nou că leșin. Paharele astea de Bellini sunt atât de parșive câteodată. —O, bună, ăăă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]