924 matches
-
o făceau ofițerii de securitate deghizați în oameni ai muncii. Secvențele arătate la televizor au întărit ideea că gimnastica românească e un sistem inexpugnabil. În funcțiile-cheie stau cei mai potriviți oameni pentru acele fotolii. Un președinte de Federație supraviețuitor al stalinismului victorios la orașe și sate și fan al colectivizării virginității sportivelor. O antrenoare isterică, în fața căreia mai ponderatul Belu nu poate decît să tacă vinovat. Cu alți tehnicieni poate că recolta de medalii era mai proastă, dar fetele nu erau
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
inclusiv iudaismul, pentru a-și motiva ura și faptele lor criminale, deși ei cunosc prea bine gândirea noastră, sufletul nostru, dragostea noastră pentru Hristos și Neam. Noi nu am făcut niciun compromis nici cu Moscova, nici cu Berlinul, nici cu stalinismul, nici cu hitlerismul, nu am colaborat cu ei. Noi am servit cauza neamului nostru și nu am îngenunchiat nimănui independența patriei noastre. Întorceți-vă, deci, la adevăr, cei atrofiați cu mintea și renunțați la atitudinea retrogradă și ucigașe, și renunțați la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Breton nu suporta disciplina de partid, și, de altfel, era un adept fervent al lui Leon Troțki, în timp ce partidul urma linia stalinistă; în 1933 va fi exclus din partid. Louis Aragon, dimpotrivă, rămâne fidel Internaționalei a III-a și, fidel stalinismului, îmbrățișează realismul socialist. Cu timpul, exemplul său va fi urmat de mulți alții, de la Paul Éluard la Georges Sadoul, cineastul. Încetul cu încetul, gruparea se dezagregă, iar al doilea război mondial îi pune capăt. Unii suprarealiști (Aragon, Éluard, Dalí, Picasso
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
pe vremea aceea, care a motivat În felul următor acțiunea sa: „Măi, oameni buni, io nu-mi pot permite luxul să fiu om de caracter, fiindcă eu nu pot suporta pușcăria!”. Mai departe a ajuns profesor de leninism și de stalinism pe la Craiova... După ce m-au dat afară, am Încercat apoi să mă angajez În mai multe locuri și nu eram primit nicăieri. Am găsit până la urmă pe un fost coleg care ajunsese șeful centrului de colectare a țuicii. M-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Știri insistente venite în ultima vreme din țară repun la ordinea zilei o mai veche amenințare culturală, pe care o credeam cu toții îngropată de mult. Iată însă că, și în acest caz, ca și în multe altele, tenacitatea tipică a stalinismului de a reveni mereu și mereu la aceleași proiecte sinistre, la aceleași planuri absurde de distrugere a trecutului unei țări, la aceleași păcate ale tinereții, cum ar spune un clasic al nostru, această tenacitate tipic stalinistă deci se manifestă din
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
la argumente răspunzi cu toroipanul, denunțul, calomnia, nu polemist te numești, ci altfel! De fapt, acest contrafăcut Prospero al presei românești de azi e un simplu Caliban placat de tot ce e mai sinistru în fibra pare-se nemuritoare a stalinismului. Luând cunoștință de aceste opinii ale mele, cineva s ar putea întreba, pe bună dreptate: Atunci de ce-i răspunde, dacă-l socotește neputincios în a duce o polemică, un dialog? Mai întâi, probabil pentru că eu n-am încă înțelepciunea celui
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
forță a Prusiei Orientale nu a călcat niciodată picior de soldat rus în orașul Königsberg. Nu. Este vorba de dreptul inexistent al lui Nicolae Ceaușescu de a defini, în locul individului despre care este vorba, apartenența sau patria lui proprie. Stafia stalinismului, care bântuie gândirea lui Ceaușescu, nu poate admite și nu poate concepe că dreptul unui om de a-și defini apartenența și de a alege locul său în lume îi aparține lui însuși și nimănui altuia pe lumea aceasta. Ce
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de ceea ce vedea În jur, fostul militant nu vroia totuși să „scuipe În ciorba” din care mâncase!... Nici să renunțe la Idealul oricât de depărtat și oricât de manipulabil. Arthur Koestler - comunistul care a revelat printre primii ipocrizia și ororile stalinismului - povestește, În autobiografia sa, cred, o Întâmplare ciudată și grăitoare. În compartimentul trenului spre Londra intrase un aristocrat elegant și distins care, bucuros că nu se afla decât un alt călător, salutase, zâmbind, și Începuse să-și aranjeze bagajul, gata
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
alias Belu Zilber, despre „amorul cu Partidul” pare mult mai verosimilă). Nina Îl considera pe Anatol Vieru, aveam să-mi dau seama, un „norocos” din acest punct de vedere. Făcuse și el, În definitiv, se subînțelegea, acele inevitabile compromisuri sub stalinism și totuși nu suferise șocurile ulterioare ale incriminărilor, revenise firesc printre fruntașii profesiei, unde Îi era locul. Așa Îmi apărea, În acea seară, tensiunea vechii lor prietenii, dar s-ar putea să mă Înșel. Numele Anatol Vieru era celebru Încă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
zbuciumate pagini Întretăiate cu Baudelaire și cu Victor Brauner, și cu Che Guevara, cu Întunecatul Schneider și cu Isaac Orbul, părintele Kabalei moderne, polemizând despre terorism și artă, libertate sexuală și crimă, responsabilitate și ocultism, tiranie, știință, antisemitism, nebunie, mizerie, stalinism, avangardă. Personajul Sábato discută cu Bruno, personajul său, iar Bruno relatează, ca un zelos reporter și emul, aparițiile lui Sábato pe străzile, În cafenelele și casele din Buenos Aires. Diavolul și iubirea, suferința, drastica pedagogie iezuită a „omului nou”, rătăcirea credinței
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la text, adică, decât a acestor dubioase șarade. L-am Întrebat și eu pe autor, În interviul din 1999, despre Iarna decanului. „Mi se spunea: compari situația americană cu sistemul est-european? Astea nu se pot compara. Dacă spui că acest stalinism românesc ar fi răspunsul la chestiunea pe care o avem noi aici, Înseamnă că falsifici ceva, sucești anapoda lucrurile”, povestea Bellow. „Nu simțeam că aș deturna și răsuci adevărul. Nu acesta era țelul meu. Țelul era doar să scriu o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
în Danemarca, când scrierile sale vor căpăta un acut caracter social-politic: Pentru drepturile omului în România (1982), Liturghia la nai. Romanul unei crime (1983), Istoria Partidului Comunist Român (I-II, 1984), eseul Mai tari decât terorismul de stat (1986), Istoria stalinismului în România (1990) ș.a. Autorul demonstrează, prin tot ceea ce face, credința sa în victoria „cuvântului liber asupra pumnului în gură, a ideii de libertate asupra totalitarismului care vrea să-i întoarcă pe oameni înapoi la starea de turmă”. Turma. Romanul
FRUNZA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287103_a_288432]
-
1971; Muzeu sentimental, București, 1972; Marea gară nouă, București, 1974; Pentru drepturile omului în România, Aarhus, 1982; ed. 2, București, 1990; Liturghia la nai. Romanul unei crime, Aarhus, 1983; Istoria Partidului Comunist Român, I-II, Aarhus, 1984; ed. 2 (Istoria stalinismului în România), București, 1990; ed. 3 (Istoria comunismului în România), București, 1999; Mai tari decât terorismul de stat, Aarhus, 1986; Cât mai poate trăi un cadavru politic? Texte de exil, București, 1990; Turma. Romanul unei vizite de lucru, București, 1992
FRUNZA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287103_a_288432]
-
Informația furnizată de el, împreună cu verificările făcute de Siguranță și Gestapo au făcut obiectul unui dosar voluminos care l-a ferit de rigorile suportate de etnia căreia se bănuia că îi apaține. Cîțiva ani mai târziu, în perioada dură a stalinismului, a fost repusă problema originii sale etnice, mai ales că situația lui de frate al liderului social-democrat Șerban Voinea nu îl avantaja, dimpotrivă. Fiind chemat de serviciile de securitate comuniste să facă proba apartenenței sale etnice, profesorul le-a prezentat
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
valorilor spirituale veritabile””(Tismăneanu, 2005, p. 12). în încercările și tatonările în vederea distanțării de Uniunea Sovietică, care continuau orientarea lui Gheorghe Gheorghiu Dej, Ceaușescu a instaurat în România un neostalinism 2 (Janos, 1991; Tismăneanu, 1991) având aceleași trăsături ca și stalinismul impus celorlalte țări de către Uniunea Sovietică. 1. Președintele Consiliului de Stat, președintele Republicii (funcție creată de el), președintele Consiliului Național al Apărării și Comandant suprem al forțelor armate; rolul lui a trecut de la „primus inter pares”la acela de conducător
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
lumea restrânsă academică în arena publică. în lumea academică românească, dogma națiunii și a existenței sale istorice, dublată de ortodoxia marxistă, a fost o metodă prin care cei care au folosit-o au căutat a produce cunoaștere în paradigma marxismului/stalinismului național. Altfel spus, ontologia etnică a devenit metodă de lucru a epistemologiei naționale, sub auspiciile puterii. în acest caz, trimiterea la teoria lui Michel Foucault despre putere și discurs este inevitabilă. Folosind un principiu de bază al dialecticii marxiste, unitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
textul comunicatului a acestor probleme. “întreaga desfășurare a convorbirilor și a discuțiilor cu Ceaușescu - scrie Gorbaciov, referindu-se la această vizită - arăta că îl preocupă, pur și simplu îl apasă restructurarea începută la noi. Și mai mult de orice - condamnarea stalinismului, a metodelor dictatoriale, a sistemului administrativ și de comandă. Toate acestea loveau prin ricoșeu în regimul lui Ceaușescu”. „Apărea tragicomică - scrie în continuare fostul lider de la Kremlin - încercarea lui Ceaușescu de a mă convinge că în România funcționează cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Totuși, în contextul apropierii de Răsăritul ortodox, unii reprezentanți ai Vaticanului au deplâns în mod public chiar existența Bisericilor catolice orientale de rit bizantin și au lăsat impresia că acceptă statu-quo-ul confesional din Europa de Est, adică suprimarea acestor Biserici în anii stalinismului. în condițiile în care adepți romano-catolici ai ecumenismului înclinau spre ideea de a deposeda Bisericile Greco-Catolice de câștigurile obținute în urma Conciliului II Vatican, apropierea României de Vatican părea să fie facilitată. S-a vorbit chiar despre existența unor relații „relativ
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
neimportante, uneori sunt grosolani. Iar din partea diplomaților iugoslavi în relațiile lor cu ungurii se observă anumite idei preconcepute”. După Congresul al XX-lea al PCUS (14-15 februarie 1956), în dezvoltarea relațiilor ungaro-iugoslave apar noi elemente. Cu toată inconsecvența denunțării esenței stalinismului, hotărârile Congresului al XX-lea au dat un impuls puternic forțelor reformatoare din țările lagărului sovietic, deoarece critica adusă diferitelor componente ale sistemului totalitar, pentru care mai înainte reprezentanții intelighenției opozante erau urmăriți necruțător, pe neașteptate au simțit o susținere
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
care le aduc protagoniștii înșiși, unui istoric nu-i e greu să găsească o interpretare mai apropiată de adevăr, fiind bazată pe analogii din trecut sau din alte regiuni ale sud-estului european. Se știe că Albania rămăsese ultimul bastion al stalinismului în această zonă și că Ramiz Alia, succesorul lui Enver Hoxha de la moartea acestuia în 1985, n-a făcut nimic pentru a schimba caracterul regimului. Dimpotrivă, în 1989 el a imitat politica lui Ceaușescu rezervat-ostilă față de reformele lui Gorbaciov. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Franței în SUA. Buhler expune, cinematografic, „creșterea și descreșterea” personajului ales, comunismul, cu ajutorul unor decupaje cronologice previzibile, delimitate de schimbarea deținătorilor vizibili ai puterii. Periodizarea pare ușor deductibilă din orice istorie a comunismului est-central-european: al Doilea Război Mondial, cucerirea puterii, stalinismul, comunismul național, modernizarea, implozia. Sunt secvențe ce ar putea fi regăsite oriunde în fostul „lagăr socialist” dacă nu ar fi însoțite de nominalizările poloneze: Gomulka, Gierek, Jaruzelski. Astfel de personalizări ale regimului trimit la un cunoscut reflex al istoriei politice
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
o delegație a PMR, din care făceau parte atât Dej, cât și Miron Constantinescu). La București, ca armă pentru obținerea puterii, cartea destalinizării a fost jucată de Miron Constantinescu și Iosif Chișinevski. Cei doi l-au acuzat pe Dej de stalinism, însă aveau să piardă lupta cu prim-secretarul PMR. Ei nu erau impulsionați de un antistalinism care să ducă la o reală destalinizare, ci urmăreau exploatarea contextului pentru a-l îndepărta pe Dej de la putere. Asemenea celor dinaintea lor, și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
din urmă sensul lui inițial de elită a spiritului care devine și o elită a curajului civic” (p. 9). „Epilogul deschis” realizează un bilanț al perioadei dintre anunțarea tezelor din iulie care au izbucnit „ca o bombă”, marcând întoarcerea spre stalinism, și iulie 1972, interval în care se constată apariția unui „tip de scriitor până atunci inedit în România. Acela care, ca în Rusia, văzându-se interzis la el acasă, nu se resemnează și-și trimite cărțile spre publicare în Occident
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fi meritat să fie rescris” (p. 96). Printre disidenții autentici Monica Lovinescu îi menționează pe Iuli Daniel și Andrei Siniavski, acuzați în „primul proces de opinie din Uniunea Sovietică din pricina atmosferei în care s-a desfășurat: o renunțare parțială la stalinism, o grupare embrionară a unei părți din intelighenția sovietică, o timidă liberalizare, pentru că inculpații au pledat nevinovat. Și prin reacțiile violente pe care le-a provocat în Rusia cât și în partidele comuniste din Occident. Reacțiile din Occident pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nr. 7-8, pp. 711-724. Viorel Domenico, Istoria secretă a filmului românesc (1940-1950), București, 1996. Vlad Georgescu, Politică și istorie. Cazul comuniștilor români. 1944-1977, București, 1991; Idem, Istoria românilor. De la origini p`nă `n zilele noastre, București, 1992; Victor Frunză, Istoria stalinismului `n România, București, 1990; Keith Hitchins, Istoria României, 1866-1947, București, 1996; Idem, „Historiography of Countries of Eastern Europe: Romania”, American Historical Review, t. 97, octombrie 1992; Frederick Kelogg, O istorie a istoriografiei românești, Iași, 1996; Klaus Beer, „Die Interdependenz von
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]