2,413 matches
-
Andrei Hâncu, Chișinău, 1991. Repere bibliografice: Șt. Ciobanu, Petre Ștefănucă, „Sociologie românească”, 1942, 7-12; Iordan Datcu, Un etnograf martir, JL, 1990, 43; Iordan Datcu, Un etnograf clasic: Petre V. Ștefănucă, „Revista de etnologie”, 1995, 1; Ion Sofronie, Victimă a genocidului stalinist, „Luceafărul” (Chișinău), 1996, 36; Grigore Botezatu, Din corespondența inedită a profesorului Petre V. Ștefănucă, „Revista de etnologie”, 1997, 2; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 291; Datcu, Dicț. etnolog., III, 242-244; Ștefan Costea, Sociologi români. Mică enciclopedie, București, 2001, 447. Gr. B.
STEFANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289912_a_291241]
-
și conștiință prin juxtapunerea a două perspective narative opuse asupra aceleiași întâmplări. Personajele, un lector la o catedră de istorie și o studentă întârziată, se reîntâlnesc întâmplător după ce, în urmă cu zece ani, drumurile lor se despărțiseră în urma unei ședințe staliniste de excludere din facultate a persoanelor incomode pentru regimul totalitar. Deși pe cei doi îi lega o relație de camaraderie sinceră, Ilie Chindriș ia cuvântul la ședința de excludere nu pentru a-și apăra colega, așa cum se aștepta toată lumea, ci
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
din partea mamei, începând cu părinții acesteia, sunt deportate și omorâte la Auschwitz. În anii 1948-1952 S. studiază regia de film la Școala Superioară de Cinematografie din Moscova, unde antihitlerismul, sporit de evenimentele din timpul războiului, îi facilitează aderența la ideologia stalinistă. Întors în țară, predă o scurtă perioadă la Institutul de Teatru și Film, ajunge secretar de partid al Studioului „Al. Sahia” (1952-1961), apoi se transferă la Studioul Cinematografic București (1961-1970). Dar acest regizor procomunist, care începe prin a servi propaganda
SAUCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
Apărarea civilizației apare pe fundalul mai vechilor dezbateri despre „criza culturii”; potrivit lui Ț., cultura ar sta în „ascendența politicului”, acesta subordonându-și-o („anexă a politicului”). Cartea are aspectul unui rechizitoriu antitotalitar, ce vizează îndeosebi ideologia comunistă în varianta ei stalinistă. Este totodată o carte-șoc și o carte-semnal de alarmă, în linia Panait Istrati - André Gide, avertizând asupra iluziilor intelectualilor occidentali cu privire la modelul sovietic. Concluzia, aforistică, a capitolului Rusia și civilizația occidentală este tranșantă: „Cei ce abandonează Occidentul preferând o altă
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
și C. Caragiale în formarea artei teatrale la noi, f.l, f.a. Antologii: Primii noștri dramaturgi, introd. edit., București, 1960 (în colaborare cu Al. Niculescu). Traduceri: Ödön de Horváth, Tineret păgân, București, 1945; Marea fericire de a trăi în epoca stalinistă, București, 1950 (în colaborare cu Irina Popescu); Stahanoviștii din Moscova, București, 1951 (în colaborare cu Z. Pop); N. N. Leașko, Cu turma în stepă, București, 1952 (în colaborare cu Igor Porubin); Aleksandr Bâlinov, Metalurgiștii, București, 1953 (în colaborare cu Igor Porubin
TORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290230_a_291559]
-
Editura Fundațiilor Regale, unde anterior fusese încununată cu Premiul pentru scriitorii tineri. Mai colaborează cu versuri la „Viața”, „Fapta”, „Democrația”, „Universul literar”, „Revista Cercului Literar”, „Caiet de poezie” (suplimentul „Revistei Fundațiilor Regale”), „Cuget clar” ș.a. Refuzând orice colaborare cu regimul stalinist care se profila, publică în ziarul „Dreptatea” vehemente articole de atitudine și eseuri anticomuniste. După 1948 face parte dintr-o organizație caritabilă din București, care urma să conlucreze cu Crucea Roșie Internațională întru sprijinirea scriitorilor și artiștilor aflați în lipsuri
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
o istorie imposibilă (anii ’50) și să moară la o vârstă, iarăși, imposibilă. Apariție singulară și tragică, S. are răbdare sau, mai degrabă, timpul are mai multă răbdare cu el: debutează într-un moment mai favorabil, oricum după ce uriașul val stalinist trecuse și Europa de Est începuse să se miște. Poezia este cea dintâi care încearcă să iasă din schemele înțepenite ale realismului socialist. Sensul iubirii aduce, pe lângă unele poeme ocazionale, o notă nouă, mai liberă și mai originală în peisajul liric românesc
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
, publicație apărută la București, lunar, între 1 noiembrie 1951 și martie 1958, sub egida Asociației Române pentru Legăturile de Prietenie cu Uniunea Sovietică (ARLUS). Este una dintre revistele celui mai politizat organ de propagandă sovietică stalinista și poststalinistă. Pe langă articole ditirambice închinate lui Stalin și lui Lenin, aici s-au publicat numeroase traduceri din operele lui N. V. Gogol, A. S. Pușkin, Vladimir Maiakovski, N. Gribaciov, Maxim Gorki, A. N. Ostrovski, Vladimir Kataev, Boris Gorbatov, Ilya Ehrenburg
U.R.S.S. AZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290321_a_291650]
-
legendă”), „Revista Cercului Literar”, „Dacia”, „Dacia rediviva”, „Ardealul” și de la alte reviste ardelene de după 1940. Poezia refugiului, cafeneaua literară (se reține un portret amplu și deliberat „sentimental” al lui D. Stelaru), „risipirea generației” după 1944 și „pierderea iluziilor”, instaurarea dogmatismului stalinist și „contribuțiile proletcultiste ale generației”, în fine, cauzele care au făcut ca generația să se destrame, dar și cele care au dus la supraviețuirea spiritului ei ca „stare de suflet” - toate acestea completează portretul generației cu cel mai dramatic destin
VALEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
sustrage acestor reuniuni de îndoctrinare. Întreaga populație activă era supusă impregnării. D. Experimentul Pitești Un caz cu totul deosebit de schimbare prin teroare a structurii interioare a personalității este acela al „reeducării” studenților deținuți politici în închisoarea Pitești, în perioada comunismului stalinist. Descrierea acestui experiment, de schimbare dirijată a structurii interne a individului, va fi făcută mai jos - aici îl enunțăm numai pentru a întregi tabloul presiunilor pentru aliniere. Pe scurt, se recrutau colaboraționiști din rândul deținuților studenți, iar aceștia erau apoi
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
septembrie 1940); 2) dictatura lui Antonescu și a legionarilor (septembrie 1940 - ianuarie 1941); 3) dictatura antonesciană (ianuarie 1940- august 1944). După război și după câteva tentative de restabilire a democrației a urmat dictatura comunistă, cu două vârfuri de intensitate: perioada stalinistă, începând cu 1948, și perioada ceaușistă. Mult timp în România nu a existat viață parlamentară și nici șansa unui exercițiu democratic. Mai multe generații n-au cunoscut decât regimuri totalitare și nu au putut „învăța” decât arta supunerii, compromisului, renunțării
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
personală. Nu se mai respectau legile, libertatea și drepturile erau încălcate zilnic. Se știa că mii de oameni au fost arestați, închiși fără judecată sau după o judecată formală cu sentința dinainte stabilită. Au fost înscenate mari procese de tip stalinist. Se aflase că, pe lângă pierderea libertății, interveneau schingiuirile barbare. Din când în când, cădea știrea morții unora dintre cei ridicați de la domiciliu. Tensiunea devenise maximă. Dacă noaptea, întâmplător, se oprea o mașină în apropierea unei case, spaima cuprindea întreaga familie
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
valoare indicativă, nu este mai puțin instructiv. și în America, remarcă Zbigniew Brzezinski, „principalele organe de presă care formează opinia publică nu încetează să îi denunțe pe foștii SS-iști, chiar de mică importanță, în timp ce apologeții de odinioară ai deturnărilor staliniste au periodic dreptul la elogii. Ce contrast între frazele usturătoare din New York Times împotriva cineastei naziste Leni Rieffensthal și laudele înălțate de același ziar Lilianei Hellman, fostă vedetă a saloanelor literare de pe coasta de Est, care își afișase excesiv simpatia
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sau la Buchenwald, alegerea victimelor apărând mai „ecumenică” de partea cealaltă a „cortinei de fier”; • ipocrizia ambiantă a acționat de asemenea: „Este adevărat, m-am înșelat, dar credeam într-o cauză nobilă” - această justificare este imediat acceptată de un fost stalinist, niciodată de un fost nazist”. În cele din urmă, „această distincție este cea mai cumplită pentru că implică faptul următor: comunismul, în profunzimile sale, ar împărtăși moștenirea spirituală iudeo-creștină”. Mai general, „există în societate, inclusiv în societățile democratice, o proporție importantă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
instanțelor politice, este recunoscută o autonomie limitată, fără ca - se înțelege - politicul să fie strict subordonat logicii proprii câmpurilor. Prin minirevoluția culturală, anul 1971 marchează declinul autonomiei estetice, o autonomie și așa precară; tot atunci apar primele semne ale revenirii ideilor staliniste în economie. Artizanul reformismului economic era I.Gh. Maurer. După declanșarea minirevoluției culturale prin „tezele din iulie”, la Plenara din noiembrie a aceluiași an, Maurer și ideile sale reformatoare erau criticate indirect, dar public. În aprilie 1972 este anunțată rotirea cadrelor
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Hale (marile hale pustii, cercuri de beton etajate, cu galantare în care nu găseai, de obicei, decât ceva verdețuri - mărar, pătrunjel, leuștean -, câțiva cartofi zbârciți, copite de porc, salam cu soia și piept ardelenesc), la magazinul Mercur (un enorm hangar stalinist, pătrățos) sau la cele din spatele Hotelului „Berbec”. Stăteam și la coadă la butelii. Mult mai des stăteam însă la coadă la magazinele din blocul construit în spatele casei bătrânilor, unde era și o casă de comenzi pentru cei cu relații. Zona
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mod organizat în zilele următoare, după ce Securitatea și miliția ar fi concretizat identificarea principalilor protestatari. Până când arestările au fost încheiate, aparatul de propagandă nu a funcționat în gol, ci a inițiat celebrele ședințe de înfierare, în cel mai tipic stil stalinist al anilor ’50. În cadrul ședințelor de partid care au fost inițiate încă din 15 noiembrie și care vor fi reluate pe tot parcursul lunii, apoi inclusiv în decembrie, muncitorii protestatari sunt catalogați ca „huligani”, „derbedei”, „vandali”, „indivizi certați cu legea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de un schingiuit, scenă care pledează pentru faptul că torționarii comuniști români din 1987 nu schingiuiau hazardat, ci după metode bine studiate și că brutalitatea metodelor poliției secrete din România se modificase prea puțin sau deloc față de așa-zisul stil stalinist care fusese criticat în anii de liberalizare (1965-1970). Dimpotrivă, torționarii din 1987 erau frații - dacă nu cumva gemenii - celor care practicaseră schingiuiri și agresiuni pe deținuți politici în timpul obsedantului deceniu: „Pe vremea aceea, la miliție, în orice birou din miliția
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ideea de sprijin al protestatarilor. Alți câțiva studenți împart, în aceeași perioadă, manifeste în sprijinul muncitorilor. Se vor mai face câteva arestări (în total au fost 7), apoi studenții respectivi sunt exmatriculați și condamnați în ședințe universitare lărgite, după tipicul stalinist de odinioară. Studenții vor fi anchetați și mai apoi expediați în orașele de origine, fiind supravegheați și timorați împreună cu familiile lor. Securitatea a evitat să ia măsuri mai drastice, tocmai pentru a nu face vizibilă solidaritatea studenților (intelectuali) cu muncitorii
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
industria metalurgică și cea a construcțiilor, producția bunurilor de consum a fost totdeauna deficitară, astfel că la celelalte responsabilități tradiționale ale femeii s-a adăugat povara „aprovizionării”. Codul familiei adoptat în statele proaspăt comunizate a fost o copie a celui stalinist. În România, legislația asupra divorțului a înregistrat fluctuații în funcție de comandamentele ideologice ale momentului. În 1948 au fost eliminate din Codul civil român articolele 254-276, referitoare la motivele de divorț stabilite prin consens (care fuseseră în vigoare din 1864). Prin Legea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de formare. Nici atunci când Catedra de Psihologie și Pedagogie a fost anexată Catedrei de Socialism științific. Dar nici după 1989 nu am găsit înțelegere sau dorință de reparație. Pe nimeni nu interesa acest incident. Am scris despre acest montaj tipic stalinist de câteva ori. Am descris ceea ce am aflat, am încercat să-mi explic resorturile acestei afaceri. Cum s-a născut ea, de ce au fost atât de periculoși psihologii încât să se organizeze o asemenea înscenare pentru a-i reduce la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
1982, a explodat bomba MT (Meditația Transcendentală), motiv pentru desființarea Institutului de Cercetări Pedagogice și Psihologice. A fost o „afacere” mult comentată în cercurile intelectuale din România și de presa occidentală, tipică regimurilor dictatoriale. O reprimare manipulată, asemănătoare cu înscenările staliniste împotriva pedologiei, „demascată” ca „pseudoștiință” în 1936. În România, secretele „afacerii MT” au fost dezvăluite, nu în întregime, imediat după explozia din decembrie 1989. Două instituții separate se ocupau de studiul și formarea individului: Institutul de Psihologie, patronat de Academie
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
exponent al ideilor lui Cernâșevski, Belinski, Herțen și Dobroliubov. Deși cultivat și bine informat, el profesează acum - cu un zelos tendenționism sociologizant - idei aberante, ce au avut o influență dezastruoasă: ca să teoretizeze „imaginea omului nou, a tânărului revoluționar de tip stalinist”, va face istoria „decadenței literare occidentale”. Bunăoară, Alfred de Vigny și Alfred de Musset ar marca începutul expresiei decadentismului burgheziei, pe când Stéphane Mallarmé ar începe dictatura cuvântului. În Nichifor Crainic și Lucian Blaga V. nu vede decât cultul iraționalului, în
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
a scriitorului, din Am fost și cioplitor de himere (1994), personajele nu ar fi două persoane istorice deosebite, ci unul singur, dictatorul contracarat de propria lui virtualitate, de „umbra” lui posibilă. Cele două atitudini exprimă ideologia comunismului autoritar, brutal, opresiv, stalinist și ideologia comunismului „cu față umană”. În optica auctorială, adecvată țelurilor propagandistice ale scrierii, ideală ar fi a doua atitudine, idee înscrisă conjunctural în panoplia de idei a comunistului de tip nou. Următorul roman, Muzeul de ceară (1984), construit sub
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
deceniu”, reconstituie istoria recentă. Anticipând într-un fel Galeria cu viță sălbatică, romanul lui Constantin Țoiu, Sfârșitul bahic, bine construit, cu o epică densă, pasajele eseistice diminuând în favoarea acțiunii (uneori cu elemente de senzațional), conține o diatribă virulentă la adresa perioadei staliniste, procedare în principiu încurajată oficial în perioada ceaușistă, dar care vizează, în subtext, aspectele blamabile ale oricărui regim totalitar. Ultima scriere publicată de P. înainte de plecarea din țară, Copiii Domnului, un microroman ori, mai degrabă, o nuvelă amplă, o poveste
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]