1,136 matches
-
Pomponescu sau ale generației sale. Pomponescu însuși se rușina de acest egoism al mamei sale, care, afară de asta, profesa un hedonism exagerat, în baza căruia o faptă neaducând satisfacții imediate nu prezenta nici un interes. "La ce folosește asta?!" întreba ea stereotip. Onoarea socială, chiar și bizuită pe un fals, era tot ce prețuia. Luîndu-se drept centru al lumii, madam Pomponescu-mamă agrea sau detesta oamenii după chipul cum se purtau cu ea. Cine îi săruta mâna foarte intimidat și-i bătea în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îndepărtate. Căpitanul urmărea însă cu totul alte imagini, ale memoriei acelei dimineții derulate rapid, prin rotirea unei manivele de nichel, între oglinzile mișcătoare ale unui vechi fenakistoscop, din cele ce ivea ochiului încîntat balerine și cai de curse cu mișcări stereotipe și grațioase. Convoiul se-apropia de marele otel Bulevard. Se scurseseră deja prin tina acum plină de balegi aburinde carele alegorice ale berăriilor Oppler și Luter și cele ale topitoriei Lemaître. Plăpumarii nu putuseră înjuga decât un bou mai mult
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de faianță pictată și inele de fier, nu se știe pentru ce folosință. Își aducea aminte din copilărie - dar fusese oare adevărat? să fii neerlandez însemna să trăiești o viață-ntreagă în tablouri de gen sau în peisaje agasant de stereotipe și chinuitor de frumoase - ierni grele, cu zăpezi cum nu mai cădeau acum și care nămețeau pe un zid al casei și doar pe o singură parte a trunchiurilor de copaci. O înlănțuire de râuri și lacuri acoperite cu gheață
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Critica televiziunii”, menționată chiar la Începutul referatului, putea fi o gafă explozivă (se știe cine simboliza, pe atunci, „televiziunea”...), dar era citată cu perfect firesc, tocmai pentru a păstra senzația „normalității” și a evita orice sugestie de neobișnuit, primejdios, subversiv. Stereotipa invocare a „renașterii” din 1965 (pe care și eu o folosisem În carte, dar mai curând În sens subversiv, pentru a sugera cititorului diferența, după 20 de ani) oferea „acoperire” pasajelor dubioase, calificate neutru, când nu și simpatetic, de către referent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
manierisme și hipotimie cu explozii coleroase. Scrie poezii „artistice“, considerându-le reușite pe cele cu „model feminin“. Inspirația e întâi „stenografiată“, apoi, cu unele retușări, transcrisă în caractere de tipar. Poeziile par telegrame fără semne de punctuație (afară de virgula pusă stereotip după al doilea rând al fiecărui catren), fără acorduri gramaticale, cu litera orânduită meticulos. Toate au 4 strofe, titlul având rareori legătură cu textul ce dă impresia unui amestec arbitrar de cuvinte (cu efecte comice uneori), câteodată limpezindu-se brusc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
Uneori mă-ntreb la ce sânt bune manualele școlare și chiar istoriile literare, de vreme ce ele transformă realitatea culturală a epocilor trecute până la a o face de nerecunoscut. Biografii șablonizate și falsificate, mituri găunoase, statui rigide, colecții de citate nobile și stereotipe - iată ce se servește încă elevilor (dar și "omului de pe stradă") drept imaginea unor oameni și-a unor epoci. Confruntate cu documentele cele mai puțin mediatizate și luate-n considerare, jurnalele intime, memoriile, scrisorile etc, prefabricatele pe care le primim
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Sânt singurul, de altfel, din careul nostru "Luft mit Diamanten" {"von Cărtărescu zu Coșovei, von Iaru zu Stratan ...") care n-are umor. Cel puțin nu unul spontan. "Bătaia peștelui", "păpica", "bănuțul", "Cancio-Canciov", "Foma Fomici" și o mulțime de alte expresii stereotipe, jocuri de cuvinte, imitații, nebunii de adolescenți țicniți, erau creația (sau actualizarea) lui Traian. Mie îmi intrau în reflex Și ani de zile am înnebunit-o pe maică-mea cu ele. Băiat sărac (și sceptic al plebei proletare, ar fi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
capcana dulce a unei limbi cu o expresivitate infinită, dar tocmai de aceea intraductibilă: Urmuz, Arghezi, Blaga, niște simpli necunoscuți. Cu tot respectul pentru ei, nu vreau să le împărtășesc soarta. Nu vreau nici să devin "romînul de serviciu", invitat stereotip să-și reprezinte țara la colocvii și simpozioane. Nu am nimic de reprezentat în afară de mine însumi, de patria scrierilor mele. Aș putea fi portughez, eston sau elvețian. Aș putea fi bărbat sau femeie, grec sau barbar. Textura scrierilor mele ar
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
benignă, cu țipi neciopliți și hazlii, pe care curgea sudoarea, cu coifuri de ziare pe cap, cu "huo"-uri și "dă-i la oase" lipsite de imaginație, dar și de ură. Ia vezi, că eu nu știu multe!", mă amenința stereotip tata de câte ori îl enervam, și eu nu încetam să mă mir cum se poate lăuda un om că nu știe multe. Până și fiorosul "crăpare-ar fierea-n tine" al mamei - care, inutil de spus, și-ar fi dat viața
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu scrâșnet: Ferestrele se dăruiau soarelui, care lua totul, beat de senzualitate. (...) Fereastra era liniștită, exactă. Fereastra era, totodată, și duminicală, o sărbătoare cu oblonul vopsit alb: un geam ca un târgoveț binecrescut, care nu vede, nu aude și surâde stereotip. (Hop-la!) Fereastra este geometrie explozivă: Carlos ajunse la fereastra dincolo de care huzurea furtuna. Se agăță ca o iederă de pervazul ei, o deschise și o încălecă, năruindu-se în brațele Dezmățatei ca de pe bara fixă a unui trapez. (Nab) Alteori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
public: era un lucru cât se poate de obișnuit pe Pământ pentru profesori și oratori în general. Fu nevoie de un efort mintal conștient din partea lui Gosseyn pentru a alunga aceste asociații automate din memoria sa. Nu pentru că aceste amintiri stereotipe l-ar fi făcut mai puțin conștient, dar veneau așa, pe nepoftite și se amestecau îndeajuns pentru a-i distrage atenția de la ceea ce, la alt nivel al conștiinței, socotea a fi momentul hotărâtor. Vocea Patru făcuse pasul cel mare. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
părul tuns ca la pușcărie și cu cercelușii de aur cu pietricică roșie, prea vulgar sclipicioasă ca să fie rubin. Cu Marcela îmi petreceam ziua. De dimineață bătea la noi la ușă, deja murdară pe la bot, și când marna deschidea întreba stereotip: "Tanti, ce face bebelușu` tău?" (Asta pentru că atunci frățiorul meu avea doar câteva luni. Peste alte câteva avea să moară de dublă pneumonie.) Ieșeam cu ea și mergeam uneori la solar, un loc cu nisip. Acolo, scobind în nisipul din ce în ce mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
stelele de mare, ofiuride cu brațe lungi și încolăcite și stele în cinci colțuri, ca de coral, acum cuprinse de paloarea morții. Mai mult priveam la Gina, răsfrântă în vitrinele verzui. Era din ce în ce mai stranie, mai transfigurată. Zâmbetele ei deveneau mai stereotipe, ca un fel de promisiuni, de insinuări pe care nu le înțelegeam până la capăt. Mă remorca mai departe de un deget și, uneori, când zăboveam mai mult, se aduna lângă umărul meu, mă trăgea și mă împingea până mă urnea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lucrează împreună în cadrul matricei de grup are tendința de a ocupa același spațiu, un spațiu apropiat care permite o comunicare lejeră. De asemenea persoanele din grupul de psihologie de acțiune au tendința de a ocupa posturi relaxate, și nu stereotipe. De fapt, este de preferat ca și spațiul de lucru să permită asemenea posturi. Jocul de rol. Este tehnică de antrenament pentru abordarea unor roluri. De regulă putem folosi jocul de rol pentru a crea o atmosferă plăcută, pentru a
Tehnicile psihodramatice ?i conceptul de sine la deficien?ii de auz by Teodora Neagu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84065_a_85390]
-
un individ de treabă, care trezea un zâmbet de simpatie oricui. Sohațchi observase numaidecât în ce criză se afla Titi. Nu era de altfel greu, fiindcă Titi aducea vorba în chipul cel mai naiv de ceea ce-l preocupa, întrebarea lui stereotipă era, vorbind de femeie: - Crezi că se pretează? - Bre, îi zise într-o zi Sohațchi bonom, trebuie să te-nsurăm. Las' că-ți găsesc eu ție o fată. Ne-nsurăm odată, fiindcă și eu vreau să m-așez la casa mea. Sohațchi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
progresivă de manifestare a sensului, logica acestuia. Așa-zisa „artă modernă“, mai ales în formele ei ultime, adică cele afișate ca „piață“ a artei, ține de arbitrarul deșeului, de calitatea folclorică și de forma de bâlci a plăcerii. O plăcere stereotipă și lipsită de elevație. De altfel, circarii și decorația gălăgioasă din arenele zoologice ale circului, care-și aveau acolo locul, au devenit atât model, cât și materie de inspirație și experiment pentru teritoriul așa zis contemporan al artei; ele reprezintă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mecanism ești chiar tu; fiziologia ta este strict limitată la funcțiile unei mașinării. Ești gol pe dinăuntru și simți că prezența ta interioară nu mai are aderență la exercițiul cotidian al vieții; și atunci te lași purtat numai de reflexele stereotipe ale menținerii sacadate în viață, ale unei vieți din care interiorul e absent. El nu este cu totul absent, el subzistă letargic, în hibernare, undeva în tine, foarte departe; ca o amintire dispărută; și atât timp cât mediul îți este organic ostil
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
oponent, să-i facă față și să nu mai dea atenție nasului celuilalt. Efort zadarnic! De îndată ce privește într-acolo, e atât de fascinat de mucul așezat pe nas, că își pierde imediat cumpătul, se întrerupe, face apel la rezerve retorice stereotipe și nu poate evita să simtă că pierde partida. Cel din fața lui, vitalul, zâmbește satisfăcut. Își simte confirmată superioritatea și devine îngăduitor. O, pulbere a gloriei omenești, un punct ajunge s-o înalțe la ceruri! Când nu știu ce face un om
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de sens. Acest tip de dispersie fără sens, care atestă o gândire simplist cauzală, este în fond egal cu dezordinea - însă cu falsa aparență că tu ai introdus un principiu. Dar tu n-ai introdus nimic prin cauză, afară de gândul stereotip al lozincii: cauza ne face să gândim la cauze, fără să ieșim din cercul vicios al acestei bâlbâieli de sens. Dacă ne-am întreba, de exemplu: „Ce cauză are hazardul?“, am simți, prin instinctul logic al unei raționalități imanente, că
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
însuși simte balansul celor două suflete contrarii : acum, când cel binevoitor față de discipol pare iarăși să se fi înstăpânit, Profesorul își reamintește o veche ipoteză a sa. Că sensibilul tânăr își ascunde pudic sufletul prea vulnerabil în spatele căznitei sale conversații stereotipe. O ipoteză în conformitate cu modul generos al Profesorului de a-și privi semenii, pe care, hélas !, destul de rar realitatea se îndură să îl confirme. Cineva mi-a spus că, legat de incidentul de la Mamornița, guvernul a fost atacat pentru că rușii nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
demisiei lui Brătianu, aruncă tânărul. — Demisie ? ! Profesorul repetă plictisit, după el. N-are nici un chef să-i mai răspundă, după ce toată după amiaza a vorbit inutil. Inutil, inutil ! acest june nu știe decât să-i dea înainte cu întrebările lui stereotipe care la ce ar putea să-i folosească ? O păpușă mecanică, ce novitale, quoi de neuf ? Iată singurul lucru ce știa a-l spune ! Și cu asemenea făptură a irosit puținul timp care i-a mai rămas ! Plecarea Sophiei, supărată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu născut din libertate. Din contra, modul devenit solid și care revine, mod în cari escelează în recitațiune și în mișcările corpului oarecari forme individuale, pe acela-l indicăm noi ca pe maniera reprezintatorului. Pentru că e un mod de espresiune stereotip, de aceea și turbură întotdeuna curățenia unui caracter și se prezintă ca o trăsură desfigurantă în întregul tabloului. O manieră în sine cât de ne-nsemnată poate să-l lipsească pe reprezintator de-ntreg triumful jocului său, și asta mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
confirmarea intuiției sale că formula "dacă nu ar fi nu s-ar povesti" (deci afirmarea inițială a faptului că povestea respectivă este adevărată) nu apare decât în basmele românești. "Inițial, mi-am închipuit că e vorba de o simplă formulă stereotipă invocată din motive de rimă. Pe urmă, am simțit nevoia s-o pun în legătură cu modulațiile lui "a fi" din limba română, care nu se limitează doar la "este" sau "nu este", ci are și forme ca "va fi fiind", "era
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu poate rămâne indiferent la multitudinea formelor verbale în care se structurează comunicarea umană contemporană. Considerăm absolut necesar, ca la absolvirea gimnaziului, elevii să fie capabili a întocmi diferite compoziții cu destinație oficială. Unele dintre acestea au un limbaj standardizat, stereotip, termenul de compoziție devenind impropriu pentru ele, însă altele necesită ordonarea ideilor în comunicări coerente care reflectă, indirect, personalitatea celui care le întocmește datorită accentelor personale pe care le incumbă. Vom aborda din aceste tipuri de compoziții doar pe cele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe care i-l crease starea ei actuala. Ca un soldat bine instruit întors acasă, Lăură se simțea acum eliberată de constrângeri și principii stricte, de tot ceea ce era datorie față de un altul, de obligativitatea de a adopta un comportament stereotip. Revoluția care avea să urmeze curând nu a fost pentru ea nicidecum simbolul unei ere noi, ci prohodul celei vechi. Societatea română, care părea până atunci foarte omogena, explodase brusc, depărtându-se de comunismul abject. În principiu, nu eram împotriva
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]