971 matches
-
mică țestoasă, o carapace de piele plutind calm În ocean. S-ar zice că-i fericită, nu? — Cred că da. Sunt grămezi de pești buni de mâncare pentru ea, privește! I-a arătat un banc de macrouri suspendat În oceanul sticlos. Bill și-a pus cu stângăcie mâna peste a ei, Îi acoperea doar dege tul mare și arătătorul, deși era mare și moale. Mâinile lor acoperiseră zăcământul de petrol și aruncau o umbră pe ocean, de parcă furtuna stătea să izbucnească
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de vreme era sporit de faptul că podeaua de beton nu avea fundație. Mica provizie de cartofi pentru iarnă fusese atinsă de ger. Odată dezghețați, îți intra degetul în ei. Fie că-i fierbeai în coajă ori curățați, rămâneau apoși, sticloși, aveau un gust scârbos de dulce. De alături puțea grajdul, iar pe dinăuntru peretele exterior al încăperii lucea înghețat. Dormeam într-o singură încăpere. Fiica în pat cu mama, fiul cu tatăl. Înghesuiala era și mai mare decât în copilăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai bogat. N-aveam domiciliu asigurat dar dădusem telegramă la un hotel. Până acolo a fost un parcurs nesigur prin ceața polară. Camera era oprită pare-se și când am coborât, grăbită, am lunecat de pe scara trăsurei și pe trotuarul sticlos, întocmai ca adinioarea, lin ca pe patine - și Mini surise misterios. Fratele meu, posac de nesomn, discuta nu știu ce litigiu despre etaj cu portarul gras și adormit. Eram așa de obosită încît nu puteam înțelege ce spun, și ușoara căldură din
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vor vedea liniștiți de treburi? Speriată, lăcrimam pe la colțuri, în voie, ascunsă în grijile mele . După ani și ani, mă întorceam la liceu, după o vacanță de iarnă. Mergeam spre autobuz cu mama, întro zi geroasă, luminată de un soare sticlos. Autobuzul întârzia și mama a zis să mergem la o casă să ne mai încălzim. -Mergem la o mătușă pe care o cunosc din copilărie, mi-a spus ea. Am intrat pe o poartă mică și am zărit o căsuță
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
îi mai dăm multe explicații. L-am privit mult și i-am zărit mâinile acelea zbărcite ca niște smochine, care ne aduceau un strop de lumină în copilărie prin zborul frânt al păsărilor de ghips și al păpușilor cu ochi sticloși. Și azi mai simt mâinile moșului Caletcă pe față, parcă avid să îmi ia ochii să-i dăruiască ultimei păpuși. Oarba Femeia ședea ziua întreagă pe prispa casei legănându-și trupul brăzdat de timp și își tot arunca ochii goliți
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
timpul. Un circar (mi-e prieten), cu chip de cioclu, întoarce clepsidra când e nevoie și gândește batjocoritor: “la magazinul din colț s-a adus carne proaspătă și ei se calcă în picioare pentru niște tocite visuri.” Ochiul lui e sticlos și albastru. Numai eu pot vedea un curcubeu conturat cu migală în adâncul sufletului său. “E copilul înger, nenăscut”, mă lămurește el.” Se odihnește doar, aici, în sufletul meu, am și eu suflet. Fiecare avem un suflet și uneoari chiar
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
patul ăsta corabie; mai târziu i l-a dat mamei, care și-l scotea, din când în când, de pe deget și mi-l dădea să mă joc cu el) în întuneric, geamănă cu ochii mamei, albăstriți de un plâns neîntâmplat, sticlos ațintiți către o prerie a ei. David adormit la ea în brațe, cu mânuța lui mică, pe care tot nu a atins-o nimeni, strânsă în jurul unei șuvițe din părul ei. Eu, brusc transformat în spectator, în Alex Hriavu, care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Garden. E un hotel, ți-am zis. Știi ceva de el? E în Edinburgh. Nu, îmi pare rău... — N-ai de ce. Pauză. Lungă. Rece. Constatarea că, de când venise, făcuse cearcăne. Părea încă și mai mică. Aproape sfrijită. Cu o paloare sticloasă, ca de pește. Imposibilitatea de a-și da seama dacă asta îl flata sau îl călca pe nervi. Mai e ceva? Nu cu vocea ei obișnuită. Aceeași moleșeală călduță, incongruentă cu pielea de Ondină în mizerie. — Nu, asta a fost
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vestibul ― a fost locul cel mai potrivit. Deoarece, în cursul consultației, cu excepția a numai două cazuri, instrumentele putuseră fi apropiate de fotoliul din care Gosseyn putea supraveghea, privind oblic prin ușa vestibulului, poarta întredeschisă de la intrare. Unele dintre aparate luceau sticlos și tuburile lor electronice funcționând îi încălzeau obositor pielea atinsă. Altele, deși iradiau strălucirea metalului topit, rămâneau reci și fără viață. În fine, erau aparate fără nici o lumină vizibilă, dar care zumzăiau, mârâiau sau vibrau în timp ce-l examinau cu simțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
după numai câțiva pași. Trupurile soldaților din garda lui Thorson zăceau risipite în toate părțile. În spatele unui birou zări, cufundat într-un fotoliu, un om în vârstă; barba îi acoperea în bună parte obrazul. Ridicându-și către Gosseyn ochii deja sticloși, reuși să surâdă și articulă: ― Ei bine, am reușit. Vocea lui era puternică, familiară. Gosseyn îl privi și-și aminti unde și când auzise pentru prima oară această voce de bas. Șocul revelației îi concentră reacția într-un singur cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
patul de spital îi observ pe cei ce se agită în jurul meu. Crivățul inimii mele nu reușește să se potolească sub căldura afecțiunii lor. V. tînăr, incolor. Sînt împresurat de ființe transparente, de minotauri și inorogi tăiați dintr-un abur sticlos, forfotind în jur cu scrîșnete de copite, dezmierdîndu-se cu capul sau luptîndu-se. V. scriitorul față cu moartea. S-a trezit cu ea alături și era să dispere că există. Apoi, a început să urle, să nască istorie după istorie, interpunându
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ciuntească nasul Sfinxului pe care l-am construit? Mai bine îl sfidăm! Și îi propun Doctorului să îmi găsească tehnologia cu care fosilele sfidează timpul. Apoteoza măștii de chihlimbar. Am inventat cadavrul care, în loc să putrezească, se pietrifică într-o masă sticloasă ca Luna. Așa iubiții nu ne-ar părăsi, ba, chiar, ar mai putea fi sărutați. Sculptorii ar șoma, statuile pure ne-ar împînzi intimitatea ca mobilele făcîndu-ne contemporani cu trecutul. Și am putea construi cu strămoșii un far transparent lăsînd
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și acele urme de civilizație erau acolo special pentru noi, ca un fundal pentru elementele muncii noastre, așa cum noi, reciproc, transpiram mulțumind pentru privilegiul de a fi parte a acelui întreg. Noi doi într-o barcă îngustă, cafenie, pe apa sticloasă, care părea mai întîi neagră, apoi din nou albastră, luminați de un soare arzător, binecuvîntați de copacii care se aplecau deasupră-ne, încurajați de iarba șoptitoare și stufărișul fluierător, priviți stăruitor de vaci și de pescari, cu behăitul oilor și șuieratul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
opaițului este cauza, îl stinse. Inelul continua să viețuiască, fiind străbătut de sclipiri reci de aramă, lumini fosforescente și flăcări mocnite de jeratic. Într-un târziu, cuteză să-l atingă cu prudență. Sub degetul său tremurând, materialul necunoscut devenea ba sticlos, ba catifelat, ba unsuros, ba cerat. Era când cald și umed ca sângele, când răcoros și uscat ca piatra. Vru să strige: "Așa ceva nu există!"; dar acel ceva există, era acolo, sfidându-l ca un ochi de diavol. Brusc îi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
colțuroase. Dar n-a fugit prea departe. Revenea mereu, perfidă și sâcâitoare, dându-mi cu tifla, furându-mi somnul și ultimele firimituri de liniște... După un timp, am început să-mi găsesc rând pe rând animalele din bătătură cu privirile sticloase și dinții încleștați de morți stranii și neștiute. Apoi insecta morții a început să devoreze seva copacilor și plantelor din grădină, care păliră și se veștejiră ca pârjolite de flăcări. Vestea, luând forme și dimensiuni ciudate, se răspândi în împrejurimi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
gesturile violente ale celui înarmat; tot așa cum înțeleptul își pune seara, în fața cocioabei, tot avutul. în pădurile din Galiția, graful pusese vase mari cu făină amestecată cu ipsos, pentru a găsi apoi prin tufișuri porci mistreți fără suflare, cu privirile sticloase și mațele împietrite. Folosea frecvent astfel de capcane culinare. Ascundea cu grijă în momeală bureți de mare comprimați, care se desfăceau apoi absorbind toate sucurile stomacului, arici de mare care perforau mațele jivinei sau câte o coastă tăioasă de delfin
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
comun cu acesta o simbioză ciudată om aparat, un monstru compozit cu două picioare, bust, mâini, cap paralelipipedic de lemn, susținut de alte trei picioare de barză cu câte un deget de fier înfipt în țărână și un singur ochi sticlos în mijlocul feței pătrate, care privea fix și lipsit de expresie. Tulburat de actul magic la care lua parte, precupețul trebuia să stea nemișcat câteva minute, fără să respire, să înghită sau să clipească din ochi, după care, palid și istovit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
voi spune. Au mai intrat în alte magazine și într-unul au zărit figuri din plastic, pluș, mătase, țesături pufoase care reprezentau animale. Cecilia a pus ochii pe un pisoiaș gri cu câteva pete pe corp și cu niște ochi sticloși. Uite ce drăguț este pisoiașul acesta. Îmi place foarte mult. Ce blană moale are! Dacă vrei, cumpără mi-l. —Cecilia! Cecilia! nu te înțeleg. Îmi place și cățelușul acela alb. Ție nu-ți place? — Este mai frumos cel cu urechile
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
UN CHIȚĂIT PUTERNIC CÎND ȘOBOLANUL SE TRASE ÎNTR-O PARTE SPRE CELĂLALT CAPĂT AL ÎNCĂPERII. SE GHEMUI ACOLO, ȘI HEDROCK VĂZU CĂ MIȘCĂRILE VIOLENTE ALE ANIMALULUI TRĂDEAZĂ DEJA ACCELERAREA PROCESELOR VITALE. ÎNCET, ÎNCEPU SĂ SE RĂSUCEASCĂ PE O PARTE. OCHII STICLOȘI ÎL STRĂPUNGEAU PARCĂ PE HEDROCK ÎN TIMP CE ACESTA SE TRĂGEA CLĂTINÎNDU-SE AFARĂ DIN ȚARCUL ȘOBOLANULUI, ÎNDREPTÎNDU-SE SPRE SUITA DE ÎNTRERUPĂTOARE ALE CURENTULUI ELECTRIC. ANIMALUL NU SE STRĂDUI SĂ-L URMĂREASCĂ; PESTE O CLIPĂ HEDROCK IZBUTISE DEJA SĂ TRAGĂ PÎRGHIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
O cercetă iute și constată că nu e nimeni înăuntru. Oftînd, se lăsă pe scaunul multifuncțional din fața tabloului de comandă, trase aer în piept și cu multă emoție apăsă de lansare. CA O MINGE CARE SE ROSTOGOLEȘTE PE O PANTĂ STICLOASĂ, MICA NAVĂ ȚÎȘNI ÎN VĂZDUH. VĂZUT DE LA ÎNĂLȚIMEA DE UN KILOMETRU, VECHIUL ȘI MINUNATUL ORAȘ SCÎNTEIA ÎN SOARE. PĂREA FOARTE APROAPE, UNELE DIN VÎRFURILE CLĂDIRILOR APROAPE CĂ-I ZGÎRIAU NAVA ÎN TIMP CE ZBURA. LUI HEDROCK I SE GOLISE CREIERUL DE GÎNDURI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
reîntoarceri a Vieții să-i chemi: "Încă!" PYTAGORA În calmul multor zile de drumuri lungi pe mare Spre sânul adâncimii fluide am privit; Iar ochiul meu lăuntric e încă năpădit De-a umbrei și-a culorii bogată-amalgamare: Când repezi, când sticloase, și umede și rare, În orbul mării limpezi - tezaur negrăit - Răsfrângeri fără număr, pe rând au oglindit Multipla aparență și vecinica schimbare. Dar mai apoi Crotona, cu zidul dorian, M-au despărțit de-a pururi de glaucul noian... O, Iön
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de umbră, începeau?... DRIADA I Eu îl priveam prin geamul vărgat de lujeri, vara, Ori scris de colții iernii cu sterpe flori de ger, Cum pe tipsia luncii, biet arbore stingher Își frânge vreascul veșted sau clatină povara, Dar pârtia sticloasă mi se părea înceată; Iar calea însorită, prea lungă pîn' la el. Și-am stat să-nnod întruna - inel lângă inel - Din sfoară, mreji; și vârșii, din salcie tăiată. Și totuși cât de dornic eram să-i fiu aproape Să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a fost la turcul atât aliș-veliș... Zi darnică, de lapte și miere, aferim! - Hai, ia ce vrei din coșul lui Haivada Selim." Și trase mucavaua panerului turtit... Ca sculele-n sipeturi, așa mi-ați răsărit, Alvițe rumenite, minuni de acadele Sticloase - numai tremur, văpăi și ape - ca Ocheanele de limpezi, de mici, la fel de grele... O rază prăfuită prin toate furnica. Și dârdâind sub brumă și colții de migdale Rahatul părea urmă de-ngheț după topit. Un candel cât o nucă, prin
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
încărbunat, învîrtind cărți de joc și răsucind țigări fără rușine: lume prea felurită, împrumutînd de la oglinda unei tristeți comune singura ei unitate. Dar lunca de aur și pădurea eminesciană mă ajutau să uit lugubrul multor sindrofii armenești. Râul mai ales, sticlos, egal, bogat, dar și insipid ca marele său cântăreț, Siretul leneș se confundă cu una din cele mai dragi vedenii. În fast minuscul de regină Mab, o văd biruind cursul pe nobila și viteaza cățea terrieră Miss - dragostea și mândria
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mesajului, spunea că sunt egoist, că puțin îmi pasă de alții care poate au nevoie de mine, și așa mai departe. Până la urmă m-a convins și am pornit, târziu după-amiază, spre casa Mariei. Mergeam încet, pe cerul compact și sticlos alergau niște nori destul de urâți. Orașul zăcea în covorul lui de praf. Mă simțeam în afara oricărei legături favorabile cu norii aceia adunați sub ochii mei într-o harababură menită parcă să-mi demonstreze cât de iluzorii ne pot fi uneori
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]