1,700 matches
-
lui Marino, despre care el însuși spune că ,,c’est à prendre ou à laisser”, mi se pare perfect structurată intern. Actualizarea bibliografică, incomparabilă cu aceea a altor lucrări de specialitate, are importanța ei: autorul este la curent cu evoluția stilisticii, de exemplu, și știe bine că actualmente ea se orientează spre stilistica temelor, a motivelor, a personajelor etc.; a urmărit evoluția lingvisticii din domeniul trecut și tentativele de construire a unor universalii lingvistice; este la curent cu antropologia filosofică și
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
ou à laisser”, mi se pare perfect structurată intern. Actualizarea bibliografică, incomparabilă cu aceea a altor lucrări de specialitate, are importanța ei: autorul este la curent cu evoluția stilisticii, de exemplu, și știe bine că actualmente ea se orientează spre stilistica temelor, a motivelor, a personajelor etc.; a urmărit evoluția lingvisticii din domeniul trecut și tentativele de construire a unor universalii lingvistice; este la curent cu antropologia filosofică și mai ales cu hermeneutica. Pe scurt, teoria lui Marino nu este rezultatul
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
Modalități și forme în dramaturgia românească. Lucrează în calitate de corector la Editura Dacia din Cluj (1970-1974), devenind ulterior asistent universitar la Catedra de limba română pentru studenții străini a Facultății de Filologie din Cluj-Napoca (1974-1981). A făcut parte din Cercul de stilistică și poetică al Facultății de Filologie clujene (din 1978), a participat la cursuri de specializare în acest domeniu. În 1981 se angajează cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” al Academiei Române, Filiala Cluj, lucrând la două mari
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
România literară”, „Ramuri”, „Transilvania”, „Cronica”, „Teatrul azi” ș.a. Îngrijește o ediție din dramaturgia lui Adrian Maniu și postfațează volume din teatrul lui Barbu Delavrancea și din romanele Hortensiei Papadat-Bengescu. Scrie studii de poetică și semiotică în volume colective: Studii de stilistică, poetică, semiotică (1980), Semiotică și poetică (I, 1984). Farmecul personalității critice vine la M. din iscusința oralității, debitul intens și persuasiv al ideilor, gradul de implicare subiectivă în actul comunicării. Demersul critic este conceput ca o ieșire în agora, ca
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
nume: Demostene Botez, Adrian Maniu, G. Topîrceanu, Otilia Cazimir, Claudia Millian, Al. A. Philippide, Camil Baltazar, Aron Cotruș. Singurul care prilejuia criticului câteva paragrafe de relevare a procedeelor poetice moderniste era Adrian Maniu, a cărui poezie e „un triumf al stilisticei și al manierei”, maniera însăși fiind „cuprinsul și conținutul operei de artă”. G. Călinescu anunța aici o privire tipologică asupra fenomenului modern, omologată aproape două decenii mai târziu. Pe acest plan, și nume ca Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia, Fundoianu, Voronca
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
de excepție - zeci de pagini, deopotrivă de sobre și reconfortante, în revista de critică teologică Predania. Mai ales între anii 1940-1950, Dumitru Stăniloae își disputa prioritățile între Telegraful român și munca la Filocalie. Firește, compromisurile era vizibile. Unii adoptau o stilistică didacticistă, grăbită sau improvizată; alții sacrificau prea multe pagini unor contingențe minore ale istoriei. La aceasta se adaugă, în cazul fiecărui autor, o anumită vulnerabilitate față de legea de atracție gravitațională a istoriei: virajul spre extremismul politic în cazul lui Nae
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și nu oricum, ci la persoana a III-a -, intelectualul respectabil n-ar vreasă-i și asume esența teologică. Ne rămân deci surprizele bucătăriei balcanice, care îndură fără efort ghiveciul și cacealmaua: o cultură a divertismentului - această puerilă consimțire la moarte-, stilistica nudității verbale și patima bășcăliei nemăsurate. Sunt multe exemple de paragină a simțului nostru critic postdecembrist și nu trebuie insistat. Prea mulți au întâmpinat numeroasele ipostaze ale „obscenității publice” românești cu logica inopinată a surdinei. Asfixiați de politețuri, am ales
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
este un om aflat în posesia unei busole. Neîncetat, aceasta îi indică răsăritul nostru, cel de sus. Cateheza liturgică și canoanele memorieitc "Cateheza liturgică și canoanele memoriei" Liturghia făurește Biserica și crează comuniunea. André Scrima (1925-2000) Prioritatea gestuluitc " Prioritatea gestului" Stilistica ortodoxiei răsăritene are o foarte vizibilă amprentă liturgică. Pus în afara cultului, creștinismul riscă să se degradeze în ideologie, revelația să decadă la statutul unui „mesaj”, iar viață pravoslavnică să se compromită în anacolutele unei etici resentimentare. În absența rugăciunii și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Premianții coborau în pantă, fără frână. Nimeni nu îndrăznea să angajeze un cartezian „discurs despre metodă”: sistemul era infailibil, iar casta preoțească a meditatorilor trebuia respectată din tată-n fiu. „Enumerația, personificarea, epitetul, metafora și hiperbola - această quintă royală a stilisticii de școală generală rezolva totul indiferent de împrejurare” (p. 192). În primele săptămâni ale verii, înaintea examenului de admitere, copiii repetau alături de părinți, zi și noapte, întregul caiet de comentarii, alternându-l doar cu tabelele de formule matematice sau constante
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dl Baconsky se lasă prins adesea în mrejele formulei sintetice și adâncimile interogațiilor polare. Marcat de stilul literar francez - care sacrifică dinamica cinematografică a verbului pentru acrobația portretistică a adjectivului -, diplomatul român are virtuțile unui eseist de excepție. Uneori, această stilistică riscă să piardă puterea Cuvântului divin în plasa pedanteriilor livrești sau pe coridoarele unor simple prolegomene. În clasa cuprinzătoare de improvizații teologice și fantezii agramate pe care le suportă scrisul românesc din ultimele două decade, fructul inteligenței unor cărturari pasionați
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
istoric sunt încununate de câteva splendide apoftegme. La prima vedere, Omul recent colectează o sumă de reflecții redactate pe teme diferite, separate formal în o sută șaizeci și patru de „capete”, cu și fără titlu. Ceea ce le unește este o stilistică literară și o obsesie filozofică: de când a apărut și până când va mai dura timpul unic al modernității? Deși îndreptată explicit împotriva postmodernismului, cartea lui H.-R. Patapievici poate fi comparată pe alocuri cu eseurile nesistematice ale lui Jacques Derrida. La
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
-ndemn făuritor, tenace, Ă Când au plecat toți s-au simțit mai tare: Examenul fusese-o sărbătoare”. Despre imaginea lingvisticii În 1951, despre tangența ei cu opera literară, cu arta actorului, despre conținutul și stadiul cercetării lingvistice la Academie, despre stilistica marxistă, ș.a., În suita de articole din paginile următoare. Eugen CAMPUS 86: „Cele mai frumoase succese ale lor le-au dobândit fruntașii scrisului nostru atunci când bogatul conținut de idei bazat pe cunoașterea adâncă a vieții, l-au exprimat Într-o
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În lingvistică. I.V. Stalin arătând că vocabularul reflectă direct activitatea productivă a omului și În general orice activitate umană, a dat studiilor despre limbă o bază marxistă, științifică. Numai pornind de pe pozițiile cucerite de I.V. Stalin se poate Întemeia o stilistică valabilă. (Ă). Stilistica marxistă, pornind de la această bază sănătoasă trebuie să-și propună să ajungă să Învețe pe scriitori cum să folosească În mod just limba națională, să ajute pe critici să aprecieze În mod științific stilul operei literare. (Ă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Stalin arătând că vocabularul reflectă direct activitatea productivă a omului și În general orice activitate umană, a dat studiilor despre limbă o bază marxistă, științifică. Numai pornind de pe pozițiile cucerite de I.V. Stalin se poate Întemeia o stilistică valabilă. (Ă). Stilistica marxistă, pornind de la această bază sănătoasă trebuie să-și propună să ajungă să Învețe pe scriitori cum să folosească În mod just limba națională, să ajute pe critici să aprecieze În mod științific stilul operei literare. (Ă). Înarmați cu Învățătura
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu privire la «simplitatea mijloacelor», În «graiul limpede» și «simplu», cronicarul să și-o fundamenteze pe o analiză serioasă a acestor Însușiri. În ce constă pomenita simplitate? Întrucât e o notă distinctivă a lui Jebeleanu? De unde provine? Cum se explică? Ce particularitați stilistice determină? Pentru că a vorbi despre «graiul limpede și simplu» În abstract e tot atât cu a spune - Întrebuințând o frază-tip din manualele de limba română din trecut - că bucata cutare e scrisă Într-o „aleasă limbă românească”, deci cu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nu atât ocolitoare, cât greu accesibilă. Chiar dacă am citit și recitit cu încântare romanul, nu sunt pe deplin convins că episoadele se înlănțuie după o logică indestructibilă. Articularea secvențelor este, într-adevăr, subtilă - dar ea se datorează mai degrabă strălucirii stilistice decât succesiunii inevitabile a întâmplărilor. Cititorul e manipulat fără scrupule, prin strecurarea unor aluzii și semănarea indiciilor care, ulterior, confirmă niște intuiții, dar nu motivează o evoluție. Acceptând că primul episod al cărții are mai mult un rol de uvertură
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
el nu atrage suficient atenția sau nu reușește să sugereze conținutul și domeniul de aplicare al lucrării, foarte puțini cititori se vor Încumeta să o parcurgă” (Florea, 1983, p. 113). CITAT RETRAS!!! Am arătat cu alt prilej („Titlul jurnalistic”, În Stilistică și mass-media. Aspecte ale experienței jurnalistice, Editura Excelsior, Cluj-Napoca, 1999, pp. 96-119) câteva dintre „secretele” titlului jurnalistic (uneori și literar). Spre deosebire de acestea, titlul unei lucrări științifice presupune o seamă de restricții și exigențe: - să fie cât mai scurt, suprimând verbele
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
autor. Iată câteva exemple de tratate cu un singur autor, chiar dacă În titlul acestora nu apare În mod explicit cuvântul tratat: G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până În prezent, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1941; Iorgu Iordan, Stilistica limbii române, ediție definitivă, Editura Științifică, București, 1975; Aurel Iancu, Tratat de economie, vol. I. Știința economică și interferențele ei, Editura Economică, București, 1993. Iată și câteva exemple de lucrări colective: Tratat de drept civil, vol. I, Editura Academiei Republicii
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
134), vorbind despre faptul că o limbă cu numeroase „frazeologisme” (așa cum este și cazul limbii române) este una cu mari resurse de expresivitate, dă drept argumente de Întărire o lucrare clasică În domeniu, datorată lui Iorgu Iordan: 1 Vezi Îndeosebi Stilistica limbii române (ediție definitivă), de acad. Iorgu Iordan, București, 1975 (pp. 265-304), precum și unele contribuții care au legătură cu cele discutate aici și care figurează În „bibliografia cronologică” anexată acestei fundamentale lucrări (pp. 349-377). 2.5. Notele de conținut Notele
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
postfață, traducător (dacă e cazul); editura; anul de apariție (deci trei precizări În ordine invers alfabetică: localitate, editură, an. Această ordine, perfect logică, nu este respectată Întotdeauna. De obicei, se indică editura, localitatea și anul. Așa procedează Iorgu Iordan În Stilistica limbii române, precum și majoritatea lingviștilor); numărul paginii (al paginilor) la care se găsește citatul sau o anumită informație. Așadar vom scrie: 1 I. Funeriu, Principii și norme de tehnoredactare computerizată, Editura Amarcord, Timișoara, 1995, p. 29. Observații După fiecare notă
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
1967. Richardeau, François, Manuel de typographie et de mise en page, Editions RETZ, Paris, 1993. 3.2. Bibliografia cronologică sau retrospectivă Este utilizată pentru a evidenția evoluția studiilor dintr-un anumit domeniu. De exemplu, celebra lucrare a lui Iorgu Iordan Stilistica limbii române, ediție definitivă, Editura Științifică, București, 1975, are o astfel de bibliografie. Aceasta inventariază toate lucrările din domeniul stilisticii scrise la noi din 1798 până În 1972. În lucrarea Constantin Ciopraga, Interviuri, prefață și notă asupra ediției de Ilie Rad
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
retrospectivă Este utilizată pentru a evidenția evoluția studiilor dintr-un anumit domeniu. De exemplu, celebra lucrare a lui Iorgu Iordan Stilistica limbii române, ediție definitivă, Editura Științifică, București, 1975, are o astfel de bibliografie. Aceasta inventariază toate lucrările din domeniul stilisticii scrise la noi din 1798 până În 1972. În lucrarea Constantin Ciopraga, Interviuri, prefață și notă asupra ediției de Ilie Rad, ediție Îngrijită de Ilie Rad și Raluca-Simona Deac, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2007, am folosit tot bibliografia cronologică, pentru a arăta
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
și subtitlu, va fi menționat și acesta, exact așa cum apare pe foaia de titlu, și va fi scris tot cu italice. Exemple: Cristoiu, Ion, În vestă, printre fracuri. Note de călătorie satirice din străinătate, Editura Historia, București, 2007. Rad, Ilie, Stilistică și mass-media. Aspecte ale experienței jurnalistice, prefață de prof. univ. dr. G. Gruiță, Editura Excelsior, Cluj-Napoca, 1999. Schneider, Wolf; Esslinger, Detler, Die Überschrift. Sachzwänge, Fallstricke, Versuchungen, Rezepte, List Verlag München-Leipzig, 1993. • Unele cărți sunt tipărite prin colaborarea a două edituri
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
al reeditării unei lucrări, indicele trebuie să fie refăcut, fiindcă avem de-a face cu un alt format al cărții, deci cu o altă paginație. E adevărat că vechiul indice ne poate ajuta, Însă refacerea acestuia cere foarte multă atenție. Stilistica limbii române, ediția definitivă (1975), a lui Iorgu Iordan precizează următorul aspect: „Indicele păstrează structura celui din ediția precedentă (1944). Adaptarea la ediția actuală a fost făcută de AUREL NICOLESCU”. 2.2. Ordonarea alfabetică Odată „intrările” inventariate, se poate Începe
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
de o propoziție cauzală introdusă prin căci. Am dat aceste exemple pentru a vedea la ce ne poate servi un indice de cuvinte. 3.5. Indicele de materii Este ceva mai complex, fiindcă se inventariază grupuri de cuvinte-cheie. De pildă, Stilistica limbii române a lui Iorgu Iordan are un bogat indice de materii. Cine este interesat de valoarea diminutivelor, găsește aici următoarele informații: diminutive 158-175; sensurile și nuanțele semantice exprimate de sufixele diminutivale 158-166 (depreciative 159-160, 166; dezmierdătoare 160-163; ironice 163-166
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]