10,115 matches
-
m-a degradat, făcând din mine un novice, ca scriitor și ca soț. În loc să devin bătrân și înțelept am devenit mai prost și mai „tânăr“. Am „regresat“, cum spun psihologii. Feifel a mai încerca să mai scrie un timp cu stiloul, dar nu mergea deloc. - La dracu cu creația, a strigat el, aruncând stiloul în perete. Pete negre apărură pe tapetul alb ca în gravurile lui Miro. - HA, HA, HA! Feifel a auzit hohotul de râs clar tăcând. Toate aceste ha-ha-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
În loc să devin bătrân și înțelept am devenit mai prost și mai „tânăr“. Am „regresat“, cum spun psihologii. Feifel a mai încerca să mai scrie un timp cu stiloul, dar nu mergea deloc. - La dracu cu creația, a strigat el, aruncând stiloul în perete. Pete negre apărură pe tapetul alb ca în gravurile lui Miro. - HA, HA, HA! Feifel a auzit hohotul de râs clar tăcând. Toate aceste ha-ha-uri erau o batjocură, sunete pline de sarcasm. A capitulat imediat și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nou să-l rătăcească. Fără îndoială că demonul îi cunoștea punctul slab: Feifel vroia să fie iubit cu orice preț. A face binele era, fără îndoială, drumul cel mai scurt spre iubire. S-a așezat imediat la masa de scris - stiloul nu mai făcea pete. Dintr-o suflare i-a scris Olgăi, invitând-o cu fetițele în Suedia. O numise „tânăra mea soție“. Era o nebunie, dar totuși câtă bucurie resimțise după acceptarea ei! De Sabat, Feifel se afla din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
care îl ajutase să înțeleagă inima omenească. Dorea să scrie despre Lilith, despre magica ei făptură telurică. Imposibil - era ca și cum s-ar fi reîntors în acel cerc vicios: nu mai putea scrie nici un rând. În plus, îl dureau degetele și stiloul începuse să picure din nou, făcând pete mari de cerneală. Ca de obicei când era vizitat de neputința de a scrie, a ieșit să se plimbe, ca să-și pună gândurile în mișcare. În dreptul lui Hotorget, un italian l-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și doream chiar să vină clipa, cea din urmă. Am încercat să citesc, dar nu mă mai interesa nimic, totul era plin de vanitate și ridicol în comparație cu suferința mea fără nume. Am încercat să scriu și am întâlnit deodată rezistența stiloului care se aliase cu demoni necunoscuți, vărsând din el pete de cerneală cu conturul Africii și Australiei. În spatele petelor de cerneală care altădată mă inspirau să scriu și să desenez, m-am văzut deodată pe mine însămi ca un prizonier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
romancier și să duc o viață de melodramă. Rădăcina iluziei mele literare, În afară de acea minunată simplitate cu care se vede totul la cinci ani, era o minunată piesă de meșteșug și de precizie care stătea expusă Într-o prăvălie de stilouri de pe strada Anselmo Clavé, chiar În spatele Consiliului Militar. Obiectul devoțiunii mele, un somptuos stilou negru garnisit cu Dumnezeu știe cîte rafinamente și titluri, prezida vitrina ca și cînd ar fi fost vorba de una din bijuteriile coroanei. Această unealtă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
minunată simplitate cu care se vede totul la cinci ani, era o minunată piesă de meșteșug și de precizie care stătea expusă Într-o prăvălie de stilouri de pe strada Anselmo Clavé, chiar În spatele Consiliului Militar. Obiectul devoțiunii mele, un somptuos stilou negru garnisit cu Dumnezeu știe cîte rafinamente și titluri, prezida vitrina ca și cînd ar fi fost vorba de una din bijuteriile coroanei. Această unealtă, o minunăție În sine, era un delir baroc de argint, aur și mii de curbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
coroanei. Această unealtă, o minunăție În sine, era un delir baroc de argint, aur și mii de curbe ce străluceau precum farul din Alexandria. CÎnd tata mă scotea la plimbare, eu nu tăceam pînă cînd nu mă ducea să văd stiloul. Tata spunea că acela trebuie că fusese, cel puțin, stiloul unui Împărat. Eu, În taină, eram Încredințat că, cu o asemenea minune, se putea scrie orice, de la romane la enciclopedii, și chiar scrisori a căror putere trebuia să se afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
baroc de argint, aur și mii de curbe ce străluceau precum farul din Alexandria. CÎnd tata mă scotea la plimbare, eu nu tăceam pînă cînd nu mă ducea să văd stiloul. Tata spunea că acela trebuie că fusese, cel puțin, stiloul unui Împărat. Eu, În taină, eram Încredințat că, cu o asemenea minune, se putea scrie orice, de la romane la enciclopedii, și chiar scrisori a căror putere trebuia să se afle mai presus de orice limitare poștală. În naivitatea mea, credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu o asemenea minune, se putea scrie orice, de la romane la enciclopedii, și chiar scrisori a căror putere trebuia să se afle mai presus de orice limitare poștală. În naivitatea mea, credeam că ceea ce aș fi putut scrie eu cu stiloul acela ar fi ajuns pretutindeni, inclusiv În acel loc de neînțeles unde tatăl meu spunea că se dusese mama și de unde ea nu se mai Întorcea. Într-o zi s-a Întîmplat să intrăm În prăvălie și să Întrebăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
loc de neînțeles unde tatăl meu spunea că se dusese mama și de unde ea nu se mai Întorcea. Într-o zi s-a Întîmplat să intrăm În prăvălie și să Întrebăm de fericita sculă. Se dovedi că acela era regele stilourilor, un Montblanc Meinsterstück de serie limitată, care aparținuse, sau așa ne asigura vînzătorul cu solemnitate, nici mai mult, nici mai puțin decît lui Victor Hugo. Din acea peniță de aur, am fost informați, izvorîse manuscrisul Mizerabililor. — Tot la fel cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și vase comunicante, toate acestea parte din necunoscuta știință teutonă care susținea linia glorioasă a acelui Înainte-stătător al tehnologiei grafice. În favoarea sa trebuie să spun că, deși probabil că aveam o Înfățișare de mațe-fripte, vînzătorul ne-a lăsat să mînuim stiloul cît am voit, l-a umplut cu cerneală pentru noi și mi-a oferit un pergament pe care să-mi pot scrie numele și să-mi Încep astfel cariera literară pe urmele lui Victor Hugo. Apoi, după ce Îl trecu printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Poate altă dată, bîigui tata. Ajunși Înapoi În stradă, Îmi spuse cu blîndețe În glas că nu ne puteam permite prețul acela. Librăria dădea cît era necesar pentru a ne Întreține și pentru a mă trimite la un colegiu bun. Stiloul Montblanc al augustului Victor Hugo trebuia să mai aștepte. Eu n-am zis nimic, Însă, tata Îmi citise probabil dezamăgirea pe chip. — Uite cum o să facem, propuse el. CÎnd vei Împlini vîrsta pentru a Începe să scrii, o să ne Întoarcem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
astă dată de o natură mai puțin onorabilă și legată de predilecția sa erotică pentru efebi musculoși din lumpenul cel mai viril și de Înclinația de a se Îmbrăca precum Estrellita Castro. — Dar dacă don Federico nu le are cu stilourile? am Întrebat eu cu divină inocență. Tata Își arcui o sprînceană, temîndu-se poate că acele zvonuri ponegritoare Îmi pervertiseră nevinovăția. — Don Federico se pricepe oleacă la tot ce este german și e În stare să facă și un Volkswagen, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sprînceană, temîndu-se poate că acele zvonuri ponegritoare Îmi pervertiseră nevinovăția. — Don Federico se pricepe oleacă la tot ce este german și e În stare să facă și un Volkswagen, dacă e nevoie. În plus, ar trebui să vedem dacă existau stilouri pe vremea lui Victor Hugo. Există mulți escroci În libertate. Mie, scepticismul istoricist al tatei Îmi scăpa. Eu credeam legenda cu ochii Închiși, cu toate că nu vedeam cu ochi răi ca don Federico să-mi fabrice un Înlocuitor. Timp va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
scăpa. Eu credeam legenda cu ochii Închiși, cu toate că nu vedeam cu ochi răi ca don Federico să-mi fabrice un Înlocuitor. Timp va fi fost ca să mă ridic la Înălțimea lui Victor Hugo. Spre consolarea mea și după cum prezisese tata, stiloul rămase ani de-a rîndul În acea vitrină, pe care o vizitam cu religiozitate În fiecare sîmbătă dimineața. — E Încă aici, spuneam eu, uluit. — Te așteaptă, zicea tata. Știe că Într-o zi are să fie al tău și că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
așa ceva. — Dar Dumnezeu de ce o vrea? Nu știu. Dacă Într-o zi o să-l vedem, o să-l Întrebăm. Cu timpul, am lepădat ideea cu scrisoarea și am presupus că, ya puestos, ar fi mai practic să Încep cu capodopera. În lipsa stiloului, tata mi-a Împrumutat un creion Staedtler numărul doi cu care mîzgăleam Într-un caiet. Întîmplător, povestea mea se Învîrtea În jurul unui minunat stilou de o asemănare uluitoare cu cel din vitrină și care, În plus, era fermecat. Mai concret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
scrisoarea și am presupus că, ya puestos, ar fi mai practic să Încep cu capodopera. În lipsa stiloului, tata mi-a Împrumutat un creion Staedtler numărul doi cu care mîzgăleam Într-un caiet. Întîmplător, povestea mea se Învîrtea În jurul unui minunat stilou de o asemănare uluitoare cu cel din vitrină și care, În plus, era fermecat. Mai concret, stiloul era posedat de sufletul torturat al unui romancier care pierise de foame și de frig și care Îi fusese proprietar. Căzînd În mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
tata mi-a Împrumutat un creion Staedtler numărul doi cu care mîzgăleam Într-un caiet. Întîmplător, povestea mea se Învîrtea În jurul unui minunat stilou de o asemănare uluitoare cu cel din vitrină și care, În plus, era fermecat. Mai concret, stiloul era posedat de sufletul torturat al unui romancier care pierise de foame și de frig și care Îi fusese proprietar. Căzînd În mîna unui ucenic, stiloul se străduia să plăsmuiască pe hîrtie ultima operă pe care autorul nu o putuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
asemănare uluitoare cu cel din vitrină și care, În plus, era fermecat. Mai concret, stiloul era posedat de sufletul torturat al unui romancier care pierise de foame și de frig și care Îi fusese proprietar. Căzînd În mîna unui ucenic, stiloul se străduia să plăsmuiască pe hîrtie ultima operă pe care autorul nu o putuse termina În viață. Nu-mi amintesc de unde am copiat-o sau de unde mi-a venit, Însă adevărul e că niciodată n-am mai avut o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pagină s-au dovedit dezastruoase. O anemie de invenție Îmi Împînzea sintaxa, iar zborurile mele metaforice Îmi aminteau de anunțurile băilor efervescente pentru picioare pe care obișnuiam să le citesc prin stațiile de tramvai. Eu Învinovățeam creionul și rîvneam la stiloul care avea să mă preschimbe Într-un maestru. Tata Îmi urmărea accidentatele progrese cu un amestec de mîndrie și Îngrijorare. — Cum Îți merge cu povestea, Daniel? Nu știu. Bănui că, dacă aș avea stiloul, ar fi cu totul altceva. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Eu Învinovățeam creionul și rîvneam la stiloul care avea să mă preschimbe Într-un maestru. Tata Îmi urmărea accidentatele progrese cu un amestec de mîndrie și Îngrijorare. — Cum Îți merge cu povestea, Daniel? Nu știu. Bănui că, dacă aș avea stiloul, ar fi cu totul altceva. În opinia tatălui meu, acel raționament nu-i putea da prin cap decît unui literat În fașă. Tu dă-i și dă-i, fiindcă Înainte să-ți termini opera prima, eu o să ți-l cumpăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu economia noastră familială. Devoțiunea infantilă e o amantă infidelă și capricioasă, și În curînd n-am mai avut ochi decît pentru jocurile mecanice și pentru vapoarele cu arc. Nu i-am mai cerut tatei să mă ducă să vizitez stiloul lui Victor Hugo, iar el nu l-a mai pomenit. Acea lume părea să se fi estompat pentru mine, Însă mult timp imaginea pe care am avut-o despre tatăl meu, și pe care o păstrez Încă și astăzi, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Îmbrăcat Într-un costum vechi care Îi era mare și cu o pălărie la mîna a doua pe care o cumpărase pe strada Condal pe șapte pesete, un om ce nu-și putea permite să-i dăruiască fiului său un stilou norocos care nu servea la nimic, dar care părea să Însemne totul. În seara aceea, la Întoarcerea mea de la Ateneu, l-am găsit așteptîndu-mă În sufragerie, etalînd aceeași față de Înfrîngere și de jind. — Începusem să cred că te-ai rătăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
petreceam Întreaga viață și că nu Înțelegeam de ce trebuia să se plîngă. În multe nopți, neputînd să adorm, Îmi aminteam de acea intimitate, de acea mică lume pe care o Împărțisem amîndoi În anii ce după moartea mamei, anii cu stiloul lui Victor Hugo și cu locomotivele din alamă. Mi-i aminteam ca pe niște ani de pace și de tristețe, ca pe o lume care se destrăma, care se evaporase treptat Începînd cu zorii acelei dimineți cînd tata mă dusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]