24,880 matches
-
coadă. Am cerut precipitata un bilet, de parcă aveam șansă enormă să-l prind pe ultimul. Vînzătoarea m-a privit mirata și, în schimbul sumei de 63.000 lei (șaizeci și trei de mii de lei), mi-a dat biletul. Luminile se stingeau, draperiile tocmai se trăgeau, delimitînd foaierul de sală de spectacol. Fugeam pe scări repetînd numărul rîndului și al locului. Ridic ochii spre sala. Stupoare! În jurul meu era aproape pustiu! Mi-am ocupat locul și, pentru că se întîrzia, am început să
Sîrbii sînt cu ochii pe Anna by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16454_a_17779]
-
Soros e dispus să-și continue eforturile de sprijinire a societății civile, atîta timp cît i se va permite să o facă: " Aspirația către o societate deschisă este o flacără pe care nici măcar teroarea stalinistă nu a reușit s-o stingă. Și sunt sigur că ea nu se va stinge, indiferent care va fi viitorul Rusiei." * Din aceeași secțiune, teribil e colajul scriitorului Venedikt Erofeev (1938-1990) intitulat Mica mea leniniadă, în care sînt alăturate pasaje din corespondența privată și de afaceri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16442_a_17767]
-
a societății civile, atîta timp cît i se va permite să o facă: " Aspirația către o societate deschisă este o flacără pe care nici măcar teroarea stalinistă nu a reușit s-o stingă. Și sunt sigur că ea nu se va stinge, indiferent care va fi viitorul Rusiei." * Din aceeași secțiune, teribil e colajul scriitorului Venedikt Erofeev (1938-1990) intitulat Mica mea leniniadă, în care sînt alăturate pasaje din corespondența privată și de afaceri a lui Vladimir Ilici dintre 1895-1922. Portretul astfel realizat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16442_a_17767]
-
e decît opera haotică a unui diletant lipsit de pregătire științifică, de cultură generală și de probitate intelectuală. O asemenea lucrare nu poate decît să creeze confuzie și să sugereze o idee falsă despre știința românească". Cazul nu s-a stins. În următorul număr al revistei Studii acel "lezat" S. Știrbu îi răspundea lui Oțetea ("Recenzia unei pretinse recenzii"). Roller și Știrbu au intervenit și s-au mai publicat două cronici, firește, în Studii pro și contra cărții acelui imemorabil Știrbu
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
se mai întreabă: "Cum se poate trăi printre monștri, nemernici și șarlatani cînd vrei să trăiești o viață frumoasă?" Secularizarea sau laicizarea, urmate de pozitivism, sociologism, empirism, științe sociale, pragmatism, republicanism iacobin, socialism științific, ultraliberalism... nu au reușit totuși să stingă vocația pentru religie (religare - lat. împreună), transcendent și sacru. Dar dacă Istoria a fost "al doilea cerc al butoiului cu pulbere", cel de al "treilea cerc" este Timpul. Istoria este în relație cu timpul trăit și timpul lumii, sau timpul
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
convenționalismul unor scrisori. Poeta se împerechează himeric cu cel dispărut și naște... poeme sau își comandă o ștampilă cu forma gurii lui ("după o poză dintr-o revistă literară mai veche") și... " Seara, după ce mă dezbrac, mă bag în pat,/ sting lumina/ și-mi ștampilez pe unde apuc/ tot trupul." Totul e însuflețit și însuflețitor. Cuvintele cad oblic și fecund pe hârtie, ca o ploaie de vară. Singurele momente de destrămare a vrajei sunt acelea în care autoarea, nu numai copilăroasă
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
am născut prin mine se face legătura la pământ/ pe mine mă cheamă noaptea controlorii să vadă câtă energie s-a consumat în casă pe mine/ mă-njură mama când se arde vreun bec dimineața când adorm toate luminile se sting/ de-asta nu pot niciodată să-mi potrivesc ceasul de la combină nu știu când/ o să mă trezesc/ sunt tras în țeapă/ când dorm prin mine trec prietenii mei iubitele femeile/ rupte-n două/ prin trupul meu au trecut atâtea femei
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
cam zăpăcit. Au mai plecat dintre noi artiști mari, de neînlocuit. S-au mai consumat scandaluri, certuri, invidii. Mă gîndesc totuși că merită orice efort ca teatrul să existe. Privesc cu optimism și-mi spun că focul teatrului se va stinge o dată cu ultimul locuitor al planetei. N-am să prind acel moment. Așa încît, și în mileniul următor am să mă bucur la toate marile spectacole, am să mă întristez la nereușite și am să iubesc din tot sufletul teatrul și
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
contrazis planează, ca o pasăre rănită, în fiecare poem. Ana Blandiana descoperă acum, la maturitate, persoana întâi singular (după ce în tinerețe își dizolvase, fericită, ființa în persoana întâi plural). Ea se înțelege pe sine ca pe o lumină care se stinge: " Se făcuse în mine lumină/ Atât de puternică,/ încât mă vedeam de departe/ și eu însămi vedeam/ La lumina mea/ până dincolo de orizont/ O lume mai frumoasă/ Decât bănuisem vreodată,/ O mulțime care luneca/ Lin în toate direcțiile,/ Ca pe
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
patine sau ca pe un luciu de apă,/ Cântând fericită "Să ne grăbim,/ Să ne grăbim,/ Până mai este lumină"./ Dar lumina eram eu,/ Luminând până la capătul transparent al pământului/ în căutarea locului/ Unde să fiu destul de singură/ Ca să mă sting." (Peisaj) Aproape fiecare poem este un act de reflecție, consumat în văzul tuturor, ca pe o scenă. Cu mențiunea că singurul element teatral îl constituie această expunere, sub lumina necruțătoare a reflectoarelor. în rest, poeta nu recurge la nici un artificiu
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
spunîndu-mi-se: Nu se va întîmpla nimic". Prins în lumina farului, Bodolea a dus mîna la buzunarul de la piept, ca să arunce documentele. Grănicerul - nu putea fi decît un grănicer ungur - a crezut că el duce mîna la o armă. Și a stins lanterna. Apoi l-am auzit fugind. Auzeam pietrișul pe rambleu. I-a fost frică... Să nu fie împușcat. Da. A crezut că Bodolea scoate un revolver. Nu era destul de bine organizată paza, pentru că de obicei grănicerii patrulează cîte doi. Unul
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
secolului XX, sunt niște epistole violente ale puterii, înrudite cu semnele lăsate, odinioară, cu fierul roșu, pe umărul sau spatele condamnaților. Cicatricile trebuie să rămână pentru totdeauna o urmă a "vinei" și a "păcatului" de a fi fost supliciat. Țigările stinse în pielea victimelor reactualizează, și ele, înfierările de odinioară. Scrijelituri, arsuri, cicatrici, acestea sunt "cuvintele" torționarilor, stăpâni care instaurează un nou alfabet. Nu în ultimul rând, esențial în supliciu este limbajul sângelui a cărui curgere concretizează "spargerea trupului". Limbajul sângelui
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
prin aceasta să învățăm că sufletul care privește spre strălucirea negrăită a frumuseții dumnezeiești trebuie să aibă atâta dragoste față de aceea, câtă dragoste are trupul față de ceea ce-i este înrudit și de aceeași fire, dar mutând pasiunea spre nepătimire; căci stingându-se toată simțirea omenească, mintea arde numai cu duhul din puterea dragostei, încălzită fiind de focul acela pe care a venit Domnul să-l arunce pe pământ”81. Cântarea Cântărilor descrie etapele ce preced unirea deplină a sufletului cu Dumnezeu
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
un straniu cam sinistru - este a treia oară cînd conduc, cu accente elegiace, un scriitor din a cărui operă am tradus lucrări substanțiale - adică un scriitor în a cărui gîndire și simțire m-am transpus, vremelnic - și care s-a stins. Tot în spațiul României literare, i-am petrecut, cu aprecieri necrologice, pe Lawrence Durrell, pe Iris Murdoch, și acum pe Saul Bellow. în Ravelstein, ultimul și cel de-al treisprezecelea roman al său (să fie 13 o cifră fatidică?), Bellow
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
de moarte și că s-a prezentat la întîlnirea din zona crepusculară cu morții lui de care era atît de atașat. Adică familia lui de imigranți evrei din Rusia, în mijlocul căreia s-a născut, în 1915, la Montreal. S-a stins, la 89 de ani, proteicul, hipervitalul Saul Bellow, cel care, la șaptezeci și ceva de ani s-a căsătorit pentru a cincea oară (în sfîrșit cu soția perfectă), cel care la optzeci de ani a devenit tatăl unui nou copil
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
limpede că răfuiala lui Bellow cu fosta soție s-a reverberat și asupra fostului prieten comun, Mircea Eliade. Trăiri și sentimente omenești, pe care, în context, Bellow le-ar fi putut analiza și intelectualiza magistral. Bellow care, da, s-a stins și el. Antoaneta Ralianm pus acest titlu pentru că, în chip straniu, - un straniu cam sinistru - este a treia oară cînd conduc, cu accente elegiace, un scriitor din a cărui operă am tradus lucrări substanțiale - adică un scriitor în a cărui
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
un straniu cam sinistru - este a treia oară cînd conduc, cu accente elegiace, un scriitor din a cărui operă am tradus lucrări substanțiale - adică un scriitor în a cărui gîndire și simțire m-am transpus, vremelnic - și care s-a stins. Tot în spațiul României literare, i-am petrecut, cu aprecieri necrologice, pe Lawrence Durrell, pe Iris Murdoch, și acum pe Saul Bellow. în Ravelstein, ultimul și cel de-al treisprezecelea roman al său (să fie 13 o cifră fatidică?), Bellow
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
de moarte și că s-a prezentat la întîlnirea din zona crepusculară cu morții lui de care era atît de atașat. Adică familia lui de imigranți evrei din Rusia, în mijlocul căreia s-a născut, în 1915, la Montreal. S-a stins, la 89 de ani, proteicul, hipervitalul Saul Bellow, cel care, la șaptezeci și ceva de ani s-a căsătorit pentru a cincea oară (în sfîrșit cu soția perfectă), cel care la optzeci de ani a devenit tatăl unui nou copil
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
limpede că răfuiala lui Bellow cu fosta soție s-a reverberat și asupra fostului prieten comun, Mircea Eliade. Trăiri și sentimente omenești, pe care, în context, Bellow le-ar fi putut analiza și intelectualiza magistral. Bellow care, da, s-a stins și el. 1) Citat preluat din prezentarea făcută de Andrei Brezianu la traducerea unor fragmente din Planeta domnului Sammler, în "Secolul 20" nr. 226-229/1979.
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
miezul nopții, la trecerea dintre ani, iese boierul afară, cu musafiri cu tot, și bubuie Snagovul, ba cu puștile, ba cu joc de artificii de-mpânzesc cerul cu mii și mii de stele care se aprind, dar care se și sting. Atunci e frumos și pentru noi. După care, nenea paznicul nu-și mai vede stăpânul iar un an. Mai vine câte un "trimis al curții" care-i aduce leafa și cutii cu bomboane vitaminizate, proaspete, colorate, pentru câini. Aceste cutii
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]
-
-i apese mîna. Părul mamei e năclăit de sînge. îi cade peste față. Prietena lui Carlton îl strînge la piept, îi mîngîie părul, îi murmură în ureche. S-a pierdut pînă să sosească ambulanța. Puteai vedea cu ochii cum se stingea viața din el. Cînd fața i s-a vlăguit, mama a început să jelească. O parte din ea s-a desprins și a pornit să jelească prin toată casa, unde, de acum înainte se va văita și se va lamenta
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
găsim câteva semne că ne aflăm pe drumul cel bun... Venit dintr-un loc fără rezonanțe literare și neavând un trecut care să-l propulseze imediat în aripa scriitorimii, Radu Aldulescu ar da la început impresia că s-ar putea stinge repede ca autor recunoscut, imediat ce va fi depășit limitele propriei experiențe de viată. Dar la zece ani de la Amantul colivăresei (1994), în care fosforescența claselor marginale jubilează în pagină, descoperim în Proorocii Ierusalimului un roman ce sângerează apocaliptic, zguduitor. Astfel
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
de straiele lui fenomenale pe însuși superiorul său, pe mult-stimatul director al revistei. Notița, în cazul pomenit, era... ori mi se păruse mie a fi ceva, așa, ca un impunător general de pompieri târând după dânsul o ditamai tulumbă, ca să stingă incendiul unei țigări, focul unui biet muc de țigare azvârlit pe asfalt; dată fiind disproporția dintre stingător și ce credea bravul general că arde... De atunci, nimic. Arată-te indiferent cu un autor român, ce se respectă, că pe loc
Mecanica lacrimilor (în loc de auto-recenzie) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11933_a_13258]
-
mai mică, mult mai ușor de întreținut, de ce vreți să fiți o povară pentru voi (și pentru noi, a se citi). Prins la mijloc în eternul conflict soacră-noră, Gary e măcinat de scurte perioade de depresie pe care și le stinge în paharele de Martini, fără să reușească a alunga sentimentul vinovăției. Mijlociul, Chip, pare singurul care s-a înstrăinat voluntar de familie. Lui îi sunt încurajate aptitudinile filologice și am fi putut avea și un mic roman despre viața universitară
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
te întrebi dacă evenimentul respectiv a avut loc cu adevărat: "Colega mea de liceu și buna mea prietenă D., cu care am urcat în Bucegi, am admirat clădirile gotice din Cracovia și am hoinărit prin bazarul din Ierusalim, s-a stins cu cîțiva ani în urmă. Soții G., în locuința cărora, de la München, am petrecut multe zile plăcute de vacanță, nu mai sînt nici ei. Și, mai ales, prietenul meu M., singurul om care aici, la L.A., era familiar cu ambianța
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]